MOŞII ŞI NEGRU
133
ikttu un simplu servitor cu funcţii de amant." Dar, InUcpărtîndu-şi teama aceasta, Julien căzu prada nebuniile ii dragostei, tuturor îndoielilor ei ucigătoare.
Cel puţin să te fac fericit în puţinele zile cîte le mai
n de petrecut împreună! îi spunea doamna de Rânal,
ulu-1 că se îndoieşte de iubirea ei. Să ne grăbim; I» iute că mîine nu voi mai fi a ta. Dacă cerul m-ar pedepsi p)vindu-mi copiii, degeaba aş căuta să trăiesc numai pen-■u a te iubi, fără să-mi dau seama că păcatul meu îi ucide. w as putea supravieţui unei asemenea lovituri. Chiar dacă B vrea, tot n-aş putea: mi-aş pierde minţile. Ah, dacă aş Hltca să iau asupra mea păcatul tău, aşa cum tu voiai, cu pili.i mărinimie, să iei asupră-ţi boala lui Stanislas !
Această mare criză morală schimbă natura B|n»\amîntului care-1 lega pe Julien de doamna de R6nal. 11 h.ij'ostea nu-i fu doar admiraţie în faţa frumuseţii, ci or-jii'inii că era a lui.
I ><■ aici înainte, fericirea fu pentru ei de o natură cu «iili superioară, iar flacăra care îi mistuia deveni cu mult hm puternică. Cunoscură clipe de adevărată nebunie. Fe-||li ura lor ar fi părut cu mult mai mare în ochii lumii. Dar hu şi mai regăseau plăcuta seninătate, extazul fără nori, I jtla. crea uşoară din primele timpuri ale dragostei lor, cînd 11.1 nu se temea decît că Julien n-o iubeşte îndeajuns. Feri-Mi ca lor avea cîteodată înfăţişarea crimei.
în clipele cele mai luminoase şi, aparent, cele mai li-
Dostları ilə paylaş: | 
