Psihanaliza fenomenelor religioase

Oi I

I '/ /

> if sc c u< q i malul ist r > >i,

ti a naturain - < / i»; ist noi >,u I <

i bona 4c m , h

■11 In 11

nhi

di umih> i / w amplws tui t i ' ( muiil mhil ne

i ljUi. ii > tiitui quando natua dtfi IV i /)/ /( vus QuatstiomimlX\ nu rr( i<> In e r lai punctul lui de vt-deie

r n H mhilque sit quod noi, ub iHt h mu li i'on est sed pmatio bont h i •< _t s s;/it malo std malum non poiesi -i,hi I, a fuerit bonum [ / Idecqi-laudumus quando dicimus malulm noi i itvra (ontrai mm reprehendimus

lucrurile hune aşa îneît nu există nimic să tiu ti fost creat de el, de unde vine răul? Răspuns: răul nu este o natură: privarea de bine [lipsa binelui) a căpătai acest nume. Binele poate fi fără rău. dar răul nu poate fi fără bine. şi nu r»oate exista rău acolo unde nu a existat bine. ... Prin urmare, atunci cînd zicem "bine", noi lăudăm natura; cînd spunem "râu", noi blamăm, nu natura, ci defectul împotriva naturii bune.)

⁴⁰ "Iniquiuis nulla âubstatitia est". (Răul nu are o substanţă.) 1. c.
CCXXVIII (col. 2590) "Est natura in qua nullum malum est, vel etiam nu-
llum malum esse potest. Esse autem natura, in qua nullum bonum sit, non
potest. (Există o natură în care nu există rău sau chiar în care nu poate exista
rău. Dimpotrivă, nu poate exista o natură în care să nu existe bine.) 1. c, CLX
(col. 2581 unh.r i-

CLXXVI, "Nulla est substantia mali: quia quod auctorem Deum non habet, non est: ita vititim corruptionis nihil est aliud quam inordinatae vel desidehum vel actio voluntaris ".

' Sermones suposititii, 1,3, col. 2287. "Nonferrum est malum; sed cui ad facinus utitur f'erro, ipse malus est".

⁴' Sunmia (heologwa, 1. quaest. 48, 1. ⁴⁴ L. c, 48, .}.

⁴¹ Summa contra Gmtiles, 111, .V

⁰ Summa theologica, 1, quaest. 48, 2.

⁴' în decretele celui de-al IV-lea Conciliu din Latran, s-a zis: "Diabolus enim et alii daemones a Deo quidem natura creaţi sunt boni sed ipsi per se facti sunt mali". Denzinger, Enchiridion symbolotum et definitionum, p. 119.

⁴⁸ Harnack (Istoria dogmelor, trad. franc, 1932, p. 332) le stabileşte ca dată de apariţie începutul secolului al IV-lea şi crede că ele nu conţin "nici un izvor care să poată fi atribuit cu certitudine secolului al Il-lea". El estimează că Islamul este mult superior acestei teologii. Yahve ca şi Alah sînt imagini spontane ale lui Dumnezeu, în timp ce în Homeliile clementine avem de-a face cu un spirit psiliologic pus pe cugetare. Aceasta nu însemnează musai că am avea de-a face cu o dezintegrare a ideii de Dumnezeu. Teama de psiholo­gie nu trebuie împinsă prea departe.

^4Q Dialogue d'Amantius (editat de Sande Bakhuysen, 1901, p. 119).

⁵⁰ Vezi triadele funcţiilor în : Symbolik des Geistes, 1948, p. 53 şi urm. Triada feminină, adică somatică este formată din eniOuuia (dorinţă), 6pyf| (mînie) şi \\m] (mîhnite); cea masculină din X.ivyifTuoc (raţionare),

201

cunoaştere) şi cpoPoţ (teamă).

'" Clementis Romani quae femntur Homiliae XX, horn. XX, II.

^r în loc de oiio-nq yvrouni; lectura oiiniţ, mi se pare că furnizează un sens ,.iai bun. Părintele de Lagarde (Clementina, p. 190) oferă în acest loc: năcr\q ouoiac... ouot|i;yvwuT|c;.

^5:1 Homiliae XX. XX, 3:Tnc ucto înv kpaoiv

"" l'anarium, I, p. 267.

""° Clementis Horn. XX, horn. XX, VIL Nu întâlnim la Clement nici o urmă din această atitudine defensivă privitoare ia dualismul maniheist care îi carac­terizează pe autorii creştini mai tîrzii Prin urmare, homeliile sale trebuie datate la începutul secolului al II-lea,, dacă nu mai devreme.

¹¹ Hennecke, Neutestamentliche Apokrvphen, p. 309 şi urm.

'⁷ Marcu, X, 18; Matei, XIX, 17,

"⁸ Scrisoare personală adresată autorului la 12 februarie 1950.

"' Textul care se referă la moartea primilor- născuţi egipteni,

"" Talmudul din Babylon, Tratat Baba Kama, 60

"' Numerii, XXIV. 16.

^h? l'almudul din Babylon. Tratat Berakoth 7 a.

"'' Midnisch Tanchuma Schemoth XVII

^M Raschi.

"' Midrasch despre Cîntarea Citărilor, II 6.

'* Ben'schitRabba.XU. 15.

⁶⁷ L. c. XXXIX, 6.

^M Talmudul din Babylon, Tratat Pesachim 119 şi Tratat Sanhedrin II, 103.

^{VI L. c, Tratat Sanhedrin II. 97.

⁷⁰ L. c, Tratat Berakoth 16.

⁷¹ Aktariel este un tennen tehnic care se compune din ktr, Kether (coroa­
nă) şi FI numele lui Dumnezeu.

⁷² Avem aici o acumulare de nume divine numinoase.
⁷ⁱ Talmudul din Babylon, Tratat Berakoth 7.

⁴ Aurora, oder Morgenrothe im Aufgang, 16, 54, (p. 215). ⁷⁵ Savantul meu prieten Victor White (Dominican Studies, voi. II, 1949, nr. 4. p. 391) crede că poate detecta în mine urmele maniheismului. Eu nu practic metafizica, în schimb o practică filozofia ecleziastică. Iată de ce tre­buie să pun întrebarea: ce să facem cu eternitatea infernului, cu osînda şi cu diavolul? Teoretic aceste lucruri nu ar trebui să se bazeze pe nimic: atunci

cum s-ar împăca aşa ceva cu dogma osîndei eterne? Dar dacă ele au totuşi o bază oarecare: ceea ce le susţine nu poate fi nicidecum un bine. Prin urmare, unde să fie oare pericolul dualismului? De altfel, criticul meu ar fi trebuit să ştie în ce măsură eu pun accentul pe unitatea Sinelui, acest arhetip central care reprezintă un complexio oppositorum prin excelenţă, şi că. prin urmare, nu inclin nici cit negru sub unghie spre dualism.

⁷⁶ Mi s-a obiectat că Christos nu este un simbol valabil al Sinelui, ci doar
un succedaneu înşelător al acestuia. Nu-mi pot însuşi acest punct de vedere
decît dacă se raportează la o epocă mai recentă care este capabilă să utilizeze
critica psihologică; dar nu este cazul dacă el pretinde să judece şi era pre-psi-
hologică. Nu numai că Christos reprezenta totalitatea, dar el şi era această
totalitate ca fenomen psihic.

⁷⁷ Tot aşa cum natura transcendentă a luminii nu poate fi exprimată decît
prin imaginea corpusculilor şi undelor.

⁷⁸ Privitor la experienţa Sinelui, cf. Psihologie şi alchimie ("Mandalele in
vise") şi Dialectica eului şi inconştientului.

⁸² Basilide a trăit în secolul al doilea.

⁸³ Elenchos, VII, 27, 8 şi 12 (p. 207).

⁸⁴ L. c.,20, 10 (p. 199).

⁸⁵ L. c, 22, 15 (p. 200).

⁸⁶ întîlnim acelaşi cuvînt în celebrul pasaj al lui Zosim asupra craterului
(Berthelot, Collection des anciens alchimistes grecs, III, LI. 8): dvd5pa(xe in\
to yevoi; to aov (...Reîntoarce-te la rasa ta).

⁸⁷ Trebuie să menţionez aici doctrina valentiniană despre horos la lreneu
(Adv. Haer., 1, 2, 2 şi urm.). Horos este o "forţă'" sau un numen identic cu
Christos sau cel puţin care emană din el. Horos (limită) [măsură] are ca si­
nonime: opoOnxi]^ (punătorul de limite). uETcryaiYEUţ (care conduce altun­
deva), Kap7ttarf|<; (emancipatorul). /arrpcoTnc (mîntuitorul), cruaupoţ (cruce).
El ordonă şi întăreşte universul, aşa ca Cliristos. în timp ce Sofia "era fără
formă şi tară figură ca embrion", "Christosul s-a milostivit de ea, a răstignit-o
pe crucea sa şi î-a dat formă prin puterea sa", în aşa fel încît ea a izbutit
măcar să se nască; el i-a mai dăruit şi un "presentiment al veşniciei". Textul
face să reiasă o identitate a crucii cu horos, adică cu Christos, imagine reluată
de Paulin din Nola:

"regnare deum super omnia Christum,

qui cruce dispensa per quattuor estima ligni

quattuor adtingit dimensum partibus orbem, ■ ut trahat ad uitam populos ex omnibus oris ".

(Christosul stăpîneşte, Dumnezeu, peste toate lucrurile El care, pe crucea întinsă spre cele patru extremităţi ale lemnului Atinge lumea divizată în patru părţi, Pentru ca să aducă la viaţă noroadele de pretutindeni.) (Carmina, XIX, 639 şi urm., p. 140). Despre cruce ca "fulger" divin, vezi: Gestaltungen des Unbewussten, III, paragr. 533.

⁸⁸ Elenchos, VII, 27, 5 (p. 206).

⁸⁹ L. c, 26, 5 (p. 204).

⁹⁰ Panarium, XXXI, 5.

⁹² L. c, VII, 21, 5 (p. 197). Quispel, "Notă despre Basilide" în Vigiliae
Christinae, 1948,11,2.

⁹³ Despre natura psihologică a afirmaţiilor gnostice, vezi Quispel: Philo
und altchristliche Hâresie, p. 432, unde îl citează pe Ireneu, Adv. Haer., II, 4,
2: "Id quod extra et quod intus dicere eos secundum agnitionem el ignoran-
tiam, sed non secundum localem sententiam " (ceea ce spun ei despre interior
şi exterior se raportează la cunoaştere şi la ignoranţă, dar nu la localizare).
Iată de ce trebuie să înţelegem ceea ce urmează ca o descriere a conţinuturilor
inconştiente: "In pleromate autem, vel in his quae continentur a patre, facta
a Demiurgo aut ab angelis... contineri ab inenerrabili magnitudine, velut in
circulo centrum " (Ceea ce, în pleroma sau în ceea ce este conţinut de către
Tatăl, a fost făcut de către demiurg sau de către îngeri [...] este conţinut de
către o mărime inexprimabilă, ca şi centrul într-un cerc). Modul în care vede
Quispel proiecţia nu-i răpeşte nimic din realitatea sa unui conţinut psihic şi
nu înseamnă că un fapt ar fi ireal pentru că nu poate fi calificat ca psihic.
Psihicul este realitate prin excelenţă.

⁹⁴ Cf. Psihologie şi alchimie ("Mandala") ca şi Gestaltungen des Un­
bewussten.

⁹⁵ Vezi în această privinţă Gestaltungen des Unbewussten şi în special ul-
timile două capitole.

CUPRINS:

Introducer e.... ......7

Psihologia abisală şi

experienţa religioasă la C.GJung................... .11

1 .Spiritul şi viaţa............................. ..........47

2.Psihologia modernă şi "calea" taoistă 75

3.Despre înviere 90

4.Psihologia transferului şi alchimia ..99

5.Christosul, un simbol al Sinelui 156

Citiţi OMEN

revistă de cultură

publicaţie editată de

AROPA

ASOCIAŢIA ROMÂNĂ PENTRU PROMOVAREA PSIHANALIZEI

(asociaţie non-profit)

Pentru comenzi sunaţi la

(01)683 26 58

sau scrieţi la

CP 61-91, Bucureşti, sector IV.
MARCON

CONSTRUCŢII CIVILE SI INDUSTRIALE

într-un interviu acordat televiziunii BBC, în anul 1959, Jung răspundea senin la în­trebarea "credeţi în Dumnezeu" cu un "Nu am nevoie să cred, acum ştiu". El lăsa astfel impresia că nu se îndoieşte de existenţa lui Dumnezeu, că într-un fel sau altul s-a convins de existenţa Lui şi că, prin urmare, nu are nevoie să creadă. Credinţa pentru Jung este afirmarea unui adevăr dogmatic şi nicidecum garanţia unei experienţe nemijlocite a adevărului afirmat.

Dacă Jung ştia că Dumnezeu există, trebuie să înţelegem, aşadar, că "ştiinţa" lui nu era expresia unei convingeri metafizice sau religioase, că Dumnezeu sau prezenţa sacralităţii Lui i se va fi revelat în cursul experienţei sale de psiholog al profunzimilor.
_Psihanaliza

fenomenelor religioa: