180 Diferenţe interindividuale
depresie diferă de tulburările depresive recurente prin aceea că sunt
urmarea unui eveniment etern, iar tristeţea şi tulburările de dispoziţie
afectivă au amploarea unei reacţii normale (la un deces, de exemplu).
Multe persoane sunt depresive pentru perioade scurte de timp (s-ar
putea spune că anormal ar fi să nu existe aceste perioade depresive),
iar revenirea la dispoziţia normală nu presupune tratament. Perioadele
de schimbări hormonale, ca adolescenţa şi menopauza, produc, uneori,
modificări emoţionale, care pot include şi episoade depresive.
c)
Tulburările depresive recurente („depresie endogenă" în
DSM III R) nu au o cauză cunoscută. Pacientul prezintă accese
repetate de depresie; unele pot fi urmarea unor evenimente exterioare
aparent minore, altele nu. Simptomele constau în tristeţe profundă,
dispoziţie depresivă, apetit scăzut, tulburări de somn, lipsă de energie,
lipsa plăcerii şi interesului pentru orice activitate, dificultăţi de
concentrare sau de luare a deciziilor, gânduri repetate legate de suicid
sau moarte.
d)
Tulburarea maniaco-depresivă se manifestă prin prezenţa
ambelor stări extreme: mania şi depresia. Este o tulburare dificil de
tratat, dacă se tratează starea depresivă prin chimioterapie, este posibil
ca pacientul să intre într-o fază maniacală acută; şi, invers, tratarea
stării maniacale poate determina alunecarea pacientului într-o depresie
adâncă. Acestea sunt cunoscute ca oscilaţii bipolare.
Dostları ilə paylaş: