218
Diferenţe intehndividuale
administrate a simbolurilor, în a doua terapia Millieu (în care pacienţii
erau ţinuţi ocupaţi cu diferite activităţi, 85% din zi, în scopul de a
participa la viaţa comunităţii), iar în cea de a treia secţie activitatea se
desfăşoară conform rutinei obişnuite din spital. Pacienţii au fost
supravegheaţi lunar, timp de 4 ani şi jumătate de internare şi 17 luni
după externare. S-a observat reducerea comportamentelor simptomatice
la pacienţii din primele două secţii într-o măsură mai mare decât la
pacienţii celei de a treia secţii. Pacienţii secţiei în care s-a aplicat
tehnica de administrare a simbolurilor au făcut faţă vieţii reale mai
bine decât pacienţii celorlalte secţii. Au fost utilizate şi alte metode de
învăţare socială în combinaţie cu administrarea de simboluri, care s-a
dovedit eficientă pentru reţinerea atenţiei pacienţilor sever retardaţi.
Problemele pe care le pun cele două tehnici comportamentale
descrise sunt similare. In primul rând, întărirea trebuie să fie constantă
(aceeaşi pentru toţi oamenii care se relaţionează cu pacientul) şi, în al
doilea rând, comportamentele nu trebuie generalizate la situaţiile din
viaţa reală. Aceasta reprezintă o critică adusă celor mai multe tipuri de
terapii. Se pare că modificarea comportamentului se confruntă cel mai
puţin cu această critică, aşa cum au arătat Paul şi Lentz în investigaţia
lor. O a treia obiecţie este ridicată în legătură cu faptul că, prin
modificarea comportamentului, se tratează doar simptomele şi nu
problema de bază a individului. Este posibil să se manifeste alte
comportamente anormale în locul celor modificate; aceasta se numeşte
substituire de simptom. întăririle trebuie adecvate fiecărui individ în
Dostları ilə paylaş: 
