228 Diferenţe interindividuale
pentru că fiecare este o combinaţie unică de circumstanţe, caracteristici
şi experienţe; aceasta se numeşte fenomenologie.
a)
Terapia centrată pe client a lui Rogers (vezi capitolul 2
pentru descrierera teoriei lui Rogers). Accentul se pune pe voinţa
liberă a individului; dar Rogers sugerează că libertatea este un dar
care cere curaj pentru a putea fi folosit. Terapeutul ajută clientul
printr-o înţelegere
empatică corectă, privind lumea prin ochii acestuia
şi înţelegând sentimentele din perspectiva fenomenologică a acestuia.
Sinceritatea terapeutului este esenţială; Rogers sugerează ca terapeutul
care nu se poate relaţiona autentic cu clientul să-i recomande acestuia
un alt terapeut. Terapeutul, prin autodezvăluirea sinceră, oferă
clientului un model. *
Terapia lui Cari Rogers este non-directivă; clientului i se oferă
încurajare şi suport într-un mediu securizant, pentru ca acesta să
găsească soluţiile şi să aleagă acţiunile optime. Terapeutul oferă
clientului
apreciere pozitivă necondiţionată, pentru a-i uşura
cunoaşterea de sine şi învăţarea strategiilor de rezolvare a propriilor
probleme. învăţarea poate fi inhibată în cazul în care clientul simte că
aprobarea celorlalţi trebuie constant întreţinută.
Posibila discordanţă dintre „sinele perceput" şi „sinele ideal"
poate fi investigată, în cursul terapiei, prin intermediul tehnicii de
sortare Q (v.§.2.4.).
Rogers afirmă că
realizarea sinelui este principala motivaţie
umană şi că oamenii se nasc buni. Aceste afirmaţii au fost puse la
îndoială de o serie de critici.
b)
Terapia de grup. începuturile terapiei de grup au fost făcute
de Rogers -
participanţii (termen care 1-a înlocuit pe cel de clienţi)
sunt încurajaţi, de către un
moderator să dărâme barierele şi să vorbească
despre emoţiile şi problemele lor. Interacţiunea liberă şi răspunsurile
celorlalţi oferă o nouă perspectivă şi promovează realizarea sinelui.
Unii autori (de exemplu, Rogers, 1970) declară că grupul este eficient
pentru facilitarea schimbărilor pozitive; există şi alţi autori care sunt
de părere că terapia de grup poate precipita tulburările psihologice
(Lieberman şi colab, 1973).
230 Diferenţe interindividuale
evalua rezultatele în timpul şi în urma terapiei. Există unele dubii
asupra obiectivitătii autoevaluării.
S-a sugerat că personalitatea şi căldura terapeutului pot influenţa
mult mai mult tratamentul decât oricare altă tehnică specifică. Parloff şi
colab. (1978) au descoperit că rezultatele pozitive nu sunt neapărat
legate de sinceritatea şi empatia terapeutului, aşa cum s-a crezut.
Din terapiile umaniste au derivat multe tehnici de grup, nu
numai pentru a economisi timpul terapeutului, ci şi pentru că individul
poate învăţa mai mult din opiniile celorlalţi. De asemenea, clientul
poate respinge o concluzie a terapeutului, dar dacă membrii grupului
ajung la aceeaşi concluzie, aceasta este mai greu de respins.
Dostları ilə paylaş: