Psihologia exercită o anumită fascinaţie şi generează o puternică motivaţie a cunoaşterii dimensiunilor

Probleme şi controverse în studiul personalităţii 
Abordarea idiografică şi abordarea nomotetică 
O deosebire majoră între teoriile personalităţii este modalitatea 
prin care se pune în evidenţă unicitatea individului - abordarera 
idiografică —
comparativ cu evidenţierea similitudinilor dintre 
personalităţile indivizilor — abordarea nomotetică. 
Teoreticienii de orientare idiografică încearcă alcătuirea unui 
tablou detaliat al personalităţii individului, considerând că 
similitudinile dintre indivizi în sfera personalităţii, prezintă o valoare 
ştiinţifică limitată. Gordon Allport este unul din reprezentanţii de 
seamă ai acestei abordări; deşi este mai bine cunoscut pentru studiul 
trăsăturilor individuale
(caracteristici unice personale), el ia în 
considerare şi existenţa trăsăturilor comune (caracteristici primare, 
care se reîntâlnesc la toţi membrii unui anumit grup social sau 
cultural). 
Psihologul umanist Carl Rogers este un alt reprezentant al 
abordării idiografice ca şi George Kelly, autorul teoriei constructelor 
personale. Vom discuta teoriile lui Allport, Rogers şi Kelly în 
paragraful 2.4. 
Abordarea nomotetică
a personalităţii este susţinută de Cattell 
şi Eysenck, ambii încercând să deceleze trăsăturile majore ale 
personalităţii, prezente la alţi indivizi, dar cu unele specificităţi. 
Teoriile acestor doi psihologi vor fi discutate în paragraful 2.2. 
Teoria psihanalitică a lui Freud
a fost dezvoltată pornind de la 
studiile clinice de caz. De aceea, teoria lui Freud este considerată 
idiografică. Pentru Freud, structura personalităţii constă în trei sisteme 
interrelaţionate: id, ego şi superego. Un element cheie al acestei teorii 
îl reprezintă noţiunea de inconştient, în care sunt depozitate amintirile 

---

58 Diferenţe inter individuale 
reprimate („uitate") şi care influenţează gândirea şi comportamentul 
conştient. în capitolul 3 vom prezenta atât teoria lui Freud, cât şi 
teoria postfreudiană a lui Jung şi Erikson.