Personalitatea 63
Teoria lui Eysenck
Eysenck (1947) a analizat, prin tehnica factorială, rezultatele
obţinute, la teste şi chestionare, de către un lot de subiecţi, format din
700 de foşti soldaţi, diagnosticaţi ca nevrotici. In urma studiului, el a
concluzionat că personalitatea poate fi descrisă prin două dimensiuni
majore:
şi
nevrotism-stabilitate. Cele două
dimensiuni au o distribuţie normală la nivelul populaţiei, majoritatea
persoanelor plasându-se în zona centrală a curbei de distribuţie şi doar
câteva la ambele extreme. Prezentăm, mai jos, câteva dintre
caracteristicile pe care Eysenck le-a asociat poziţiilor extreme ale
acestor dimensiuni:
\. (E). Introvertiţii tipici sunt
serioşi şi rezervaţi, preferând solitudinea şi activităţile individuale.
Sunt precauţi, ordonaţi şi cumpătaţi.
Extravertiţii tipici sunt sociabili, permanent în căutare de
companie; sunt atraşi de activităţile excitante şi sunt gata să-şi asume
riscuri. Sunt impulsivi, permanent în activitate, optimişti, dar nu
întotdeauna demni de încredere.
2.
Nevrotism-Stabilitate (N). Indivizii cu nevrotism ridicat sunt
înclinaţi spre anxietate şi iritabilitate. Se plâng, în general, de dureri
de cap şi suferă de tulburări de alimentaţie şi somn.
Indivizii stabili au răspunsuri emoţionale de un nivel scăzut;
sunt, în general, calmi, temperaţi şi controlaţi.
Reamintim că aceste descrieri se aplică doar extremelor
dimensiunilor personalităţii, astfel încât majoritatea oamenilor se
plasează într-o poziţie centrală a contimuumului delimitat de aceste
extreme.
Studiile ulterioare, bazate pe analiza factorială, i-au permis lui
Eysenck să identifice o
a treia dimensiune-psihotismul (P), care nu se
relationează cu dimensiunea E sau cu dimensiunea N. Persoanele cu
scoruri înalte pe scala psihotismului au tendinţe către singurătate şi
64'
Diferenţe interindividuale
sunt lipsite de sentimente pentru cel din jur. Sunt insensibile, agresive şi
ostile. Spre deosebire de celelalte două dimensiuni, P nu se distribuie
normal la nivelul populaţiei. Majoritatea indivizilor obţin scoruri scăzute
pentru această dimensiune (Eysenck şi Eysenck, 1976); scoruri ridicate
se întâlnesc la criminali şi schizofrenici (Hampson, 1988).
Dostları ilə paylaş: