Psihologia exercită o anumită fascinaţie şi generează o puternică motivaţie a cunoaşterii dimensiunilor

Abordarea lui Allport 
în 1937, Allport a publicat teoria sa asupra personalităţii, ca o 
reacţie la studiile teoreticienilor anteriori, bazate exclusiv pe 
personalitatea anormală sau desfăşurate doar pe copii şi animale. El 
considera că studiul personalităţii trebuie axat pe examinarea adulţilor 
normali, unici, având drept obiectiv descrierea structurilor psihologice 
care determină maniera caracteristică de gândire şi comportament a 
unui individ. Prezentăm, în continuare, punctele principale ale teoriei 
lui Allport. 
Trăsăturile de personalitate 
Conform părerii lui Allport, trăsăturile de personalitate au o 
existenţă reală. El le concepe ca structuri mintale care formează o 
parte a personalităţii oricărui individ şi care îl determină să gândească 
şi să se comporte într-o manieră consecventă. De exemplu, o persoană 
care posedă trăsătura de „a fi prietenoasă", va avea tendinţa să se 
comporte sociabil în diferite situaţii, precum munca de echipă cu 
colegii sau întâlnirea cu un străin. 
Punând în valoare o asemenea perspectivă asupra personalităţii, 
Allport şi-a început cercetările prin a înregistra, dintr-un dicţionar, 
aproximativ 18 000 de adjective care descriu în mod curent personalitatea 
- de exemplu, „leneş" sau „vesel" (Allport şi Odbert, 1936). El consideră 
că trăsăturile de personalitate pot lua, la un individ, una din 
următoarele trei forme: 

---

Personalitatea 87 
1. Trăsături cardinale. Acestea sunt cele mai importante 
trăsături, cu o mare «influenţă asupra personalităţii de ansamblu a 
individului. în unele cazuri, comportamentul poate fi determinat de o 
singură trăsătură (ca sărăcie spirituală extremă sau egoism). Allport 
consideră că asemenea personalităţi sunt rare, majoritatea oamenilor 
având mai multe trăsături dominante. 
2. Trăsături centrale. Acestea sunt mai puţin generale, deşi 
Allport le consideră dispoziţii de bază, care caracterizează maniera 
uzuală de reacţie a individului, De exemplu, trăsăturile centrale ale 
unei persoane pot fi onestitatea, vioiciunea, capacitatea de a fi 
prietenoasă şi conştiinciozitatea. 
3. Dispoziţii secundare. Acestea sunt trăsăturile cel mai puţin 
consecvente şi au influenţa cea mai slabă. Ele reprezintă preferinţele 
speciale ale unei persoane şi atitudinile sale într-o situaţie particulară.