Psihologia exercită o anumită fascinaţie şi generează o puternică motivaţie a cunoaşterii dimensiunilor

Autoevaluare 
1. Care sunt principalele criterii de definire a anormalităţii şi 
care sunt limitele fiecăruia? 
2. Care sunt paradigmele (modelele) anormalităţii? 
3. Descrieţi, prin comparaţie, două dintre paradigmele 
anormalităţii. 
4. Cum puteţi descrie o persoană normală? Aveţi probleme cu 
această descriere? 
4.2. CONCEPTUL DE BOALĂ PSIHICĂ ŞI 
MODELUL MEDICAL 
Introducere 
O serie de psihiatri, printre care Thomas Szasz şi R.D.Laing, 
susţin că anormalitatea nu ar trebui denumită „boală" psihică 
(mintală). Acest termen implică boli precum pojarul sau cancerul, care 
nu pot fi controlate de către individ, deci trebuie eliminată orice 
responsabilitate legată de autocontrol. Dacă se identifică cauze fizice 

---

146 Diferenţe interindividuale 
ale anormalităţii, atunci aceasta ar trebui numită boală şi nu boală 
psihică. 
Semne şi simptome 
Boala fizică (somatică) este diagnosticată pe baza simptomelor 
(dureri sau alt gen de probleme declarate de pacient sau cei care.îi sunt 
apropiaţi); acestea sunt confirmate prin semne, precum rezultatele la 
radiografii, analize de sânge ş.a. Psihiatrii diagnostichează boala 
psihică pe baza simptomelor şi afirmaţiilor pacientului şi rudelor 
acestuia; dar acestea nu sunt totdeauna sigure. Semnele precum 
rezultatele la testele psihologice, sunt deschise interpretării şi, deci, nu 
formează o bază certă pentru concluzii. Nici observaţiile personalului 
specializat nu pot fi absolut certe, aşa cum dovedesc cele două 
experimente ale lui Rosenhan (v.§.4.4). 
Aşa cum au demonstrat Fransella (1975) şi Shapiro (1982), 
lipsa de certitudine a unui diagnostic psihiatric este o realitate (vezi 
Probleme de diagnostic, paragraful 4.4).