Psihologia exercită o anumită fascinaţie şi generează o puternică motivaţie a cunoaşterii dimensiunilor

Bolile infecţioase 
O boală infecţioasă a viitoarei mame poate afecta fetusul „in 
utero"; primele 3 luni de dezvoltare fetală sunt foarte importante 
pentru formarea normală a creierului şi a sistemului nervos în general. 
Boli precum rubeola, sifilisul (boală venerică, transmisibilă pe cale 
sexuală), herpes simplex (virus care cauzează puncte dureroase la 
nivelul pielii, dar şi probleme mai serioase în alte părţi ale corpului) 
pot determina fetusului anormalităţii mintale şi fizice. 
După naştere, unele boli infecţioase pot afecta dezvoltarea 
cerebrală, determinând retardare mintală; de exemplu, meningita 
(inflamarea meningelui - una dintre membranele care acoperă şi 
protejează creierul), la copilul mic, poate cauza retardare uşoară sau 
severă, uneori chiar moartea. Aceste boli au o influenţă mai puţin 
gravă la vârste peste 6 ani, când creierul este deja format. 
Factorii de mediu 
A) Perioada prenatală. în mediul prenatal, cele mai mari 
riscuri provin de la substanţele ingerate de mamă. De exemplu: 
1) Alcoolul, ingerat mai ales în timpul primelor 3 luni de 
sarcină, a fost asociate cu sindromul alcoolic fetal (fetal alcohol 
syndrome, FAS). Acesta se caracterizează prin microcefalie, nas plat 
şi bază superioară retrasă, statură scundă şi retardare mintală de un 
anumit grad (în funcţie de cantitatea de alcool consumată de mamă). 
2) S-a descoperit recent că fumatul afectează dezvoltarea 
mintală a fetusului; se poate că există şi implicaţii ale fumatului pasiv 
şi, de aceea, se recomandă ca părinţii care aşteaptă un copil să renunţe 
la fumat. 
3) Medicamentele luate în timpul sarcinii (prescrise sau nu de 
medic) se transmit fetusului. Sunt bine cunoscute, efectele fizice ale 
thalidomidei, administrată mamelor gravide contra greţurilor de 

---

Cauze, categorii şi descrieri ale tulburărilor psihice 191 
dimineaţă. Nu toate medicamentele luate de mamă în timpul sarcinii 
sunt legate de apariţia unor anormalităţi mintale la copii, dar, cu 
siguranţă, cele mai multe pot crea probleme (mai mari sau mai mici). 
De exemplu, în urma consumului de heroină de către mamă, în timpul 
sarcinii, copii se nasc cu tendinţe clare către acest drog. 
B) Copilăria timpurie. Leziunile creierului şi sistemului nervos, 
încă în formare, pot avea efecte permanente. Cauzele pot fi următoarele: 
1) Poluanţii din mediu, ca mercurul sau plumbul. Mercurul, de 
exemplu, se poate transmite prin peştele afectat. Otrăvirea cu plumb 
se poate produce prin mestecarea sau sugerea obiectelor acoperite cu 
vopsea de plumb; în trecut se putea produce prin jucării precum 
„soldăţeii" de plumb. Plumbul cauzează leziuni renale şi cerebrale. In 
prezent, vopseaua pe bază de plumb este interzisă, dar poate exista, 
încă, în case vechi sau pe mobilă veche. „Soldăţeii" de plumb sunt, 
astăzi, doar obiecte de colecţie. Nici conductele de apă făcute din 
plumb nu mai sunt folosite, dar pot fi încă întâlnite în clădirile vechi. 
2) Accidentele. Acestea pot implica traumatisme cerebrale care, 
mai ales la copiii mici, au efecte permanente. Legislativ, s-a încercat 
scăderea riscului de accidente rutiere prin purtarea centurii de 
siguranţă şi folosirea scaunelor speciale pentru copii. Căderile sau 
loviturile pot produce, de asemenea, leziuni cerebrale. 
3) Traumatismele din timpul naşterii. Ne referim atât la 
traumatismele fizice, cât şi la anoxie (lipsa de oxigen), care se pot 
produce în timpul naşterii. Acestea pot cauza retardare mintală de un 
anumit grad. Travaliul prelungit poate determina anoxia; de asemenea, 
pot fi afectate placenta sau cordonul ombilical, înaintea sau în timpul 
naşterii. Se obişnuieşte injectarea vitaminei K la nou-născuţi, pentru a 
scădea sau opri sângerarea capilarelor cerebrale (afecţiunea hemoragică a 
nou-născutului), fiind şi aceasta printre cauzele retardării mintale. Unele 
studii recente au sugerat, însă, că aceste injecţii se asociază predispoziţiei 
pentru cancer, în copilărie, recomandându-se administrarea orală a 
vitaminei K. 

---

192 Diferenţe interindividuale