Psihologia exercită o anumită fascinaţie şi generează o puternică motivaţie a cunoaşterii dimensiunilor

Dezinstiotuţionalizarea şi noua închisoare 
Apariţia noilor metode de tratament, de exemplu chimioterapia 
pentru supravegherea de durată a tulburărilor, a însemnat că mulţi 
pacienţi, deşi ar fi putut trăi în societate, au rămas internaţi în 
instituţii. Viaţa în societate era posibilă doar dacă pacientul avea 
familie sau prieteni dispuşi să-i asiste şi să-i sprijine reabilitarea. 
Treptat, ideea unor cămine de acomodare sau case comunitare s-a 
dezvoltat tot mai mult, iar pacienţii au fost mutaţi din vechile instituţii 
„mamut", în cămine sau case familiale. Uneori, acestea sunt conduse 
de foşti pacienţi, alteori de asistenţi (angajaţi permanent sau temporar). 
Probleme legate de dezinstituţionalizare 
Curentul dezinstituţionalizării nu este lipsit de probleme. Deşi 
majoritatea oamenilor sunt de acord cu ideea că pacienţii psihici nu ar 
trebui ţinuţi în instituţii dacă pot trăi în comunitate, în propria casă, în 
case de tip familial sau în cămine, există deseori persoane care se 
opun în legătură cu plasarea acestor case (vezi sindromul, „nu lângă 
grădina mea!"). 
Ignoranţa unei părţi a publicului, legată de tulburările psihice, 
determină cele mai multe opoziţii. Până când oamenii nu realizează că 

---

Tratamente şi terapii 231 
aceşti indivizi nu o să-i fure, n-o să-i uciă, n-o să le înspăimânte copiii, 
prejudecările lor persistă. Este necesară o largă popularizare şi 
informare pentru a rezolva aceste probleme. 
Pregăirea
momentului dezinstituţionalizării trebuie să se adreseze 
direct pacienţilor. Oferirea unui cămin şi mutarea pacienţilor din spital 
direct în acest cămin nu este o strategie de succes. 
Trebuie avută în vedere educarea sau re-educarea unor deprinderi 
legate de cumpărători, pregătirea hranei, curăţenie, igienă. Este 
necesară şi terapia comportamentală, pentru ca acele comportamente 
acceptate în instituţie să fie acceptate şi în societatea reală. Trebuie 
oferite facilităţi, precum centrele de zi, atelierele protejate sau plasarera 
în muncă, pentru a evita lipsa de activitate a foştilor pacienţi sau 
vagabondajul lor. 
Autorităţile realizează, acum, că externarea pacienţilor nu este 
una dintre cele mai ieftine opţiuni. Casele de tip familial sau 
comunitar sunt preferabile pentru pacienţi, dar trebuie luaţi în 
considerare o serie de factori şi facilităţi. Altfel, pacienţii se vor 
întoarce în instituţie pentru un nou tratament.