. 1
Reacţii la dezinstitutionalizare
Autorităţile au răspuns diferit la proiectul caselor comunitare,
în 1987, de exemplu, autorităţile de sănătate din Southampton au
oferit 250 de case, care au funcţionat cu succes, locuitorii acestora
beneficiind şi de o serie de facilităţi. La Portsmouth, un oraş similar ca
dimensiuni, au fost oferite doar 50 de case, cu unele lipsuri în ceea ce
priveşte facilităţile.
Conform statisticilor elaborate de Departamentul de sănătate
din Marea Britanie, în 1085, existau 74 837 de paturi disponibile, ca şi
personal de îngrijire, pentru bolnavii mintal, faţă de 55 000 în
1990-1991. Numărul pacienţilor cu boli psihice, internaţi, în 1990-1991,
era de 48 700, la care se adăugau locurile din casele private sau
comunitare, de 12 487, faţă de 8355 din 1985.
238 Diferenţe interindividuale
Departamentul de sănătate declară: „deşi numărul paturilor
oferite pentru bolnavii pe termen lung scade constant, cu o rată medie
de 2500/an, această reducere este compensată de o creştere substanţială a
serviciilor comunitare". Cititorul a observat că, din statisticile citate,
rezultă că în 1985, erau valabile 83 172 de paturi, dar numai 62 487 în
1990-1991. Se poate presupune fie că a crescut numărul bolnavilor
psihic care trăiesc în comunitate, fie că a scăzut incidenţa acestor
tulburări - sau poate a crescut numărul celor care locuiesc pe stradă,
în cutii de carton.
Statisticile referitoare la handicapul mintal nu sunt disponibile
din aceleaşi surse, datorită complexităţii problemei. înregistrările pot
fi incomplete - există persoane care au trăit şi au fost îngrijite
întotdeauna acasă.
Rezumat
îngrijirea pacienţilor acasă sau în instituţie depinde de
severitatea tulburărilor lor, de tratamentul recomandat şi de capacitatea
familiei de a oferi suport. Curentul de dezinstituţionalizare a celor
care suferă de tulburări psihice este un progres, dar nu este o
alternativă ieftină a instituţionalizării. Casele de tip familial şi centrele
de zi s-au dovedit mai costisitoare decât instituţiile, dar oferă o
atmosferă de normalitate şi permit creşterea respectului de sine al
individului - în fond, cel care primează este interesul pacientului. Este
posibilă vinderea vechilor instituţii pentru a obţine mijloace
suplimentare de întreţinere a proiectului dezinstituţionalizării. în plus,
este necesară o supraveghere atentă pentru a putea acorda asistenţă
tuturor celor care o cer.
întotdeauna va fi necesară acomodarea pacienţilor la viaţa
comunităţii, da şi instituţionalizarea, chiar pe scurtă durată, pentru
rezolvarea unor probleme acute sau pentru eliberarea temporară a
familiei.
Tratamente şi terapii 239
Autoevaluare
1. Care sunt formele de acomodare la viaţa comunităţii
(dezinstituţionalizare) pentru pesoanele cu tulburări psihice?
2. Care sunt elementele necesare acomodării, pe lângă oferirea
unei locuinţe?
3. Care sunt avantajele şi problemele legate de
dezinstituţionalizare?
4. Cum se poate hotărî plasarea adecvată a unui bolnav psihic?
Dostları ilə paylaş: |