Psihologia exercită o anumită fascinaţie şi generează o puternică motivaţie a cunoaşterii dimensiunilor

Evaluarea dimensiunilor personalităţii 
Iniţial, dimensiunile descrise de Eysenck au fost evaluate 
folosind scale de observare. Ulterior, Eysenck şi colaboratorii săi au 
elaborat o serie de chestionare pentru evaluarea dimensiunilor E şi N. 
Cea mai recentă versiune este Inventarul Eysenck pentru personalitate 
{Eysenck Personality Inventory-EPI, Eysenck şi Eysenck, 1964). 
Acest chestionar este format dintr-o serie de întrebări, cu variante de 
răspuns „da" sau „nu". EPI conţine şi o scală de evaluare a minciunii, 
care identifică tendinţa subiecţilor de a da răspunsuri acceptabile 
social. Şi mai recent, a fost elaborat Chestionarul Eysenck pentru 
personalitate (Eysenck Personality Questionnaire -
 EPQ, Eysenck şi 
Eysenck, 1975), care conţine şi o scală de evaluare a dimensiunii P. 
Iniţial, EPI şi EPQ au fost destinate cercetării şi mai puţin 
diagnozei clinice, dar, ulterior, ele au fost reconsiderate în termeni de 
fidelitate şi validitate. Barett şi Kline (1982) concluzionau că 
dimensiunile evaluate prin EPQ apar cu o claritate remarcabilă în trei 
loturi diferite de populaţie. O serie de alte studii au demonstrat, însă, 
că dimensiunea P a fost definită mai puţin clar decât E şi N, rămânând 
una dintre cele mai controversate dimensiuni descrise de Eysenck. 
Chestionarele de personalitate ale lui Eysenck, ca şi cele ale lui 
Cattell, sunt exemple de teste psihometrice (v.§.1.2). Ca şi testele de 
inteligenţă, ele au fost supuse criteriilor de difelitate şi validitate. 
Structura ierarhică a personalităţii 
Aşa cum am arătat deja, Eysenck consideră că structura 
personalităţii presupune trei dimensiuni diferite. Ca suport al acestei 
afirmaţii, el oferă un model ierarhic al personalităţii (fig.2.2), care 
ilustrează în mod clar şi procesele implicate în analiza factorială. 

---

Personalitatea 65 
Urmărind figura 2.2, nivelul inferior se referă la numeroasele 
componente specifice ale comportamentului, precum o discuţie purtată 
în magazin sau citirea unei cărţi în autobuz. La nivelul imediat 
superior sunt relevate răspunsurile habituale, care reprezintă 
modalităţi tipice de comportament, formate din grupuri de răspunsuri 
specifice. Răspunsurile habituale pot fi explicate prin trăsăturile care 
formează cel de-al treilea nivel. De exemplu, în figura 2.2, 
„sociabilitatea" include răspunsuri habituale de tipul „participare la 
petreceri, întâlniri" şi „participare la jocuri sportive". Vârful ierarhiei 
este reprezentat de nivelul tipului de personalitate, care, în figură, este 
extraversiunea. Sociabilitatea şi asumarea riscurilor sunt doar două 
din subcomponentele dimensiunii E. (Deşi Eysenck se referă la vârful 
ierarhiei ca la „nivelul tipului", vă reamintim că E, N şi P sunt 
dimensiuni ale personalităţii şi nu tipuri de personalitate, din moment 
ce orice persoană posedă toate cele trei dimensiuni, în grade diferite şi 
nu poate fi inclusă într-o categorie rigidă). 
EXTRAVERSIUNE 
Nivelul tipului 
Nivelul trăsăturilor 
Nivelul 
răspunsurilor 
habituale 
Nivelul 
răspunsurilor 
specifice 
Fig. 2.2. O ilustrare a Modelului Ierarhic al personalităţii, elaborat de 
Eysenck, cu particularizare pe Extraversiune (după Eysenck, 1947). 
(Notă: Modele similare au fost conturate şi pentru nevrotism şi psihotism) 

---

66 Diferenţe interindividuale 
Conform lui Eysenck, cunoaşterea scorului obţinut de o 
persoană la una dintre cele trei dimensiuni, situându-ne, deci, la 
nivelul tipului din modelul ierarhic, face posibilă predicţia legată de 
trăsăturile, răspunsurile habituale şi cele specifice determinate de 
dimensiunea respectivă. Argumentul pe care îl aduce Eysenck în 
această privinţă provine din utilizarea analizei criteriilor. Aceasta 
presupune aplicarea chestionarelor EPI şi EPQ la grupuri de subiecţi, 
ale căror diferenţe legate de dimensiunile E, N şi P sunt deja 
cunoscute. Este de aşteptat ca persoanele identificate clinic ca 
nevrotice, de exemplu, să obţină scoruri înalte pentru dimensiunea N, 
faţă de persoanele care nu sunt nevrotice.