Psihologia exercită o anumită fascinaţie şi generează o puternică motivaţie a cunoaşterii dimensiunilor

Critica Iui Mischel adusă teoriilor tradiţionale ale 
personalităţii 
în lucrarea intitulată „Personalitate şi evaluare", Mischel (1968) 
ataca dur conceptul de personalitate şi, în special, conceptul de 
trăsături de personalitate. El argumenta că teoriile tradiţionale, precum 
teoria psihanalitică a lui Freud (v.cap.3) sau teoriile trăsăturilor de 
personalitate, exagerează consecvenţa comportamentului. Autorul 
evidenţia rolul situaţiilor particulare, care pot determina anumite 
comportamente (de exemplu, individul poate reacţiona calm sau 
agresiv, în funcţie de situaţie). Consecvenţa comportamentului, 
rezultă, astfel, din similitudinile situaţiilor în care sunt puşi indivizii. 
In discuţia cu privire la consecvenţa comportamentului, 
Mischel, a fost influenţat considerabil de un studiu longitudinal 

---

Personalitatea 79 
elaborat de Hartshorne şi May (1928), care au utilizat loturi de mii de 
copii. Obiectivul cercetării lor consta în examinarea onestităţii ca 
trăsătură de personalitate. Ei au pornit de la ipoteza că o persoană 
onestă se va comporta ca atare în situaţii foarte diferite, indiferent de 
presiunile la care este supusă. Hartshorne şi May au descoperit că un 
copil cu un comportament onest acasă nu se comportă, întotdeauna, 
similar la şcoală şi invers. Ei au concluzionat că onestitatea nu este o 
trăsătură consecventă a comportamentului, determinată de trăsături de 
personalitate, ci, mai degrabă, o caracteristică dependentă de factori 
situaţionali. 
In ciuda dovezilor acestui studiu, ca şi ale altor investigaţii, 
Mischel afirmă că un comportament poate fi consecvent în timp, dar 
numai în situaţii similare. El remarcă faptul că, în situaţii variate, 
comportamentul se poate modifica şi, de aceea, consideră consecvenţa 
comportamentului în situaţii similare, ca fiind o dovadă insuficientă în 
favoarea existenţei unor trăsături stabile ale personalităţii. 
Situaţionismul 
Ca urmare a criticilor aduse de Mischel teoriilor tradiţionale ale 
personalităţii, a crescut mult interesul asupra unei probleme îndelung 
discutate în psihologie: caracteristicile persoanei sau situaţia în care 
aceasta se găseşte determină cele mai importante efecte asupra 
comportamentului? Mischel, care, aşa cum am arătat deja, a subscris 
ultimei variante, a devenit cunoscut ca fiind situaţionist. 
Sunt cunoscute o serie de cercetări care au evidenţiat, în mod 
clar, efectul de necontestat al situaţiei asupra comportamentului. Una 
dintre acestea este cercetarea efectuată de Haney şi colab. (1973), care 
foloseşte experimentul clasic al „închisorii" - studenţi voluntari, fără 
tendinţe antisociale cunoscute, au fost ţinuţi într-o închisoare. Unii 
dintre subiecţi au fost desemnaţi aleator ca „deţinuţi", alţii ca 
„gardieni". După numai câteva zile, „gardienii" au început să se 

---

80 Diferenţe interindividuale 
comporte agresiv şi brutal, unii "manifestând chiar simptome ale unei 
tulburări emoţionale severe. Trebuie remarcat faptul că toţi subiecţii 
au fost evaluaţi, la începutul experimentului, ca fiind stabili emoţional 
şi sănătoşi fizic, obţinând scoruri medii la testele de personalitate. 
în ciuda acestor dovezi, mulţi teoreticieni nu acceptă, mai mult 
intuitiv, versiunea extremă a situaţionismului. Din punct de vedere 
logic, majoritatea sunt de părere că majoritatea oamenilor se 
comportă, în situaţii diferite, după tipare recognoscibile.