Psihologia exercită o anumită fascinaţie şi generează o puternică motivaţie a cunoaşterii dimensiunilor

Persoana ca întreg 
Deşi studiul asupra trăsăturilor de personalitate pune accent pe 
aspectele individuale ale oamenilor, Allport nu pierde din vedere 
perspectiva de ansamblu asupra persoanei unice. El consideră că 
încercarea de a măsura faţete izolate ale personalităţii, folosind scale 
de evaluare, reprezintă o orientare greşită. De aceea, teoria lui Allport 
promovează o descriere detaliată şi completă a indivizilor, lăsând la o 
parte compararea unor elemente izolate ale personalităţii acestora. 
Evaluarea personalităţii 
Allport propune identificarea trăsăturilor de personalitate prin 
diferite metode: observarea directă a comportamentului, într-o serie de 
situaţii; interviuri axate pe punctele de vedere şi ţelurile persoanei; 
utilizarea materialului oferit de scrisori, jurnale personale sau alte 
documente. El a preferat utilizarea studiilor de caz detaliate, pe termen 
lung. Un astfel de exemplu este studiul de caz al personalităţii unei 
tinere femei numite Jenny. Allport şi asistenţii săi au identificat 
trăsăturile centrale ale personalităţii lui Jenny prin analiza scrisorilor 

---

88 Diferenţe interindividuale 
trimise de aceasta unui prieten, timp de mai mulţi ani (Allport, 1965). 
Acest studiu este reprezentativ pentru abordarea* idiografică. 
Evaluarea contribuţiei lui Allport 
Este un fapt general recunoscut că Allport a adus o contribuţie 
majoră la studiul personalităţii. Preocupările sale pentru unicitatea 
indivizilor şi pentru perspectiva de ansamblu asupra persoanei au 
echilibrat abordările nomotetice, centrate pe asemănările dintre 
oameni, în defavoarea individualităţii. 
Teoreticienii de orientare nomotetică l-au criticat pe Allport, 
nefiind de acord cu respingerea metodelor ştiinţifice de studiere a 
personalităţii. Allport considera că metoda ştiinţifică folosită pentru 
obţinerea unor legi şi principii, nu este cea mai bună cale de 
cunoaştere a psihologiei umane, de aceea, spunea el, este de preferat 
să privim lumea prin perspectiva unică a fiecărui individ. 
Kirby şi Radford (1976) sunt de părere că orientarea lui Allport 
nu este corectă, din cauza confuziei pe care o face între studiul 
diferenţelor interindividuale şi arta biografică ca disciplină descriptivă. 
Deşi biografia are o contribuţie valoroasă la studiul indivizilor, ea nu 
poate oferi o cale adecvată, de înţelegere a naturii umane în general. 
Ca argument, aceşti doi autori comentează următoarea idee: dacă va 
exista un individ cu adevărat unic, el n-ar putea fi recunoscut ca uman, 
din moment ce oamenii se recunosc între ei datorită asemănărilor.