Realizarea sinelui (Self-actualisation)
Rogers consideră că toţi oamenii se nasc cu o tendinţă de
realizare,
un motiv care îi determină să crească, să se dezvolte, să
devină persoane mature şi sănătoase, care îşi pot realiza la maximum
posibilităţile.
Această tendinţă se poate dezvolta la diferite niveluri. La
nivelul inferior, ea implică satisfacerea nevoilor primare, ca hrana, apa
90 Diferenţe interindividuale
şi confortul fizic. La un nivel' superior se situează nevoile de
autoîmplinire şi afirmare în termeni de independentă, experienţă şi
creativitate. Această motivaţie de realizare a sinelui reprezintă un
criteriu de apreciere a propriilor experienţe Un eveniment este
apreciat ca pozitiv sau negativ în măsura în care poate contribui la
realizarea sinelui.
Aprecierea pozitivă a celorlalţi
Rogers (1959) presupune că toţi oamenii au nevoie de
aprecierea pozitivă
venită din partea celorlalţi, apreciere care se
dezvoltă ca o conştientizare a afirmării sinelui. Aprecierea pozitivă
implică respect, acceptare şi dragoste, venite din partea celor mai
importante persoane din viaţa unui individ. Nevoia de apreciere
transpare clar din nevoia copilului mic de aprobare şi dragoste din
partea părinţilor. Uneori, aprobarea părinţilor este condiţionată, mai
exact, depinde de comportamentul copilului; alteori ea este necondiţionată.
Trebuie remarcat faptul că o persoană are nevoie de apreciere
pozitivă nu numai din partea celorlalţi, ci şi de autoapreciere pozitivă.
Atunci când o persoană primeşte necondiţionat aprecierea celorlalţi,
autoaprecierea sinelui va fi tot necondiţionată. Rogers consideră că
acest mecanism este prezent doar la indivizii la care adaptarea
psihologică este efectivă.
Totuşi, sunt foarte mulţi oameni care nu primesc aprecierea
celorlalţi. Aprobarea şi dragostea celor din jur depind, adesea, de
comportamentele acceptabile ale individului (de exemplu, copilul care
se străduie să înveţe să cânte la un instrument muzical numai pentru a
face plăcere părinţilor). în acest caz, individul dezvoltă ceea ce Rogers
numeşte „condiţii de valoare", adică acele moduri de comportament
care vor câştiga aprecierea celorlalţi. Aceasta presupune că individul
poate suprima unele sentimente şi acţiuni spontane în favoarea unor
comportamente care pot face plăcere celor din jur. Rogers remarcă, că
această încercare de a trăi după principiile altora este una dintre
cauzele frecvente ale tulburărilor psihice.
Personalitatea 91
Dostları ilə paylaş: |