110
Diferenţe interindividuale
în cea mai mare parte inconştient, superego-ul are două componente:
ego-ul ideal şi conştiinţa morală
(sau simţul etic). Ego-ul ideal se
concentrează asupra noţiunilor de „bine" şi „corect", reprezetând
perspectiva individului asupra comportamentelor corecte care pot fi
recompensate de ceilalţi (în special, de părinţi). Conştiinţa morală, pe
de altă parte, interceptează şi cenzurează impulsurile imorale ale
id-ului şi previne intrarea acestora în sfera conştientă a ego-ului.
Teoria psihanalitică susţine că indivizii cu un superego puternic
cu tendinţe accentuate de culpabilizare, în situaţiile care implică o
dilemă morală, indivizii cu un superego mai slab încalcă mai uşor
regulile.
Freud consideră că aceste părţi ale personalităţii sunt într-un
permanent conflict - id-ul încearcă să obţină gratificarea impulsurilor,
în timp ce superego-ul stabileşte standarde morale, uneori foarte înalte
şi greu de atins. Ego-ul este obligat să menţină echilibrul între aceste
două forţe opuse şi cerinţele exterioare ale realităţii sociale.
Conflictele nerezolvate determină apariţia anxietăţii, care se
manifestă în:
l.vise, pe care Freud le consideră împliniri deghizate ale
dorinţelor suprimate. Interpretarea viselor a devenit o strategie impor
tantă, utilizată de Freud în tratamentul pacienţilor;
2. simptome nevrotice, sub forma crizelor acute de anxietate şi
temerilor iraţionale sau, în unele cazuri, simptome fizice, precum
paralizia sau orbirea.
Dostları ilə paylaş: