Psihologia exercită o anumită fascinaţie şi generează o puternică motivaţie a cunoaşterii dimensiunilor

Perioada de latenţă (6 ani -pubertate) 
Este o perioadă de relativ calm, după agitaţia caracteristică 
stadiului precedent. Libido-ul nu se mai concentrează asupra nici unei 
părţi a corpului, rămânând latent. Este o perioadă de dezvoltare a 
ego-ului, în special în sfera abilităţilor sociale şi intelectuale. 
Stadiul genital (pubertatea) 
Schimbările hormonale stimulează, în acest stadiu, manifestarea 
libido-ului. Interesul pentru plăcerile sexuale se reînnoieşte şi toate 
impulsurile sexuale anterioare, asociate diferitelor regiuni ale 
corpului, se integrează în setul de atitudini şi trăiri sexuale ale 
adultului. 
Stadii asupra teoriei lui Freud 
Lucrările lui Freud au generat un număr foarte mare de studii, 
legate atât de aspecte ale teoriei sale, cât şi de eficienţa psihanalizei ca 
terapie (vezi capitolul 6). Kline (1981a), Fisher şi Greenberg (1977) 
au reluat detaliat investigaţiile lui Freud. Redăm, în continuare, o 
selecţie a studiilor empirice care au încercat să clarifice unele aspecte 
ale teoriei psihanalitice. 
Personalitatea orală 
Aşa cum arătam anterior, fixaţiile pot fi cauzate fie de 
indulgenţa exagerată, fie de frustrarea nevoilor orale ale copilului. 
Fisher şi Greenberg (1977) consideră personalitatea orală ca 
fiind preocupată de probleme de tipul a da - a lua, dependent -
independent, optimism extrem - pesimism extrem, ambivalenţă 
neobişnuită, nerăbdare şi folosirea permanentă a canalului oral pentru 
obţinerea gratificărilor. 
Unele studii au examinat dacă aceste trăsături au tendinţa de a 
coexista într-un singur set sau dacă există două asemenea seturi, care 
reflectă fazele orală pasivă şi orală agresivă. Kline şi Storey (1977) au 

---

Teoriile psihanalitice ale personalităţi 117 
reluat aceste investigaţii şi au găsit un suport solid pentru existenţa 
personalităţii orale în studiile lui Goldman-Eisler (1948); trăsăturile 
enumerate în studiu erau: pesimism, pasivitate, indiferenţă, 
agresivitate oral-verbală şi autonomie, formând un singur set, ca şi 
opusele lor. Dar, Goldman-Eisler a oferit date numai pentru 
validitatea aparentă a scalelor utilizate. Lazare şi colab. (1966) a 
furnizat rezultate similare, introducând problemele lui Goldman-Eisler 
într-un chestionar. In studiul lor, Kline şi Storey (1977) au identificat 
coexistenţa, într-un singur set, atât a caracteristicilor fazei „optimiste" 
a stadiului oral (dependenţă, fluenţă, sociabilitate, relaxare), cât şi a 
caracteristicilor fazei „pesimiste" a aceluiaşi stadiu (independenţă, 
agresivitate verbală, răceală şi ostilitate, răutate, ambiţie, nestăpânire). 
O a doua serie de investigaţii s-a concentrat asupra relaţiilor 
dintre practicile de hrănire şi comportamentul ulterior. De exemplu, 
Yarrow (1973) a identificat o corelaţie semnificativă între perioada în 
care copilul a supt şi comportamentul ulterior de sugere a degetului; 
copiii care au supt la sân o perioadă scurtă persistă în comportamentul 
de sugere a degetului. Deşi există dovezi pentru efectele fixării la 
stadiul oral, s-au dat şi explicaţii alternative pentru asemenea 
comportament - copiii care au o nevoie mai mare de supt, din diferite 
motive, au tendinţa de a se hrăni mai rapid, satisfăcându-şi ulterior 
nevoia prin sugerea degetului.