Psihologia exercită o anumită fascinaţie şi generează o puternică motivaţie a cunoaşterii dimensiunilor

Păreri în favoarea testelor proiective 
Mulţi psihologi consideră că în ciuda limitelor, testele 
proiective determină „intuiţii clinice" corecte, care pot fi confirmate 
utilizând şi alte instrumente de testare, cu o mai mare fidelitate. Kline 
(1983) evidenţia două argumente în favoarea testelor proiective: 
1. Metoda uzuală de validare a testelor proiective presupune ca 
răspunsurile să fie interpretate fără a avea nici o informaţie anterioară 
despre subiect, ceea ce, susţine Kline, este un nonsens. Interpretarea 
testelor proiective trebuie realizată în contextul unor cunoştinţe 
generale despre subiecţi şi viaţa lor, în acelaşi mod în care 
psihanalistul interpretează visele. Din această perspectivă, datele 
despre invaliditatea testelor proiective nu mai sunt atât de stricte. 
2. Obiecţiile principale care se aduc testelor proiective se leagă 
de infidelitatea acordării unui punctaj şi interpretării. Aceste 
neajunsuri ar putea fi depăşite prin dezvoltarea unei scorificări şi 
analize fidele a rezultatelor. Kline argumenta că a fost pusă la punct şi 
utilizată cu succes o astfel de metodă pentru testul Rorschach, de către 
Holley (1973) - şi anume, analiza G. Aceasta a fost utilizată şi pentru 
alte teste de către Vegelius (1976), Hampson şi Kline (1977). Kline 
consideră că analiza G permite utilizarea testelor proiective în studii 
cantitative ale personalităţii. C_. 
Semenoff (1981) este de părere că abandonarea testelor proiective 
ar sărăci psihologia şi ar lipsi-o de o sursă importantă de înţelegere. 
Autoevaluare 
1. Ce sunt testele proiective şi cum pot fi folosite în explorarea 
conceptelor psihanalitice? 
2. Descrieţi, pe scurt, un test proiectiv şi explicaţi ce fel de 
indicii caută examinatorul în interpretarea răspunsurilor subiecţilor. 

---

Teoriile psihanalitice ale personalităţi 133 
3. Faceţi o apreciere a valorii tehnicilor proiective pentru 
evaluarea personalităţii.