Psihologia exercită o anumită fascinaţie şi generează o puternică motivaţie a cunoaşterii dimensiunilor

Definirea anormalităţii 
Nu există o părere general acceptată asupra modului în care 
comportamentul anormal poate fi diferenţiat de comportamentul 
normal, dar, uzual, sunt aplicate pentru această distincţie unul sau mai 
multe din criteriile următoare. 
Anormalitatea statistică 
Comportamentele manifestate cel mai frecvent sunt considerate 
normale, deci, prin opoziţie, comportamentele manifestate cel mai rar 
sunt anormale (cititorul poate reveni asupra descrierii distribuţiei 
normale, din prima parte a capitolului 1). Ar rezulta că oamenii 
extrem de inteligenţi pot fi definiţi anormali, ca şi cei foarte puţin 
inteligenţi. într-un mod similar, frecvenţa statistică a apariţiei unui 
Einstein sau a unui Hitler este aceeaşi, chiar dacă societatea nu îi 
consideră la fel de dezirabili. 
Trebuie remarcat faptul că dezirabilitatea unui comportament 
nu este inclusă în această definiţie statistică, care se dovedeşte 
insuficientă pentru clarificarea problematică care ne interesează 
(Mackay, 1975). 
Anormalitatea socială 
Criteriul de stabilire a normelor sociale variază de la o societate 
la alta. Ceea ce constituie un comportament acceptabil sau dezirabil 
într-o anumită societate poate fi nedezirabil sau anormal într-alta. De 
exemplu, unele triburi africane respectă pe acei membri ai comunităţii 
lor care susţin că aud voci; într-o societate vestică, acesta poate fi 
considerat un simptom al schizofreniei sau al altei anormalităţi 
psihice. De asemenea, normele comportamentale ale unei societăţi au 
o condiţionare temporală. De exemplu, în Marea Britanie, acum 70 de 
ani, erau de neconceput costumele de baie, dar, astăzi, nimeni nu mai 
rămâne surprins văzând pe plajă femei în bikini. Sau: templele din 
Asia Mijlocie, datând din secolul al V-lea, sunt decorate cu statui doar 

---

138 Diferenţe inter individuale 
parţial acoperite de îmbrăcăminte, dar, astăzi, intrarea în aceste temple 
cu o îmbrăcăminte sumară este considerată o insultă (chiar şi statuile 
au fost drapate, pentru a le acoperi goliciunea!). 
Deci, pentru a fi universal acceptată, o definiţie a anormalităţii 
trebuie să includă mai mult decât criteriul acceptării sociale.