Pripeala înseamnă manifestarea unui interes puternic faţă de alţii, prin vorbe şi fapte. Omul pripit este în stare să făgăduiască lucruri pe care nu este în stare să le ducă la îndeplinire. Dacă se pune în discuţie o chestiune recunoscută de toţi ca dreaptă, el este de părere opusă, dar este combătut. Dacă doi s-au luat la bătaie, el păşeşte în mijlocul lor şi-i desparte, chiar dacă nu-i cunoaşte. Te călăuzeşte pe un drum necunoscut, pentru ca până la urmă să nu descopere drumul adevărat. În ajunul unei lupte, întreabă pe comandant când va intra în dispozitivul de luptă şi ce ordine va da peste două zile. Se duce şi vesteşte pe tatăl său că mamă-sa a şi ajuns în iatacul ei. Nesocoteşte prescripţiile medicului şi dă unui bolnav cu temperatură vin, susţinând că vrea să încerce dacă nu cumva îl poate vindeca. Dacă s-a prăpădit nevasta unui prieten, îi gravează o inscripţie pe mormânt, în care pomeneşte numele bărbatului ei, al tatălui şi al mamei, numele decedatei, locul ei de baştină, ba mai adaugă că erau cu toţii oameni de treabă (considerându-i pe toţi morţi, deşi trăiau). Când urmează să jure într-un proces, spune celor de faţă: „Am mai jurat de atâtea ori până acum”.
