Psihologie pastorală

Mântuitorul însuşi se demonstrează capabil de agresivitate şi tandreţe, de raţionalitate şi sentiment, de dreptate şi iertare, de forţă şi vulnerabilitate. Este exigent, dar ştie şi să aştepte. Acţiunea îl preocupă dar ştie să nu renunţe la indispensabilele momente contemplative. Atent la mişcările spiritului, întreţine intactă disponibilitatea faţă de voinţa Tatălui.

Deschizându-se unui proces de creştere în acest sector, păstorul va putea să imprime comunicării sale interpersonale o superioară gentileţe, un duh mai uman şi mai bogat, devenindu-se capabil de ospitalitate, de flexibilitate, de nuanţări, de intuiţii şi de empatie. Pentru a se realiza în mod deplin, şi femeia este chemată să integreze propria dimensiune contrasexuală.³¹