Problema metodei (sau a tehnicilor) de acţiune pastorală în relaţiile interpersonale este evaluată diferit de nenumăratele şcolile psihologice existente. Dacă pe de o parte sunt acele curente de gândire care supraevaluează importanţa aparatului tehnic (conferind o importanţă absolută schemei de intervenţii a interlocutorului, folosirii unor instrumente etc.), pe de alta, sunt acelea care subevaluează aspectul metodologic negând posibilitatea identificării unor piste operative concrete. Vom oferi câteva reflecţii care urmăresc să pună în valoare atât potenţialul tehnicilor colocviului pastoral, cât şi limitele lui.
