Transfert pozitiv:
■ Robert, un preot de 35 de ani, şi-a trăit copilăria într-o continuă „oprimare” din partea părinţilor săi, care pretindeau de la el să fie „cel mai bun”. el şi-a trăit copilăria cu frica permanentă că nu va reuşi să corespundă exigenţelor părinţilor săi. Mama lui nu era niciodată mulţumită de ceea ce făcea, în ciuda eforturilor disperate pe care el le depunea pentru a corespunde aşteptărilor ei: notele lui erau cele mai bune, camera lui într-o ordine desăvârşită, răspunsurile lui la orice solicitare, prompte… Robert a experimentat sentimente transferenţiale faţă de superiorii săi din seminar: Sugestiile lor constituiau pentru el porunci şi încurajările lor erau percepute ca cereri de a da mai mult, şi mai bine. În seminar, trăia însă, precum în copilărie, sentimente de frustrare, de lipsă de pace interioară, de nemulţumire de sine, precum în copilărie.
Constituind un fenomen relaţional profund, transfert-ul cunoaşte o mare varietate de nuanţe emotive, care, în general, sunt orientate spre persoanele cu autoritate din viaţa fiecăruia (tatăl sau mama, bunicul sau bunica, persoanele de referinţă din copilărie), persoanele destinatare ale afecţiunii din copilărie. Trăirile interioare şi sentimentele pot fi atât pozitive (afecţiune, dragoste, siguranţă, dependinţă constructivă) cât şi negative (ostilitate, duşmănie, autonomie separaţionistă, respingere).
Noi vom grupa aceste sentimente în trei mari categorii:
-
Dostları ilə paylaş: |
