Este un demon care nu naşte viaţa, ci moartea, şi până în clipa în care nu vine demascat ca „duh rău” este capabil să-şi exercite imensa sa influenţă distructivă, tocmai pentru că este în mod inconştient considerat un „duh bun”, dătător de viaţă. Această imagine demonică despre Dumnezeu îţi achiziţionează forma şi îşi exercită influenţa într-o strânsă conexiune cu deciziile părinţilor – în special a mamei – privitoare la viaţa sau moartea copilului (aceasta începând de la zămislire). Duhul rău se foloseşte cel mai mult de mesajele ce negau viaţa şi dreptul la viaţă al copilului transmise de către mamă, ca de exemplu: „Tu nu trebuie să trăieşti!”; „Era mai bine dacă nu te-ai fi născut”; „Nu meriţi să trăieşti”.15
