Înţelegem prin egocentrism atitudinea aceluia care tinde să vorbească extrem de mult despre sine, conducând orice subiect de discuţie spre sine însuşi şi spre situaţia concretă a lui. Mesajul care vine comunicat în mod implicit printr-un astfel de comportament este de tipul: "Eu sunt persoana cea mai importantă; tu nu meriţi consideraţia pe care în schimb o merit eu", creând în interlocutor un sentiment de frustrare, de refuz, uneori de inferioritate, cu succesive tendinţe de dezagregare a relaţiei. Individul care vorbeşte prea mult despre sine comunică de fapt un fel de nevoie continuă de a fi luat în consideraţie, fapt ce poate trăda complexe de inferioritate, insecuritate, neadaptare, sau depresie. Atitudinea egocentrică este dăunătoare în orice tip de relaţie şi în mod special în cea pastorală.
