Psihologie pastorală

Guralivul

Dacă am vrea să definim năravul acesta, am putea spune că este neputinţa de a-ţi stăpâni gura, iar guralivul este omul care indiferent de ce i-ar spune cel ce-i iese în cale, îi răspunde că nu reprezintă importanţă, că el le ştie pe toate şi că-i stă la dispoziţie cu informaţii.

Când cineva vrea să continue conversaţia, guralivul îl întrerupe zicându-i: „Bagă de seamă să nu uiţi ceea ce aveai de gând să spui”; „Îţi mulţumesc că mi-ai amintit tocmai ceea ce intenţionam eu să-ţi comunic”. „Ce mult ai de câştigat când mai stai cu cineva de vorbă”. „Uitasem tocmai de acest lucru”. „Ai sesizat repede totul”. „Te urmăresc de mult ca să văd dacă vei ajunge la aceleaşi concluzii cu mine”. Guralivul se pricepe să facă şi altfel de intervenţii asemănătoare şi nu îngăduie celor cu care se întreţine nici să răsufle. Şi după ce a plictisit, rând pe rând, pe fiecare, este în stare să se îndrepte şi spre oamenii pe care-i vede adunaţi în grup şi-i obligă să se împrăştie, măcar că aveau de discutat lucruri importante.

Guralivul îşi face drum prin şcoli şi palestre, tulbură lecţiile copiilor, pălăvrăgind cu profesorii. Pe cei ce invocă un motiv ca să se despartă de el, este în stare să-i însoţească până acasă. E destul să-i pui o singură întrebare, şi e capabil să înşire nu numai ce s-a petrecut în adunarea poporului, ci să-ţi povestească şi de disputa dintre cei doi oratori de pe vremea lui Aristophon şi despre succesul discursurilor sale în faţa poporului.

Între timp, nu uită să strecoare câteva ocări la adresa mulţimilor, obligând în felul acesta pe ascultători să nu-i mai dea atenţie. Unii adorm, iar alţii pleacă, lăsându-l singur. Când face parte dintr-un juriu de judecată, împiedică cu pălăvrăgelile lui pe colegii lui să judece; dacă asistă la un spectacol, împiedică pe ceilalţi să privească, iar dacă se află la o masă cu un altul, nu-i dă răgaz să mănânce; susţine că tăcerea e o pedeapsă pentru guraliv şi că limba lui alunecă aşa cum alunecă peştele în apă, şi n-ar putea să tacă, chiar dac-ar fi să ajungă mai gureş decât rândunelele. Guralivul îndură până şi batjocura copiilor lui: voind să adoarmă, îi cer să le spună o poveste: „Tăticule, spune-ne o poveste ca să adormim mai degrabă”.