Nepăsarea faţă de curăţenia propriului trup care produce altora dezgust se numeşte nesimţire. Nesimţitul este în stare să iasă la plimbare cu plăgi de lepră pe el, cu pete de pecingine sau cu unghiile murdare. Nesimţitul se justifică în faţa tuturor că sunt boli moştenite, că de ele au pătimit şi bunicul şi tatăl lui şi că fără semnele bolilor acestora cu greu ar putea cineva avea pretenţia că face parte in familia lui. Chiar dacă are bube la genunchi şi răni la degete, nu-i pasă. Le neglijează până nu se mai pot vindeca. Dinţii îi sunt negri şi găunoşi şi ţi-e greu şi cu totul neplăcut să stai în apropierea lui. Pe lângă alte cusururi îl are şi pe acela că-şi suflă nasul în timpul mesei(!?!)când vorbeşte te stropeşte, iar când bea sughite; se culcă alături de nevastă pe un aşternut murdar, iar la baie îşi unge corpul cu un ulei rânced. Când toţi ascultă cântecul executat de flautistă, se trezeşte aplaudând, face zgomot, acompaniază în surdină şi ocăreşte cântăreaţa că a sfârşit prea devreme. Încearcă să scuipe pe deasupra mesei şi nimereşte pe paharnic drept în faţă.
