Când i se adresează cineva, cerându-i să-i spună ce ştie despre femeile care locuiesc într-un loc oarecare, este în stare să răspundă astfel: „Le ştiu bine şi nu mă pot înşela”.Apoi dă amănunte: „Sunt dintre acelea care-i trag de mânecă pe trecători”, sau „Femeile acele îşi ridică poalele. Eu nu-ţi spun vorbe goale. Ele se dau în drum ca nişte căţele. Într-un cuvânt, toate sunt puse să vâneze bărbaţii şi când bate cineva în poartă sar chiar ele să deschidă.
Dacă unul bârfeşte, bârfitorul se aliază cu el. „Pe acest om l-am urât mai mult decât pe oricare altul. E respingător ca înfăţişare, iar ca răutate nu are pereche. Vrei o dovadă? Nevestei, cu toată zestrea pe care i-a adus-o şi care se ridică la atâţia şi atâţia talanţi, şi cu toate că i-a dăruit un fiu, îi dă trei bănuţi de aramă drept cheltuială pe zi şi o sileşte să se scalde în apă rece şi în ziua lui Poseidon (femeia tratată astfel era considerată ca o sclavă, întrucât numai sclavele se îmbăiau în apă rece. Sărbătoarea lui Poseidon era celebrată în cursul lumii ianuarie). Dacă cel ce stă alături de el se ridică să plece, e în stare să-l vorbească de rău. Şi, o dată făcut începutul, nu-i vine greu să bârfească întreaga familie. Vorbeşte de rău prietenii şi rudele, nu-i iartă nici pe morţi (defăimarea morţilor era o atitudine condamnată prin lege).
