6. Toamna vieţii
Viaţa nu este statică, ci un flux dinamic într-o continuă devenire. Există o continuă necesitate de definire a propriei identităţi, a rolului propriu, a semnificaţiei proprii, şi pentru a salva integritatea persoanei de mediul exterior.
Nu doar anii îi îmbătrânesc pe oameni. Un om se poate simţi „bătrân” nu atât din cauza unor factori legaţi de vârsta biologică sau de condiţiile de sănătate, cât din motive psihologice privitoare la pierderea partenerului, pensiei, pierderii puterii de seducţie etc. Omul care se simte bătrân intră într-o stare de neîncredere faţă de sine însuşi, când îşi pierde din vitalitatea, optimismul şi speranţa care în mod normal îl susţin.
Din păcate, adeseori omul ajunge să se întrebe asupra sensului vieţii doar atunci când, paradoxal, şi-a cheltuit întreaga viaţă. Se întreabă dacă merita să depună atâta efort pentru cariera profesională şi se gândeşte cu jind la atâţia ani cheltuiţi în muncă. Bagă de seamă că a trăit rău sau că nu a trăit deloc, şi are remuşcări pentru faptul de a fi lăsat timpul să treacă fără să iubească îndeajuns. Regretă că nu a fost mai generos, că a fost prea confiscat de contingent, prea hipnotizat de ambiţie.
Dostları ilə paylaş: |
