Psihologie pastorală

Pentru o cunoaştere de sine reală:

Fereastra lui Johari este un instrument elaborat de doi psihologi americani, Joe Luft şi Harri Ingham, pentru analizarea comportamentului personal. Fereastra este compusă din patru sectoare³⁵:

sectorul vizibil sectorul orb

sectorul secret sectorul necunoscut

Sectorul vizibil: reprezintă acele lucruri pe care eu le ştiu despre mine şi le cunosc, de asemenea, şi alţii. Este zona caracterizată de un liber schimb de informaţii între mine şi alţii. Comportamentele descrise în acest sector sunt publice, oricine poate lua cunoştinţă de acestea.

Sectorul orb: reprezintă partea din noi înşine care ne este necunoscută, dar care nu scapă atenţiei altora. Pot avea un anumit obicei, anumite moduri de a acţiona şi de a reacţiona de care nu sunt conştient, dar care în schimb nu scapă atenţiei altora.

Sectorul secret: conţine ceea ce noi cunoaştem despre noi înşine, dar ce ţinem secret din diferite motive, uneori justificat, alteori nu.

Sectorul necunoscut: reprezintă acele aspecte ale comportamentului care ne sunt necunoscute atât nouă, cât şi altora.

Orice păstor care doreşte să evolueze spre o maturitate duhovnicească reală, trebuie să depună eforturi pentru dilatarea sectorul vizibil, mărindu-şi cunoaşterea de sine şi făcându-se tot mai mult cunoscut de către alţii. Cu cât ne cunoaştem mai mult, cu atât suntem în gradul de a ne asuma responsabilitatea propriului mod de a acţiona. Cu cât alţii ne cunosc mai mult, cu atât ştiu unde ne situăm în raport cu ei. Pentru a atinge acest obiectiv trebuie să reducem sectorul secret orb şi secret. Unul din metodele cele mai eficiente pentru a reduce sectorul orb consistă în cunoaşterea, analizarea şi acceptarea perspectivei altora asupra noastră (feed-back). Prin intermediul acestuia, alţii ne comunică percepţiile lor asupra modului nostru de a fi şi de a acţiona.

Pentru a reduce sectorul secret este necesară auto-revelarea sau revelarea de sine.³⁶ Auto-revelarea nu trebuie însă să fie scăpată de sub control, nici forţată, ci conformă situaţiei duhovniceşti în care se află interlocutorii. Există lucruri care se pot comunica tuturor, altele care sunt rezervate unui mic grup, altele limitate doar la câteva persoane, iar altele la una singură sau chiar la nici una. Cu cât mai mult se reduce sectorul orb şi secret, cu atât creşte în dimensiuni sectorul vizibil şi automat se restrânge sectorul necunoscut. A deveni o persoană transparentă este un obiectiv exigent, dar remunerativ, întrucât este eliberator.