- Ce o să gândească despre mine Dumnezeu văzându-mă că îmi pierd puterea? Că nu îmi mai împlinesc datoriile faţă de El? Acum preotul poate să aleagă între două intervenţii diferite:
1) Să reflecteze asupra sentimentului de nesiguranţă şi de angoasă al pacientei şi să zică:
„Dumneavoastră vă întrebaţi dacă Dumnezeu poate să vă acuze pentru angoasa şi frica pe care le experimentaţi în faţa operaţiei, pentru faptul că nu aveţi suficientă credinţă”. Dar acest fapt ar putea să nu corespundă adevăratei stări interioare a persoanei care ar putea să reacţioneze, zicând: „Nu, cred că Dumnezeu mă consideră încă o creatură a Sa şi tocmai pentru că mă aflu în această stare de slăbiciune, mă va ierta”.
Să răspundă la întrebarea concretă, cu un răspuns de credinţă:
- Mă gândesc că rugăciunea lui Hristos din grădina Ghetsimani ne indică calea corectă de urmat în acest moment.
***
Acum avem în atenţie o doamnă bătrână, necăsătorită, care s-a angajat să-l îngrijească pe fratele ei în ultimii ani ai vieţii lui. Un an după moartea fratelui ei, ea cere să se întâlnească cu preotul. Începe printr-o ezitare:
- Domnule preot, mă tem că o să mă judecaţi, o să mă consideraţi poate chiar nebună. Dacă vă povestesc motivul pentru care am venit şi care mă supără. Posibile răspunsuri ale preotului:
Mulţi se tem că dacă îşi expun propriile probleme vor fi consideraţi deplasaţi de ceilalţi… (replică generalizatoare)
La vârsta dumneavoastră nu ar trebui să vă mai temeţi să vă exprimaţi liber propriile nevoi… (replică moralizatoare)
Puteţi să începeţi liniştiţi să vorbiţi, o să vedeţi că lucrurile vor merge de la sine. (Răspuns directiv)
Este vorba deci despre ceva care vă deranjează. Dar vă temeţi că o să vă judec… Staţi liniştită, nu e cazul… (Răspunsul empatic)
