Răspunsul la starea afectivă a persoanei este percepută ca o participare profundă a preotului la viaţa individului, intensificând deci relaţia, favorizând empatia şi potenţialul de încredere şi de dispoziţie spre implicare concretă. Valoarea acestui tip de răspuns constă în abilitatea în a identifica sentimentele specifice pe care persoana le trăieşte în acele momente, şi în a le comunica interlocutorului pentru ca acesta să le poată verifica şi recunoaşte precizia.
Răspunsul atât la sentimente cât şi la conţinut
Prin acest răspuns preotul comunică credinciosului „nodul cauzal” pe care l-a identificat în timpul colocviului, dintre situaţia obiectivă (conţinut) şi reacţia emotivă (sentiment). Astfel, preotul ajută credinciosul să devină conştient de motivul care stă la baza stării sale de suflet. Aceasta să o semnificaţie raţională sentimentelor, persoana reuşind să înţeleagă cu claritate propriile reacţii, să le înfrunte, să împrăştie angoasa. Credinciosul se va simţi astfel încurajat să se auto-exploreze tot mai mult, facilitând astfel procesul de depăşire a dificultăţilor.
Dostları ilə paylaş: |
