Psihologie pastorală

„Pasageri clandestini” în călătoria terapeutico-pastorală

Se cuvine să trecem acum de la nivelul superficial al acţiunii, la dimensiunile profunde ale acesteia. Putem descoperi astfel că nu suntem capabili să suportăm sau să trecem cu vederea neglijarea noastră de către alţii, generalizările sau învăţămintele pe care alţii vor să ni le dea. Suntem, cu alte cuvinte, prizonieri ai noştri înşine; prizonieri a anumitor scheme pedagogice, a unor roluri auto-impuse. Figura de mai jos ilustrează legătura dintre reacţiile „superficiale” şi motivaţiile mai profunde.

Conştient	Intervenţii	Să asculţi, să întrebi, să generalizezi
	Rol	Medic, expert, păstor
		Să ajuţi, să călăuzeşti, să converteşti
Subconştient	Structura personalităţii	Frică de a greşi, sentimente de culpă, depresie

Graficul ilustrează cum, pentru a modifica nivelurile superficiale de acţiune, sunt necesare cele aflate la profunzime. Nivelul motivaţiilor inconştiente (dorinţe, traume, ofense etc.) pretind o anumită auto-experienţă pentru a putea ajuta şi însoţi afectiv semenul aflat în nevoie. Hermann Stenger vorbeşte de „pasageri clandestini” care trebuie să fie descoperiţi, aduşi la suprafaţă şi puşi în slujba noastră, dacă dorim ca baraca noastră de salvare să fie utilizabilă. Referindu-se la pastoraţia individuală, el identifică trei posibili „pasageri clandestini”.