Psihologie pastorală

Scurt comentariu psiho-pastoral

Observăm că problemele puse de Maria sunt foarte importante: existenţa lui Dumnezeu, viaţa, moartea, iadul. Păstorul a trăit în timpul dialogului pastoral momente dificile (unele de surpriză), dar la exterior a reuşit să-şi disimuleze incertitudinea şi surpriza cu seninătate. Cu întreaga sa persoană a reuşit să manifeste faţă de Maria respect şi căldură interioară. Pauzele, în schimb, perioadele de linişte prelungite au fost mai numeroase decât era indicat, chiar dacă nu erau pauze goale sau suportate, ci trăite intens atât de Maria cât şi de păstor. Întrebările puse de Maria erau foarte exigente şi nu puteau fi aprofundate într-o singură întâlnire. Păstorul a rămas uneori la suprafaţa problemelor, fără a le aprofunda.

Păstorul ar fi putut să o ajute să reflecteze mai mult asupra sensului vieţii şi asupra valorii suferinţei. Rolul exercitat de păstor în această întâlnire este acela al unei persoane pline de respect şi discrete, care a ştiut să intre în lumea Mariei şi să se sintonizeze cu sentimentele ei, chiar dacă nu totdeauna a găsit cuvintele şi formularea cea mai fericită. Maria nu a dizolvat întreg „nodul” ce-l avea în gât, dar poate a găsit pe cineva care puţin câte puţin îi oferă această posibilitate. Pentru Maria se pare că preotul a fost un prieten capabil de a o asculta, capabil de a o înţelege şi a o însoţi cu iubire, reflectând astfel imaginea lui Dumnezeu care este înainte de toate un „tată”, un părinte.

Păstorului poate i-a scăpat rolul negativ jucat de frică şi de ansie în partea a doua a colocviului. Este vorba totuşi de un lucru esenţial: doar acţionând asupra lui însuşi, asupra propriei frici în raport cu moartea, păstorul va putea să ajungă acea libertate care îl va abilita, prin harul divin, să acompanieze pacientul în această fază a vieţii, în care cărarea conduce spre „valea morţii”.

5. Oportunităţi pastorale

Pentru păstor s-ar impune unele măsuri:

• 
  Să reflecteze asupra sensului vieţii, valorizând momentul prezent;
  
• 
  Să înfrunte cu curaj realitatea crudă a morţii încercând să evidenţieze faptul că şi suferinţa are o mare valoare, întrucât purifică şi mântuieşte;
  
• 
  Să mediteze asupra strategiei oportune pentru clarificarea şi purificarea imaginii lui Dumnezeu în sufletul pacientei;