Psihologie pastorală

Adultul normal prezintă o anumită doză de voyeurism, care se satisface în preludiul sexual, fără să interfereze cu completarea raportului. Reintră în schimb în patologie cazurile persoanelor interesate de spectacole de „streaptease” („spogliarello”).
8. Exhibiţionismul – ofensa impudică

Psihopatologiei sexuale îi aparţine şi exhibiţionismul, perversiune care priveşte aproape exclusiv sexul masculin. Copilaşul găseşte plăcere în expunerea organelor genitale şi îşi controlează această tendinţă prin intermediul normelor educative. Exhibiţionistul, care nu a depăşit această situaţie infantilă, care pradă, în schimb, şi la maturitate, la acest impuls.⁸⁰

Geneza. Motivaţia inconştientă a acestei perversiuni este complexul de „castrare” ne-depăşit. Exhibiţionistului, în mod inconştient, îi este frică de a fi castrat, şi trebuie să-şi verifice virilitatea prin expunerea simbolului esenţial al acesteia, expunându-şi organele pentru a-şi linişti angoasa profundă ce-l stăpâneşte. Prin intermediul reacţiei de frică pe care o provoacă în victimele sale, „spectatoare” de ocazie, care iau cunoştinţă într-o manieră barbară de virilitatea sa, el vrea să se convingă (în urma reacţiei lor de groază) că nu e castrat, dobândind astfel o fortificare interioară. Acest tip de perversiune prezintă, de asemenea, o dimensiune sadică, care se manifestă prin a face să sufere victima, ofensându-i pudoarea.⁸¹

Perversiunea se poate manifesta şi la o vârstă matură, după căsătorie. Este – în general – cazul „căsătoriile materne”, cu femei mai în vârstă atât fizic cât şi psihologic, pentru că de obicei individul exhibiţionist este puţin viril sau bărbătesc. Acesta evită exhibiţionismul între cunoscuţi sau familiari, şi preferă să se expună de la o fereastră sau în locuri publice.⁸²

Există în schimb şi un exhibiţionism verbal, care se manifestă în a da telefoane altora transmiţând fraze obscene. Chiar şi a scrie sau a desena obscenităţi în locurile publice are semnificaţie ostentativă de descărcare agresivă: exhibiţionistul dobândeşte o plăcere perversă la gândul reacţiilor emotive ale cititorului sau privitorului.

Aproape întotdeauna exhibiţionismul se acompaniază de narcisismul excesiv, deoarece brutala exhibiţie are şi finalitatea de a satisface o nevoie de a fi sesizat. În plus de aceasta, orice exhibiţionist este şi un voyeur.

În general, cei afectaţi de tip de perversiuni arareori ajung la preot pentru a-şi mărturisi faptele. Dacă o fac, o fac la o vârstă la care perversiunile respective nu mai sunt active, şi la care persoanele au suferit un relativ proces de convertire interioară. Păstorului îi revine în schimb sarcina de a avertiza asupra negativităţii acestora tinerii aflaţi la începutul experienţelor sexuale.