Psihologie pastorală

Licit şi ilicit, moralitate şi perversiune în viaţa conjugală⁹⁸

Prezentăm un scurt dialog din volumul „Il sesso nel confessionale”, apărut în Italia, în anul 1973. Volumul prezintă o serie de dialoguri duhovniceşti din timpul spovedaniei. Editorii volumului au fost foarte critici la apariţia cărţii, acuzând faptul că Biserica nu ar avea o poziţie foarte clară în privinţa frontierelor dintre ceea ce este licit şi ilicit în viaţa conjugală. Cu alte cuvinte, Biserica ar fi relativistă la acest capitol, preoţii din Italia având poziţii diferite faţă de probleme identice puse de credincioşi.

Preotul: P.; Femeia care se spovedeşte: F.

P. De cât timp nu v-aţi mai spovedit?

F. Cam de patru luni...

P. Cu ce aţi mai greşit între timp?

F. Nu ştiu... dar mi se pare că mai nou soţul meu şi-a pierdut interesul faţă de mine... Nu ştiu ce aş putea să fac... poate pentru că sunt puţin cam retrasă în raporturile conjugale, nu ştiu... Aş vrea să ştiu ce am voie să fac... ce este licit...

P. I-aţi dat vreun motiv soţului să se îndepărteze de dumneavoastră, i-aţi refuzat ceva?

F. Nu, nu... eu am fost tot timpul normală. Însă, poate... ştiţi... eu sunt o fire timidă, şi nu ştiu, poate ar trebui să iau iniţiativa şi să fac anumite lucruri... nu ştiu bine. Biserica permite anumite lucruri?

P. Da, în special dacă este vorba despre salvarea căsătoriei. Trebuie să fiţi mai afectuoasă, mai expansivă în anumite momente... Aţi refuzat vreodată obligaţiile conjugale sau nu?

F. Nu, nu, dar la început poate am ezitat, mă ruşinam... însă acum, mi se pare... pot să-mi deschid sufletul, nu?

P. Desigur... cred că nu este lucru mai frustrant pentru un soţ în căsătorie decât să nu simtă nici o participare a soţiei... Deci şi dumneavoastră trebuie...

F. Nu pot să zic că-mi displace, dar am un simţ al pudorii...

P. Am înţeles. Nu trebuie să credeţi că acest simţ al pudorii nu-i place soţului. Dar trebuie să participaţi la actul conjugal. Asta nu înseamnă că trebuie să-l cereţi dumneavoastră soţului...

F. Dar eu... uite... e destul timp de când el nu...

P. Trebuie să ştiţi că e bine să investiţi eforturi în această direcţie nu numai în acel moment, ci întreaga zi, de dimineaţă chiar... Aţi înţeles doamnă? Trebuie să fiţi mai liniştită... De dimineaţă să vă aranjaţi, să vă faceţi frumoasă...

F. Mie mi-e frică că şi-a găsit vreo altă femeie... înţelegeţi?

P. De acest lucru vă veţi da seama mai târziu, dacă această răceală va continua. Să nu-i faceţi în schimb scene de gelozie de-acum...

F. Nu, aceasta nu. Aş vrea în schimb să ştiu dacă pot începe să...

P. Să-i treziţi interesul...

F. Dacă pot face unele lucruri cum am văzut la televizor...

P. Ar trebui să vă controlaţi modul de a vă îmbrăca, să nu-i neglijaţi prezenţa, bine? Să fiţi tot timpul elegantă, atrăgătoare, altfel el va fi tentat să privească după altele. Şi lucrurile cele mici, dincolo de actele fizice, îl fascinează pe bărbat.

F. Eu aş vrea să ştiu dacă atunci când suntem numai noi doi, seara târziu, pot să mă apropii de el, să caut să...

P. Desigur.

F. Dar dacă iau iniţiativa nu este păcat?

P. Nu! Dar cine v-a zis una ca asta? Precum ia iniţiativa bărbatul, doamnă, la fel şi femeia poate să o facă. Nimic nu interzice ca împlinirea datoriei conjugale să o provocaţi dumneavoastră.

F. Ştiţi, dintotdeauna eu mi-am interzis anumite jocuri pentru că mi se păreau, să zic aşa, imorale... ... ... .

Subiecte propuse pentru examen:

1. 
   Caracterizaţi din perspectivă psiho-pastorală un anumit tip de perversiune sexuală;
   
2. 
   Expuneţi din punct de vedere psiho-pastoral geneza perversiunilor sexuale;
   
3. 
   Punctaţi sintetic fazele psiho-sexuale ale evoluţiei unui individ din copilărie la maturitate;
   
4. 
   Din experienţa voastră de până acum (ceea ce aţi văzut într-un film, ceea ce aţi întâlnit mai mult sau mai puţin accidental) preluaţi şi analizaţi din punct de vedere psiho-pastoral un caz macroscopic de perversiune sexuală;