Raport anual

Cum putem preveni aceste situaţii, prin care, aşa cum menţionam, pe lângă faptul că este încălcat dreptul copilului la identitate, se finalizează printr-o ruptură definitivă între copil şi părinte, ceea ce se numeşte abandon ?

Femeia însărcinată şi în acelaşi timp împovărată de o serie de probleme economice şi sociale, se simte singură, lipsită de putere şi cu tendinţa de a se marginaliza. Aceste circumstanţe tind să-i împiedice dezvoltarea capacităţilor parentale. Un astfel de părinte are nevoie de ajutor, care nu-l poate oferi decât cei care cunosc problemele cu care se confruntă. Aceştia sunt oameni din cadrul comunităţii în care trăieşte. La nivelul fiecărei localităţi există profesionişti (medici de familie, preoţi, profesori, politicieni, angajaţi ai administraţiei publice, oameni din sectorul privat) care pot acţiona împreună şi pot preveni separarea unui copil de familia naturală.

Doar prin implicare şi colaborare între persoane influente din cadrul comunităţilor se pot mobiliza resurse, prin care se pot ameliora situaţii sociale grave. În mod organizat şi sistematic pot fi promovate valorile familiale şi sprijinite familiile care se confruntă cu dificultăţi. Este singura modalitate prin care nu vom mai întâlni situaţii în care o mamă îşi părăseşte copilul. Ea va învăţa să primească sprijinul şi va fi stimulată în a-şi dezvolta abilităţi părinteşti. Va deveni responsabilă şi va aprecia bucuriile oferite în viaţă de un copil.