Raport de bilanţ 2008

CAPITOLUL IV – ROLUL INSTANŢEI ÎN DEZVOLTAREA SPAŢIULUI EUROPEAN ŞI COOPERAREA INTERNAŢIONALĂ

Un obiectiv fundamental al activităţii judiciare 1-a constituit aplicarea dispoziţiilor Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi libertăţilor fundamentale, astfel cum sunt interpretate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în activitatea judecătorilor instanţei noastre.

In soluţionarea cauzelor, judecătorii au acordat o atenţie deosebită respectării prevederilor Convenţiei ,dar şi a practicii Curţii Europene care a interpretat şi aplicat această convenţie, ţinând cont că punerea în practică a acestor prevederi rezultă chiar din Constituţie, legea noastră fundamentală reglementând principiul preeminenţei normelor internaţionale în cazul în care există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte şi, legislaţia naţională.

Spre exemplificare, se impune a menţiona că în soluţionarea cauzelor având ca obiect luarea, menţinerea, revocarea sau încetarea măsurii preventive a arestării învinuitului, inculpatului - atât în faza de urmărire penală cât şi în faza judecăţii - magistraţii au avut în vedere atât prevederile Codului de procedură penală cât şi reglementările art. 5 – art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi practica Curţii Europene, cu precădere cea referitoare la cauzele în care statul român a fost parte.

Din această perspectivă, s-a urmărit ca măsura luată să fie nu doar prevăzută de legea română, dar să se şi înscrie între cazurile stipulate de art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

De asemenea, s-a urmărit, conform celor statuate de practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, ca măsurile preventive, în speţă măsura arestării preventive, să respecte întrutotul dispoz. art. 18 din Convenţie, în sensul de a fi luată în scopul pentru care a fost prevăzută.

De altfel, se poate constata că legislaţia procesual penală, în materia măsurilor preventive, prin actualele reglementări corespunde exigenţelor normelor europene. Magistraţii români dispun luarea măsurii preventive restrictive de libertate pornind de la conceptul că detenţia preventivă trebuie să aibă un caracter excepţional, starea de libertate fiind starea normală şi ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile, independent de faptul că se va deduce sau nu din pedeapsă.

Procedând la o analiză a temeiurilor de arestare preventivă prevăzute în Noul Cod de procedură penală prin prisma dispoziţiilor art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului se poate remarca că, în ansamblu, normele interne sunt conforme Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

O preocupare însemnată, în soluţionarea cauzelor penale a fost aceea a unei juste aplicări a pedepsei accesorii în condiţiile condamnării la pedeapsa închisorii avându-se în vedere aspectul că în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, pedeapsa accesorie reprezintă o componentă importantă a sancţiunii aplicate.

Şi în materie civilă, magistraţii instanţei noastre şi-au motivat hotărârile pronunţate în acord cu dispoziţiile Convenţiei Europene şi ţinând cont de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, în soluţionarea cauzelor cu minori şi de familie, s-a avut în vedere că jurisprudenţa Curţii are o aplicare directă în dreptul intern, Curtea Constituţională reţinând că interpretarea instanţei de contencios european, în virtutea principiului subsidiarităţii, se impune şi faţă de instanţa de contencios constituţional naţional, dar şi faţă de toate instanţele române.

Hotărârile pronunţate de Curtea Europeană în cauzele în care România era parte, respectiv, cauza Pini şi Bertani, Manera şi Atripaldi contra României, dar şi cauza Sabou şi Pârcălab c. României au ridicat probleme legate de respectarea, în dreptul intern, a vieţii de familie, punându-se, pe de o parte, problema măsurii în care unele dispoziţii legale din dreptul intern corespund Convenţiei Europene şi, pe de altă parte, problema modului în care autorităţile înţeleg să acţioneze, în virtutea atribuţiilor legale, în situaţii de natură să aducă atingere dreptului protejat de art. 8.

In soluţionarea cauzelor, atât penale cât şi civile, s-a urmărit respectarea garanţiilor oferite de art. 6 din Convenţie, vizând dreptul la un proces echitabil, în vederea asigurării, fără discriminare, pentru toate părţile, a unui proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, în raport de complexitatea cauzei şi obiectul procesului.

Părţile au beneficiat de dreptul de acces la instanţă, iar magistraţii, printr-o aplicare corectă a normelor de drept procesual, au creat condiţiile necesare asigurării dreptului la o justiţie independentă şi imparţială, care să respecte principiul egalităţii armelor, al contradictorialităţii şi al publicităţii.

De asemenea, judecătorii au depus eforturi în transpunerea practicii Curţii Europene vizând aplicarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, în dezlegarea cauzelor civile având ca obiect dreptul de proprietate asupra unui bun, pornind de la cele statuate în cauzele Brumărescu împotriva României, Lupuleţ împotriva României, Oprea c. României, Albina c. României, Şandor c. României, Surugiuc c. României,etc.

Statutul de ţară membră a Uniunii Europene, presupune eforturi susţinute de adaptare şi armonizare a legislaţiei române cu reglementările comunitare.

Acesta este domeniul în care magistraţii instanţei noastre trebuie să se implice mai mult, să se pregătească printr-un studiu aprofundat în vederea încorporării şi aplicării sistemului de norme comunitare - decizii, directive şi regulamente, iar unul dintre instrumentele de bază în acest sens îl constituie acţiunea în pronunţarea unei hotărâri preliminare adresată Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene.
Aplicarea sistemului comunitar reprezintă o condiţie fundamentală şi implică - la nivel centralizat - un ansamblu coerent de acţiuni care să pregătească teoretic şi practic - sistemul judiciar românesc, între acestea înscriindu-se şi cunoaşterea consecinţelor aplicării normelor de drept comunitar, prin intermediul hotărârilor pronunţate de Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene.

Un asemenea proces are o semnificaţie sporită determinată de faptul că dreptul comunitar afectează direct cetăţeanul român în diversele sale activităţi,

iar legea naţională nu trebuie să contravină dreptului comunitar, direct aplicabil în ţara noastră.

Magistraţii trebuie să ţină cont de faptul că, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi instanţele naţionale au competenţe bine delimitate, relaţiile dintre ele fiind de cooperare, cel puţin în sensul că această Curte deţine puterea minimă de a se asigura că instanţele naţionale urmează opinia sa, iar în sens contrar, în cadrul unui sistem juridic naţional, o instanţă ar putea să facă trimiteri la Curtea de Justiţie Europeană spre a-şi întări poziţia.

În cadrul învăţământului profesional s-au dezbătut şi analizat cele 15 decizii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care au fost motivate, precum şi deciziile relevante ale Curţii Constituţionale ( 6 cauze).

Şi magistraţii instanţei noastre trebuie să conştientizeze în mod real că ei sunt judecători de drept comun ai dreptului comunitar, atât ei cât şi Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, exercitându-şi atribuţiile în cadrul aceleaşi ordini juridice, în calitate de judecător comunitar.

Pe cale de consecinţă, judecătorul naţional trebuie să contribuie într-o manieră determinantă la aplicarea directă a dreptului comunitar, iar din această perspectivă art. 234 TCE constituie cheia de boltă a puterii jurisdicţionale în cadrul comunităţii, prin posibilitatea pe care a oferit-o Curtea de Justiţie ca, prin jurisprudenţa sa, din care o parte importantă - calitativ şi cantitativ - e formată din hotărârile preliminare, să joace un rol major în procesul de integrare europeană.
CAPITOLUL V - RAPORTURILE INSTANŢEI CU CELELALTE INSTITUŢII ŞI ORGANISME , PRECUM ŞI CU SOCIETATEA CIVILA
Raporturile cu Consiliul Superior al Magistraturii

Raporturile dintre instanţă şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal

Raporturile cu Baroul de avocaţi, Colegiile consilierilor juridici precum şi cu experţii judiciari

Raporturile cu mass - media

Raporturile cu justiţiabili

Raporturile cu asociaţiile profesionale, societatea civilă şi instituţiile şi organismele internaţionale
Anul 2015 a marcat, asemenea anilor anteriori, desfăşurarea unor raporturi foarte bune ale instanţei noastre cu Consiliul Superior al Magistraturii, printr-o comunicare eficienta a masurilor din Planul de acţiune pentru reforma sistemului judiciar şi a oricăror altor informaţii de natura şi în măsura să contribuie la înfăptuirea unei activităţi corespunzătoare noilor cerinţe şi exigente.

Consiliul Superior al Magistraturii, organismul suprem ce garantează independenta sistemului judiciar, a manifestat în permanenţa solicitudine şi disponibilitate.

Instanţa noastră a colaborat foarte bine cu Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal ca de altfel şi cu Baroul de avocaţi, pe baze principiale , în deplin acord cu normele procesual penale şi civile ce statuează asupra cadrului procesual, fără a se înregistra vreun incident , ci dimpotrivă în contextul unor relaţii interumane corespunzătoare, întemeiate pe considerente morale.

Şi raporturile cu Corpul experţilor judiciari şi cu mass-media au fost dintre cele mai bune, ceea ce denotă că personalul instanţei noastre , fie judecători, fie grefieri au înţeles sa dezvolte relaţii principiale cu toate celelalte instituţii cu care, prin specificul activităţii judiciare, intra în contact.

Raporturile cu justiţiabilii s-au înscris, de asemenea, într-o normalitate fireasca, neînregistrându-se aspecte care să umbrească activitatea instanţei ori care să ridice o urmă de îndoiala asupra transparenţei ce trebuie sa rezulte din funcţionarea autorităţii noastre judiciare.

In situaţia în care anumiţi justiţiabili şi-au manifestat într-un mod aparte nemulţumirea , în sensul de a solicita lămuriri în plus, de a-şi exprima mai vehement revendicările, atât Preşedintele instanţei cat si vicepreşedintele au acordat audienţe, încercând cu tact si răbdare să acorde informaţiile ce se cuveneau.

În anul 2015 este de menţionat că magistraţii instanţei care anterior erau programaţi să primească cererile şi petiţiile justiţiabililor, în calitate de judecători de serviciu, nu au mai desfăşurat această activitate care a fost preluată de grefieri cu studii superioare juridice din cadrul instanţei, grefieri ce şi-au desfăşurat activitatea sub îndrumarea şi coordonarea judecătorului desemnat în acest sens sau a conducerii instanţei, respectiv grefierul şef, vicepreşedintele sau preşedintele instanţei.

Aceştia au primit acţiunile justiţiabililor şi au dovedit, de asemenea, tact, imparţialitate, decenţă si înţelegere în desfăşurarea acestor atribuţii specifice.

Şi personalul auxiliar de specialitate, care prin natura fişei postului, a intrat în contract cu justiţiabilii a manifestat respect şi şi-a întemeiat comunicarea cu aceştia pe relaţii principiale.

Din aceasta perspectiva Codul deontologic al magistratului cât şi cel al grefierului, dincolo de prevederile aparent rigide, s-au dovedit , în fapt, reale instrumente de reglementare a relaţiilor interumane ce iau naştere în planul activităţii judiciare şi ce-şi găsesc consfinţirea în lege.

CAPITOLUL VI – CONCLUZII

Judecători si grefieri, deopotrivă, au conştientizat că munca lor nu poate fi eficientă decât prin desfăşurarea ei în mod coordonat si doar în urma unui efort pe măsură din partea fiecăruia.

In condiţiile în care, conducerea instanţei, ori judecătorii desemnaţi în coordonarea anumitor compartimente ale instanţei au constatat anumite deficiente, în urma unei relaţionări corespunzătoare, s-au luat măsurile ce se impuneau în vederea reglementarii situaţiei respective.

Problemele ce au ţinut de necesitatea asigurării desfăşurării unor procese echitabile şi în termen rezonabil, cele vizând eliminarea unor întârzieri nejustificate în soluţionarea cauzelor cu consecinţa prejudicierii intereselor justiţiabililor, precum şi problemele referitoare la crearea unei practici judiciare unitare la nivelul instanţei, au fost dezbătute în mod concret, lunar, cu ocazia întrunirilor de învăţământ profesional, dar şi ori de câte ori acest lucru s-a impus.

S-a avut în vedere ca actul de justiţie implică pentru înfăptuirea sa, atât aplicarea şi interpretarea legii în litera şi spiritul ei, de către magistrat, dar şi efectuarea unor lucrări de ridicat nivel calitativ de către grefier, iar din această perspectivă, judecătorul desemnat cu supravegherea, coordonarea şi controlul activităţii întregului personal auxiliar de specialitate a desfăşurat o activitate susţinută, tot lunar, având loc şedinţe de învăţământ profesional, de fiecare dată procedându-se şi la o evaluare a activităţii grefierilor.

Este adevărat ca intr-un asemenea demers, profund şi în acelaşi timp, de amploare, cum este cel de ridicare a calităţii managementului în vederea obţinerii unor rezultate bune şi foarte bune, s-au constatat si anumite vulnerabilităţi.

Astfel, au existat cazuri izolate de constatare a unor întârzieri în efectuarea lucrărilor specifice de către unii grefieri de şedinţa, in sensul completării câmpurilor în aplicaţia Ecris.

De asemenea, s-au înregistrat tot cu titlu izolat, întârzieri în completarea registrului de redactări. Asemenea situaţii nu au fost generate, însa, de o rea credinţa ori dezinteres al celor implicaţi în îndeplinirea obligaţiilor şi responsabilităţilor ce le reveneau, ci de o mai greoaie adaptare a unora dintre grefieri la cerinţele si exigentele funcţionarii aplicaţiei Ecris.

Din prezentarea activităţii acestei instanţe pe anul 2015, se poate concluziona că un obiectiv prioritar a fost şi acela de a-şi aduce contribuţia la îndeplinirea condiţionalităţilor impuse ţării noastre, în ceea ce priveşte justiţia, prin Mecanismul de Cooperare şi Verificare, pentru a obţine în anul 2016 un raport de ţară pozitiv, în sesnul ridicării condiţionalităţilor impuse.

Acest mecanism stabileşte un summum de obiective şi măsuri pentru mai multe instituţii cu atribuţii în sistemul judiciar, printre care se numără şi instanţele de judecată şi aceste din urmă instituţii trebuie să-şi aducă aportul la îndeplinirea obiectivelor stabilite.

Pe de altă parte, activitatea desfăşurată de colectivul acestei instanţe a probat creşterea capacităţii în ceea ce priveşte rezolvarea vulnerabilităţilor apărute şi ca urmare a modificărilor legislative.

O astfel de rezolvare a impus distrubuirea raţională a resurselor umane existente având ca unice criterii de evaluare volumul de activitate şi eficienţa activităţii realizate de fiecare componentă a colectivului din cadrul instanţei.

Se poate considera de aceea că odată cu trecerea anilor peste sistemul judiciar – şi în cadrul acestei instanţe, dincolo de date si rezultate statistice, de indici de calitate ori operativitate obţinuţi - fiecare dintre noi, judecător ori grefier - face un pas spre atingerea standardelor impuse de înfăptuirea actului de justiţie conform cerinţelor etapei actuale.

Acest lucru impune în continuare realizarea unui dialog real şi constant cu decidenţii din sistemul judiciar, cu prioritate cu instanţele superioare: tribunal, curte de apel, cu Consiliul Superior al Magistraturii, precum şi cu societatea civilă dar şi cu asociaţiile profesionale ale magistraţilor, urmărindu-se permanent diminuarea percepţiei negative asupra justiţiei, şi transformarea acesteia într-un mecanism credibil eficient şi modern capabil să genereze şi să implementeze reformele necesare în atingerea obiectivelor ce-i revin în societate.

Fiecare dintre judecători a înregistrat în anul 2015 un pas înainte în a deveni mai moral, mai demn, mai solemn, mai răbdător, mai moderat, mai imparţial , mai corect. In acelaşi timp fiecare dintre noi a continuat drumul unei continue pregătiri şi perfecţionări profesionale.

Grefierii s-au alăturat în parcurgerea acestui drum, conştienţi şi responsabili de faptul că munca lor este extrem de importanta pentru rezultatele activităţii noastre.

Schimbarea imaginii justiţiei implică, poate, în primul rând, reformarea mentalităţilor , înalt profesionalism, înfrângerea inerţiei.

Pregătirea unui judecător trebuie să fie continuă, să implice un autocontrol permanent şi să tindă spre valori morale, căci, în cele din urma, succesul fiecăruia dintre noi vine din capacitatea noastră de a comunica şi de a înţelege justiţiabilii, aplicând cu stricteţe legea.

Judecători ori grefieri, toţi suntem mai siguri pe noi şi pe ceea ce facem, dacă ştim mai bine ce ne este şi ce nu ne este permis, ce este corect şi cum ne putem proteja în diferitele situaţii în care cineva încearcă să ne încalce independenţa.

Este necesar ca fiecare judecător să-şi îndeplinească cu competenţă, profesionalism şi stricta corectitudine îndatoririle, să impună ordine şi decenţă, prin adoptarea unei atitudini demne, ferme şi imparţiale faţă de părţi, avocaţi, martori, experţi si alte persoane ce intră în contact cu autoritatea judiciara şi să-şi aducă astfel contribuţia la crearea unui sistem judiciar predictibil, cu jurisprudenţă unitară şi termene rezonabile.

Un astfel de imperativ se impune, având în vedere că sistemul judiciar în prezent trebuie să se bucure de încredere în cadrul unei societăţi care este încercată de dificultăţi economice şi probleme sociale.

De aceea, şi colectivului acestei instanţe îi revine sarcina să conştientizeze responsabilitatea pe care o are în perspectivă pentru asigurarea unui echilibru în societatea noastră şi acest lucru impune eficientizarea tuturor compartimentelor, creşterea gradului de transparenţă a instanţei, ca parte integrantă a sistemului judiciar românesc şi înţelegerea corectă a necesităţii desfăşurării unei activităţi în limitele competenţei stabilite de lege.

Concluzionând, putem afirma fără teama de a greşi, că anul 2015 a fost un an bun pentru Judecătoria Caracal, atât în planul rezultatelor obţinute, dar şi din perspectiva atmosferei de lucru existentă în cadrul instanţei noastre, a echipei pe care o formam toţi cei care ne desfăşuram activitatea aici şi, mai ales, a calităţii noastre umane, a relaţiilor pe care le-am statornicit între noi.

Toate acestea ne dau speranţa şi ne conturează convingerea că prin munca noastră viitoare ne vom aduce contribuţia la apărarea supremaţiei legii, la independenţa şi prestigiul puterii judecătoreşti în societatea românească.
PREŞEDINTE,

DAŞU GHEORGHE

JUDECĂTORIA CARACAL

Strada Iancu Jianu nr.37, Caracal, jud. Olt, tel. [phone], fax.[phone],

Email: [e-mail]