Raport privind starea factorilor de mediu

6.2. Resursele materiale şi deşeurile
Activitatea de producţie este caracterizată ca fiind un proces în care are loc schimbul permanent între om şi natură, desprinderea resurselor din natură pentru prelucrarea lor în produse folositoare şi restituirea în mediul natural a materialelor sub forma finală de deşeuri. În general, utilizarea resurselor şi generarea de deşeuri continuă să crească, întrucât dezvoltarea economică se bazează încă foarte mult pe resursele naturale. Consumul ridicat de resurse creează presiuni asupra mediului, care includ epuizarea resurselor neregenerabile, utilizarea intensivă a resurselor regenerabile, transporturile, emisii mari în apă, aer şi sol provenite din activităţi miniere, precum şi producţia, consumul şi producerea de deşeuri. După unele estimări, aproximativ o treime din resursele utilizate sunt transformate în deşeuri şi emisii. Deşeurile reprezintă o pierdere de resurse naturale (cum ar fi metalele sau alte materiale reciclabile pe care le conţin sau potenţialul acestora ca sursă de energie). După un anumit timp, cu o intârziere mai mică sau mai mare, o parte din deşeuri sunt integrate în circuitul biologic, iar altă parte, în circuitul economic.

Prima formă de integrare se numeşte reciclarea naturală care are loc mai cu seamă cu ajutorul agenţilor biologici, iar cea de-a doua reciclarea artificială, care se face de către om. Problema este de a păstra la proporţii cât mai reduse cantităţile de reziduuri evacuate în natură, şi anume în limita potenţialului de care dispune mediul natural de a le recicla fără urmări defavorabile de tipul dezechilibrelor ecologice.

Aceasta se poate realiza, pe de o parte, prin desprinderea din natură a unor cantităţi rezonabile de resurse şi prelucrarea eficientă a acestora, fără să rezulte cantităţi mari de deşeuri, iar pe de altă parte, de a capta şi colecta în proporţii crescânde aceste deşeuri, începând de la însăşi sursa lor de producere, şi a le supune prelucrării în procesele de producţie.

Prin urmare, buna gestionare a deşeurilor poate proteja sănătatea publică, calitatea mediului, în acelaşi timp susţinând conservarea resurselor naturale.

Având în vedere cele de mai sus, considerăm că se impun îmbunătăţirea eficienţei resurselor în vederea reducerii utilizării în ansamblu a resurselor naturale neregenerabile şi a impactului aferent utilizării de materii prime asupra mediului, precum şi utilizarea resurselor naturale regenerabile la o rată care să nu depăşească capacitatea de regenerare a acestora. La această dată se recunoaşte insuficienta studiere a relaţiilor şi a cerinţelor de ordin economic pentru prevenirea sau redresarea unor factori de mediu, a unor efecte negative precum şi lipsa unui sistem de evaluări economice ale resurselor naturale suficient închegat, de cuprinzator, de eficient şi fundamentat teoretic, sistem care să fie pus în slujba economisirii resurselor naturale şi a conservării factorilor de mediu.

Cea mai eficientă cale de acţiune este prevenirea formării deşeurilor, deoarece în lipsa acestora se elimină şi ameninţările la adresa mediului. Deşi prevenirea are cel mai mare potenţial pentru reducerea presiunilor asupra mediului, politicile de reducere a generării de deşeuri au fost rare şi, adesea, nu foarte eficiente. Valorificarea deşeurilor presupune prelucrarea unui deşeu, căruia dorim să-i creştem durata de viaţă în circuitul economic. Pe de altă parte trebuie remarcat faptul că valorificarea deşeurilor necesită consum de energie, poluează mediul, implică costuri de colectare selectivă, transport, prelucrare (recuperare), pe când evitarea formării deşeurilor nu introduce astfel de costuri, fiind din acest motiv calea preferată.