Raport săPTĂMÂnal legislație economică, 21 27 Septembrie 2015

RAPORT SĂPTĂMÂNAL LEGISLAȚIE ECONOMICĂ,

21 - 27 Septembrie 2015

21 septembrie, cursdeguvernare.ro: Prognoza de toamnă și sursele de performanță: Până în 2020 PIB ar urma să treacă de 200 miliarde euro

PIB-ul României ar urma să crească într-un ritm accelerat pe perioada 2016 – 2019, potrivit prognozei de toamnă elaborate de Comisia Națională de Prognoză (CNP).

Conform acestei estimări oficiale, de la 3,4% în acest an, avansul economic se va majora anul viitor la peste patru puncte procentuale și va urca spre 4,7% în anul 2019. Adică PIB-ul se va majora cu aproape o cincime în termeni reali până în 2020.

(CLICK PENTRU MĂRIRE)

Câteva observații:

De remarcat că anul 2014 apare ca fiind cel mai slab din acest șir de date, odată cu mutarea accentului creșterii economice dinspre export spre consumul intern.

Anul 2015 include cel mai mare decalaj pozitiv între consumul gospodăriilor și majorarea PIB ( +1,1%), după care se va reveni spre o poziționare echilibrată a acelor doi indicatori și chiar la o mică rămânere în urmă a consumului gospodăriilor pentru 2019.

Dacă se va înfăptui prognoza CNP, care vede un curs de schimb în scădere al euro față de leu de la 4,45 lei/euro în acest an spre 4,40 lei/euro în anii 2018-2019, ar urma să rezulte pe termen mediu o creștere semnificativ mai mare  a PIB-ului exprimat în euro față de cel calculat în termeni reali.

Astfel, în 2019 față de 2014, ar urma să avem o creștere economică de 37,2% în euro față de una de numai 22,7% în termeni reali.

(CLICK PENTRU MĂRIRE)

Practic, CNP anunță că o parte importantă a avansului de productivitate ar trebui să se ducă înspre întărirea monedei naționale, nu doar în termeni reali dar și ca nivel nominal în raport cu moneda unică europeană.

Cam 60% din majorarea rezultatului economic al României ar urma să vină din performanța mai bună contabilizată în lei iar 40% din aprecierea leului în raport cu euro.

Procesul de convergență către zona euro se va regăsi și la nivelul prețurilor. Acestea vor crește ca expresie în euro odată cu majorarea suplimentară a PIB pe calea aprecierii leului și reducerea mai rapidă a decalajelor față de Occident pe această cale. De aceea, se impune o alegere atentă a momentului de adoptare a monedei unice, chiar dacă îndeplinirea criteriilor impuse la Maastricht va putea fi menținută în anii următori.

Evoluția salariilor

Majorarea câștigurilor salariale atinge un maxim în acest an, se va păstra peste avansul PIB și în 2016, după care se va înjumătăți și va coborî sub nivelul creșterii economice în perioada 2017 – 2019.

Pragul de 2.000 de lei câștig salarial mediu net pe economie ar urma să fie trecut în 2017 iar cel de 3.000 lei câștig salarial mediu brut pe economie în 2019.

(CLICK PENTRU MĂRIRE)

Ne aflăm, așadar, în plină perioadă de ”creștere promoțională a salariilor”, după care lucrurile se vor liniști și se vor stabiliza la un nivel mai redus de creștere, pe măsură ce turația motorului intern de creștere economică va fi redusă și împinsă din nou manșa motorului pentru exporturi.

Sursele de creștere: Fără investiții ?

În ce privește sectoarele economice care ar trebui să aducă sporul de valoare adăugată brută care să contribuie la creșterea PIB, în viziunea CNP situația se prezintă după cum urmează:

Se poate observa că CNP mizează pe reluarea unei creșteri mai consistente în sectorul industrial, care ar trebui să-și conserve rolul principal în avansul PIB din 2016 încolo, cu rezultate plasate între 5% și 6% pe an. Este, însă, destul de greu de anticipat o revenire atât de robustă, după o perioadă în care investițiile au fost în suferință.

Construcțiile sunt și ele vizate să contribuie semnificativ la ridicarea PIB, cu ritmuri de circa 6% pe an, în timp ce serviciile ar urma să revină la un ritm de circa 4% pe an din 2017, după un mic recul anul viitor.

După o cădere estimată la trei procente în acest an, agricultura va reveni în 2016 la nivelul din 2014, pentru a conserva apoi un ritm de aproape 2% pe an.

21 septembrie, postare pe blog: Indicele inovației 2015: ce separă România de Germania?

Sursa:

https://logec.ro/indicele-inovatiei-2015-ce-separa-romania-de-germania/

Conform Global Innovation Index 2015, România ocupă locul 54 în clasamentul mondial, iar Germania locul 12. România este situată cel mai prost dintre țările ex-comuniste: Cehia ocupă locul 24 în lume, Ungaria este pe locul 35, Bulgaria este pe 39, Polonia pe 46. Până și Belarus (locul 53) este înaintea noastră.

Ierarhia este stabilită în urma evaluării mai multor aspecte, grupate în 7 seturi de indicatori care se referă la calitatea instituțiilor, capitalului uman, infrastructurii, complexității pieței, structurii afacerilor, producției de tehnologie și producției creative. Primii cinci indicatori sunt considerați “de input”, iar ultimii doi “de output”. Prin împărțirea indicatorilor de output la indicatorii de input se obține rata eficienței inovației, adică randamentul cu care inputul este transformat în output.

România este printre ultimele țări din blocul fost-comunist, inclusiv la eficiența inovației (Moldova stă în schimb, foarte bine!). Ocupăm poziția 58 în clasament, în vreme ce Cehia este pe locul 11.

Ținând cont de nivelul de dezvoltare economică, România este foarte aproape de frontiera dintre țările competitive și cele necompetitive:

Bineînțeles că România are un scor destul de mic la toate capitolele analizate în raport, dar mi s-a părut interesant de văzut unde anume înregistrează scorul cel mai mic – față de o țară dezvoltată precum Germania. Calculul intuitiv este următorul: dacă decalajul dintre România și Germania nu este uniform distribuit pe toate domeniile, atunci politica optimă de atenuare a acestui decalaj ar trebui să vizeze reformarea acelui sector unde țara noastră stă cel mai prost – adică schimbarea situației în domeniul unde înregistrăm un, să-i spunem, dezavantaj comparativ.

Dintre toate cei șapte seturi de indicatori luați în calcul, cea mai mare diferență între România și Germania se înregistrează nu la calitatea infrastructurii (cum v-ați aștepta…), ci la calitatea educației, unde ne aflăm cu 63 de locuri mai jos decât Germania în clasamentul mondial. Apoi, stăm prost, în ordine, la complexitatea pieței, producția creativă, la complexitatea afacerilor. Da, stăm foarte prost și la capitolul infrastructură, cu 40 de locuri mai jos în ierarhia globală, dar relativ mai puțin prost decât la aspectele menționate anterior.

Așadar, dacă vrem să ajungem o economie axată pe inovație, care este domeniul care ar trebui vizat în primul și în primul rând? Ei bine, acesta nu este infrastructura, în ciuda obsesiei unora cu construcția de autostrăzi, ci educația.

Ce ar fi de făcut? Eu zic că problema (și soluția) are două dimensiuni: una cantitativă și una calitativă. Dacă analizăm cifrele, vedem că nemții investesc mult mai mult în capital uman decât românii. Poate fi și o mică „iluzie optică” la mijloc, din cauza industriei subterane a meditațiilor din România care nu este luată în calcul. Dar cert este că cheltuielile publice și private sunt mult mai mari la ei decât la noi. Pe de altă parte, așa cum spuneam, România investește prost banii în educație, prăpădind resurse enorme: 350 000 de tineri fără Bac înseamnă o autostradă risipită în patru ani.

Soluția ar consta în reformarea sistemului educațional, de la bază, astfel încât să permitem mai multă competiție (între școli, între profesori) și o libertate mai mare de alegere pentru părinți și elevi/studenți. Căpușele educației ar fi îndepărtate și acest lucru ar rezolva aspectul calitativ.

În plus, am putea ușura povara fiscală de pe sistemul educațional, astfel încât acesta să devină atractiv pentru investiții private și pentru forța de muncă. De exemplu, scutirea de impozitare practicată în domeniul IT ar putea fi extinsă la sectorul educației, pentru a reține în țară, în școli și în facultăți, specialiștii care altminteri își caută în job mai bine plătit în mediul de afaceri sau în străinătate.

21 septembrie, jurnalul.ro: Cât ne costă „jandarmul” care ne păzește bugetul

România nu mai are nevoie de bani de la FMI, situaţia economică este suficient de solidă ca să nu mai fim constrânși să ne împrumutăm la instituţia de la Washington. Nu am mai tras nici măcar un euro, din 2011, deşi de atunci am mai avut două acorduri, în valoare totală de 5,5 miliarde de euro, pe care le-am încheiat doar ca să avem o plasă de siguranţă.

Actualul acord va expira la finele lui septembrie şi deja atât autorităţile române, cât şi analiştii economici cred că ar fi bine să începem tratativele pentru o nouă înţelegere, a patra consecutivă. Neîncrederea că putem să ţinem în frâu cheltuielile bugetare în 2016, an electoral, că putem să păstrăm un ritm decent de creştere economică, dar şi situaţia incertă în care se află economia mondială sunt principalele motive. 

„Avem an electoral în 2016 şi deja există foarte multe discuţii, pe lângă aprobarea Codului Fiscal, care au impact bugetar negativ. Discuţii despre creşterea cheltuielilor sociale cu salariile şi probabil şi cu pensiile, am auzit despre o iniţia¬tivă prin Parlament despre a 13-a pensie”, a declarat Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal şi economist-şef Raiffeisen Bank. „În economia globală iar se adună nori, sunt probleme în China, atunci când se va produce creşterea ratei de politică mone¬tară a SUA, vor apărea efecte pe pieţele financiare, va afecta şi creşterea economică din Europa. Este bine să menţinem o relaţie cu FMI”, a spus profesorul de economie Daniel Dăianu, fost ministru de Finanţe. Nu faptul că avem sau nu acord cu FMI ne va pune într-o lumină bună în ochii investito¬rilor, ci ceea ce vom face, spune Radu Crăciun, preşedintele Asociaţiei Analiştilor Finan ciar-Bancari şi economist şef BCR. Problema este că am dovedit în timp că fără FMI nu avem capacitatea de a lua decizii economice corecte. 

„Depinde de ce vom face, dacă vom merge fără Fond, dar nu luăm decizii riscante, România va fi foarte bine privită pe pieţele internaţionale. Pe de altă parte, dacă, odată eliberaţi de chingile Fondului, vom începe să facem ca în trecut, să dăm drumul la cheltuieli, pieţele ne vor penaliza”, a explicat Crăciun.

Patru tipuri de acorduri

Stand-by (SBA). Plăţile sunt condiţionate de realizarea unor obiective. Creditul este luat în etape după gradul în care sunt îndeplinite condiţiile impuse. Poate fi tratat şi preventiv. 

n Linie de credit f lexibilă (FCL). Este pentru ţările cu fundamente economice puter¬nice şi plata nu este condiţio¬nată de realizarea de obiective. 

n Linie de precauţie şi lichidi¬tate (PLL). Este destinat ţărilor care nu îndeplinesc standardul pentru FCL, dar nu necesită ajustări de politici economice. 

n Facilităţi de Finanţare Extinsă (EFF) este destinată în special ţărilor în criză care se confruntă cu dezechilibre struc¬turale şi care nu pot fi reme¬diate pe termen scurt.

Plasă de siguranţă: 16 milioane de euro

Ultimele două acorduri pe care le-a avut România au fost de tip stand-by, însă autorităţile române le-au tratat preventiv, adică nu au tras niciun ban. Au preferat să ştie că au la dispoziţie o sumă de bani în caz de nevoie. Acordul dintre 2011-2013 a fost în valoare totală de 5,3 mld. de euro, dintre care 3,5 mld. de euro de la FMI, 1,4 mld. de euro de la CE şi 0,4 mld. de la BM. Actualul acord este de 4 miliarde de euro, sumă împărțită egal între FMI şi Uniunea Europeană. Deci, una peste alta, România a avut pusă deoparte de la FMI suma de 5,5 mld. de euro din care nu a tras niciun ban. Totuşi, pentru aceştia România a plătit un comision de neutilizare de 0,15 la sută pe an, adică 16 milioane de euro, în patru ani.

Între a nu avea o relaţie cu nimeni şi a face deficit bugetar de 4%, cum era să se întâmple dacă nu se reexamina Codul Fiscal, cum e mai bine? De ce să nu ai un acord care să te protejeze, mai ales dacă privim la ce se întâmplă în economia globală? 

Daniel Dăianu, fost ministru de Finanţe

Cine mai are acord în UE

Dintre toate ţările din UE, numai Cipru, Grecia şi Polonia mai au acum acor¬duri în derulare cu FMI. Primele două au aranja¬mente de tipul Facilităţi de Finanţare Extinsă, care se acordă ţărilor aflate în criză. În schimb, Polonia are cel mai lejer acord, cel de tip linie flexibilă.

Faptul că nu suntem în stare să avem politici economice coerente pe picioare proprii spune multe despre guvernanța economică din România. De câte ori am aban¬donat relaţia cu FMI am acumu¬lat dezechilibre masive.

Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal

22 septembrie, wall-street.ro: Georg Kovacs, EOS KSI: Romanii isi achita datoriile scadente mult mai repede comparativ cu anul trecut

Rata platilor in randul consumatorilor romani cu datorii s-a imbunatatit semnificativ, potrivit unui studiu realizat de compania de colectare de creante EOS KSI. Astfel, in prezent, 75% dintre facturi sunt platite la timp, ceea ce inseamna o crestere de 5 puncte procentuale peste nivelul de anul trecut, spune Georg Kovacs, directorul general al companiei.

"Economia romaneasca isi revine incet-incet dupa criza financiara globala. Factori precum scaderea treptata a inflatiei si o usoara scadere a ratei somajului au un efect pozitiv asupra situatiei economice si, prin urmare, asupra sigurantei platilor", declara Georg Kovacs.

Seful EOS KSI spune, de asemenea, ca acest lucru se reflecta si in durata mai scurta a intarzierilor de plata: dupa expirarea termenului de plata normal, clientii isi achita datoriile scadente mult mai repede comparativ cu anul trecut. "Daca in 2014 companiile trebuiau sa mai astepte inca 19 zile pentru efectuarea platilor din partea clientilor persoane fizice si 33 de zile pentru sumele datorate din partea clientilor corporativi, in prezent, intarzierile au ajuns la 12, respectiv 24 de zile de la incheierea termenului stabilit", afirma Georg Kovacs (foto).

Studiul EOS intitulat "Comportamente de plata europene" 2015 a fost realizat de catre institutul de cercetare a pietei TNS Infratest. Potrivit acestuia, motivele pentru intarzierea efectuarii platilor sau pentru neplata facturilor in cazul persoanelor fizice sunt de somaj (principala cauza), probleme temporare cu lichiditatile, supraindatorarea, neglijenta, situatia economica actuala, neplata intentionata sau plangeri impotriva serviciilor. In acelsi timp, in sectorul B2B (persoane juridice), problemele temporare cu fluxul de numerar si neplata facturilor de catre propriii clienti sunt principalele motive pentru incapacitatea de plata.

"In pofida tendintei pozitive, numarul intarzierilor de plata si a platilor neonorate inca nu a atins un nivel acceptabil din punct de vedere economic", continua Kovacs. Potrivit studiului EOS, din cauza intarzierilor inregistrate in lantul de plata, companiile au de suferit de pe urma profitului in regres si a numeroaselor probleme de lichiditati, chiar daca acestea sunt putin mai mici comparativ cu anul anterior. In pofida acestui aspect, in cele mai multe cazuri, companiile romanesti nu au stabilite structuri speciale pentru managementul creantelor.

Potrivit studiului, o pondere de 16% dintre companiile de tip B2C care au participat la studiu nu au procese standardizate pentru recuperarea creantelor. Este cel mai mare procent din toate tarile Europei de Est. Pana acum, majoritatea companiilor (B2C: 57%, B2B: 62%) si-au folosit propriile resurse pentru incasarea creantelor. Numai 27% din companiile B2C si 32% din companiile B2B si-au externalizat integral sau partial procesul de management al creantelor catre specialisti in colectarea debitelor.

"Colaborarea cu specialisti in domeniul colectarii debitelor restabileste nivelul lichiditatilor si le permite companiilor sa se concentreze pe activitatea pe care o desfasoara", afirma Kovacs. Potrivit studiului EOS, companiile care lucreaza deja cu un specialist in colectarea debitelor apreciaza in mod special know-how-ul furnizorului de servicii, asigurarea lichiditatilor precum si economiile generate. "Doar cateva companii au recunoscut acest lucru pana acum; cele mai multe dintre ele sunt preocupate de inregistrarea unor costuri suplimentare", afirma Kovacs.

In opinia sa, cu toate ca practicile de plata ale clientilor romani s-au imbunatatit fata de anul trecut, companiile implicate in studiu au fost precaute in ceea ce priveste estimarile pe doi ani."Cei mai multi respondenti (49% din companiile B2C si 45% din companiile B2B) presupun ca efectuarea la timp a platilor va stagna. Pe de alta parte, numai 27% (B2C) si 33% (B2B) dintre companii se asteapta la o noua crestere a platilor efectuate la timp", mai spune Georg Kovacs.

Piata de colectare creante din Romania a inceput sa se dezvolte in 2003-2004, odata cu cresterea imprumuturilor. In prezent este alcatuita din aproximativ 10 jucatori mari (atat locali, cat si internationali) si aproximativ 40 de jucatori de marime medie si mica. Pe langa jucatorii existenti, isi fac simtita prezenta cateva fonduri de investitii internationale mari, care sunt cumparatori activi pe piata.

In 2014 piata de colectare creante este estimata la aproximativ 280 milioane lei (aproximativ 63 milioane euro). Au fost luate in calcul cifrele de afaceri ale agentiilor de colectare precum si ale cabinetelor de avocatura specializate in servicii de colectare creante. In 2014 piata a crescut cu 10% in comparatie cu 2013, datorita cresterii procesarii portofoliilor de creante achizitionate.

22 septembrie, postare pe blog, Florin Citu: In apararea volatilitatii

Sursa:

https://florincitu.wordpress.com/2015/09/22/in-apararea-volatilitatii/

Criza economica din 2008 a fost irosita. Toata aceasta convulsie globala nu a produs nicio idee noua. Ramanem cu aceleasi institutii populate de aceiasi oameni. Chiar daca au demonstrat cu fiecare criza ca nu pot sa faca nimic sa elimine volatilitatea ciclului economic acestia se simt indreptatiti mai mult ca oricand sa incerce din nou. O fac in numele macrostabilitatii, in numele sustenabilitatii. Cum poti sa te opui cuiva care intervine cu bocancii in economie in numele macrostabilitatii ?

Cum poti sa-i explici unui tehnocrat sau politician care justitica politici fiscale si monetare interventioniste, care schimba comportamentul in economie cand spune ca o face in numele sustenabilitatii? Nu poti. Esti imediat etichetat dusman, economist irational si chiar extremist. Iar cand ii rogi sa explice ce inseamna macrosabiiltatea, sustenabilitatea te iau peste picior. Apoi iti recita aceeasi poezie despre deficitul bugetar sustenabil, datoria publica ca procent din PIB sustentabila, rata de inflatie, rata somaj si bineinteles dinamica nici prea prea si nici foarte foarte a PIB.

Tehnocratii nostri nu sunt diferiti. O relaxare fiscala prea abrupta nu este buna pentru ca nu este sustenabila. Cand intrebi ce inseamna prea abrupta nu stiu ce sa-ti raspunda. Nu ar spune ca nu exista niciun standard, nicio regula. Nu ii auzi spunand ca efectul depinde de cum raspunde economia de exemplu si ca ei nu au cum sa stie acest lucru inainte. Nu, ei se opun pentru ca asa simt ei. Pentru niste oameni care lucreaza cu cifre se bazeaza prea mult pe sentimente. Chiar daca le aduci exemple si le arati ca ce au simtit ei timp de 25 de ani a facut din Romania cea mai saraca tara tot nu te asculta. Ei stiu cel mai bine si mai ales mai bine decat inteligenta colectiva.

Oricum am da-o macrostabilitatea si sustenabilitatea pot sa fie atinse doar prin interventii. Asa ne spun tehnocratii si politicienii. Piata , deciziile noastre colective pe care le facem in interesul propriu nu pot sa duca economia catre acel nexus al economiei unde legaturile dintre toate sectoarele sunt stabile. Suntem irationali, nu stim ce vrem cu adevarat si exageram. Altfel spus suntem oameni. Dar nu si tehnocratii. Ei sunt speciali. Ei stiu mai bine care este nivelul optim pentru rata de schimb. Acestia stiu cel mai bine ca este optim ca statul sa cheltuieasca cea mai mare parte din taxe pe salarii, pensii si ajutoare sociale – de exemplu

Consumul reprezinta o tinta favorita a atacurilor in numele macrostabilitatii si sustenabilitatii. Ca orice altceva in lumea acestor specialisti consumul este bun dar cu masura. Intodeauna ne spun ca analizeaza cu atentie, fac calcule si sunt gata sa intervina in cazul in care cosnumul devine un pericol pentru obiectivul maret al macrostabilitatii. Degeaba le explici ca in orice economie consumul reprezinta cel mai important motor. Da, ne spun acestia, dar cu moderatie. Cand incerci sa afli ce inseamna moderatie iti arunca tot felul de cifre care ar trebui sa arate ca peste un anumit nivel consumul devine periculos pentru stabilitate. De obicei cifrele sunt legate de experiente din trecut si legaturi netestate empiric intre aceastea si dinamica produsului intern brut.

Acest mod de lucru al tehnocratilor nu este nou. Se uita la dinamica variabilelor macro, la deficite si cum acestea depasesc un prag ales arbitrar intervin ca sa restabileasca ordinea in economie. Totul trebuie temperat. Luat cu moderatie. Sa nu exageram. Nu ne grabeste nimeni. Si multe altele de acest gen. Numai ca in ciuda acestor interventii si a vigilentei tehnocratilor ciclul economic isi vede de dinamica proprie ignorand incercarile disperate ale tehnocratilor de a-l imblanzi.

Exista si o alta abordare. In primul rand ar insemana ca tehnocratii sa nu se mai creada superiori. Sa pastreze o doza sanatoasa de umilitate. Dupa aceea ar insemna o schimbare de abordare. In loc sa intervina agresiv in toate sectoarele economiei ar trebui sa construiasca un sistem economic puternic dar flexibil. Ar trebui sa inteleaga ca nu o sa poata niciodata sa estimeze corect urmatoarea criza economica. Nici momentul si nici sectorul economica in care va avea loc. A merge pe aceasta strategie inseamna doar resurse irosite. Este mult mai eficient sa foloseasca resursele pentru a construi un sistem economic care sa poata sa absoarba orice soc negativ foarte usor. Optim ar fi sa poata sa construisca un sistem economic care sa beneficieze de pe urma unui soc negativ.

Un sistem economic puternic si felxibil este un sistem economic in care exista cat mai putine bariere. Capitalul si forta de munca se pot misca foarte rapid dintr-un sector care nu performeaza catre altele din economie care au nevoie de aceste resurse. Acest lucru inseamna ca sunt eliminate barierele de intrare si de iesire. Poti sa intri pe o piata usor ca antreprenor sau ca angajat dar esti eliminat si foarte usor ca angajat si antreprenor. Doar pentru ca nu exista bariere te poti muta intr-un sector unde exsita oportunitati.

Elimina aceasta abordare volatilitea din sistemul economic? Nu. Dar aceast tip de structura beneficiaza de pe urma volatilitatii. In orice sector exista rata a randamentelor care scade in timp. In acest sistem este mult mai usor sa elimini acele parti din economie care nu sunt profitabile. Astfel alocarea resurselor este eficienta si nu se cheltuiesc resurse pe proiecte moarte. In acest sistem nu raman in picioare proiecte, indiferent de sector, doar pentru ca au o legatura speciala cu clasa politica.

Romania nu are nevoie de mai multi bani sau capital pentru a prinde din urma tarile dezvoltate. Are nevoie de o schimbare de mentalitate si de idei noi.