Raport săPTĂMÂnal sistem bancar, 19 – 25 ianuarie 2015

22 ianaurie 2015, zf.ro: Documentul care valorează 1.100 de miliarde de euro, cel mai mare program de injecţie de bani din istoria Europei

Banca Centrală Europeană a anunţat joi cel mai mare program de susţinere financiară din istoria Europei, respectiv 60 de miliarde de euro dedicaţi în fiecare lună pentru achiziţia de active publice şi private din zona euro.

Programul va fi derulat din luna martie 2015 până în septembrie 2016, interval care se traduce printr-o valoare totală de circa 1.100 de miliarde de euro. Programul a fost comparat de cei mai mulţi analişti din piaţă cu "tiparniţa" Fed, o măsură similară luată de autoritatea bancară din SUA în ultimii şase ani.
Mai jos puteţi vedea o imagine cu comunicatul de presă publicat joi de instituţia europeană, un document istoric pentru finanţele zonei euro.
22 ianuarie 2015, hotnews.ro: BNR raspunde prompt intrebarilor Andreeei Paul: O interzicere a creditarii in CHF ar fi presupus un interventionism demn de alte epoci mai putin liberale

"In cursul dezbaterilor din cadrul Comisiei de Buget Finante din Camera Deputatilor din data de 21 ianuarie ati adresat 7 intrebari punctuale Bancii Nationale a Romaniei. Aceste intrebari le-ati publicat in cursul zilei de azi, joi 22 ianuarie a.c. Sunt intrebari la care directiile de specialitate ale Bancii Nationale, o institutie care isi respecta statutul si profesionalismul, pregatesc raspunsuri detaliate, explicite si clare, asa cum au facut-o intotdeauna. Sunt convins ca ele vor fi clarificatoare pentru sustinerea interesului dvs fata de activitatea BNR", ii transmite Dan Suciu, purtatorul de cuvant al BNR.

"Dati-mi voie sa fac si eu doua precizari preliminare, pentru a intelege mai bine cadrul general al tematicii. Dupa cum stiti prea bine, tinind cont de functiile dvs publice de pana acum si de experienta dvs profesionala, ca o preconditie a aderarii Romaniei la UE trebuiau indeplinite cele trei criterii de manifestare a "libertatilor europene": libera circulatie a persoanelor, a bunurilor si serviciilor si a capitalului. Acestea au fost conditii imperative iar pentru realizarea liberei circulatii a capitalurilor BNR a fost direct implicata. De aceea, in 2006 BNR a liberalizat complet contul de capital si a permis, conform obiectivului urmarit, o deplina libera circulatie a capitalurilor. Creditarea in valuta care a prins o dinamica deosebita in acei ani, a fost consecinta fireasca si general acceptata a acelui demers.
Cum ar fi fost ca una din aceste libertati - cea legata de capitaluri - care acum va preocupa in dinamica ei - sa fie interzisa in plin proces de integrare? Cum ar fi fost ca intrarea in UE sa inceapa cu derogari pentru una din componentele ei esentiale? Evident, acest lucru nu ar fi fost posibil, si stiu foarte bine ca intelegeti perfect acest lucru. Cu toate acestea, sustineti ca o interzicere se putea pune in discutie￢.si evocati cazul Austriei. Dati-mi voie sa va spun, pana cand veti primi pozitia detaliata a directiilor de specialitate, ca acesta paralela nu se sustine. Nici in cazul Austriei nu vorbim de o interzicere formala, ci de masuri prudentiale si reglementari. BNR a avut de asemenea un set de masuri prudentiale, istoricul lor il puteti gasi pe siteul BNR. Cat despre recomandarile legate de prudenta care trebuia manifestata in privinta creditarii in valuta, nu cred ca au fost voci mai puternice care au subliniat acest risc decat cele ale reprezentantilor bancii centrale. Aveti o alta parere? Rezultatul acestor masuri si avertismente este ca ponderea creditarii in franci elvetieni este una dintre cele mai mici din Estul Europei. Credeti ca acest lucru este doar o intamplare?
Apoi, o interzicere a creditarii in CHF ar fi presupus un interventionism demn de alte epoci mai putin liberale. S-ar fi bazat pe presupunerea ca ceva/cineva ar fi stiut evolutia cursului si mai mult ar fi discriminat direct si concret pe toti cei care au ales in deplina cunostinta de cauza creditarea in franci elvetieni bazandu-se pe veniturile proprii, sau pe castiguri directe in aceasta moneda. Printre cei care trec in aceaste zile prin criza francului elvetian, avem si asemenea cazuri! Nici exemplul Ungariei care este des evocat nu se prea potriveste realitatilor romanesti. Peste 50% din creditele in CHF din Ungaria erau acordate autoritatilor locale. Interesul statului in rezolvarea problemei, era evident, obligatorie iar felul in care statul (bugetul central) a rezolvat problema statului (bugetul local) a fost decizia acestuia. Altfel statul ar fi dat faliment.

Si daca vorbim de implicare, dati-mi voie sa va mai mentionez o chestiune care este mereu evocata privind pozitia bancii centrale: pot sa va asigur ca BNR nu este impotriva sprijinirii celor care sunt cu adevarat afectati de acesta situatie. Am spus intotdeauna ca intelegem perfect problemele care au aparut si suntem profund preocupati sa depasim acest moment delicat. BNR a atras insa atentia ca sunt situatii diferite de la banca la banca si de la debitor la debitor si de aceea o solutie generala, administrative, care sa rezolve toate situatiile nu este nici posibila, nici corecta. Din respect pentru cei care au cu adevarat probleme nu ar trebui sa existe propuneri general valabile care sa ofere "parasute de aur" din banii statului si celor care de fapt nu au nevoie de ele.

Chestiunea esentiala pe care trebuie sa o avem in vedere este legata de misiunea BNR si anume stabilitatea sistemului bancar. S-a reprosat in mod cu totul incorect ca BNR ar lua apararea bancilor. Nici vorba de asa ceva! Va reamintesc ca avem spre 10 milioane de deponenti in bancile din Romania si stabilitatea financiara la care vegheaza banca presupune siguranta si garantie pentru fiecare depozit. O solutie globala, administrativa prin care s-ar "rezolva" situatia creditelor in franci elvetieni ar putea afecta randamentele economiilor lor si capacitatea bancilor de a impulsiona creditarea, investitiile si cresterea economica. Stiti prea bine ca banii multi/putini, cu care bancile crediteaza economia, sunt banii acestor deponenti care au incredere in sistemul bancar. Si implicit in deciziile drepte si morale pe care instiutiile statului trebuie sa le ia", se arata in raspunsul trimis de BNR"


23 ianuarie 2015, postare pe blog, Andreea Paul: Soluția corectă este reducerea semnificativă a dobânzilor la creditele în franci elvețieni de către băncile care s-au hazardat să le ofere. Aștept un semnal puternic de responsabilitate din partea BNR

Sursa: http://www.andreeapaul.ro/blog/2015/01/raspunsul-bnr-la-problema-pe-care-am-ridicat-o-legat-de-creditele-in-franci-elvetieni/

Am primit primul răspuns al BNR la problema pe care am ridicat-o legat de creditele în franci elvețieni. Mulțumesc și apreciez că BNR a fost atentă la semnalele mele. Intervenția pleacă de la rolul meu de parlamentar în comisia de buget-finanțe, de la rolul meu de om politic responsabil pentru soarta oamenilor. Cele 7 întrebări adresate BNR sunt aici.

Regret nespus catalogarea statelor europene care au blocat preventiv sau reactiv, corect, creditarea în franci în ultimii ani ca fiind „din alte epoci”. Este, evident, fals.
Reamintesc faptul că UE recunoaște în preambulul directivei 17/2014/UE în care sunt analizate practicile bancare din perioada 2003-2013, la art (4) că am asistat la: „practici iresponsabile de împrumut (…), problemele sunt determinate de deficiențele pieței și ale reglementarilor, dar și de alți factori”. La noi durează prea mult să înțelegem ce ni s-a întâmplat ca să putem corecta lucrurile la timp, ca să putem face treaba bine.
Reamintesc funcția economico-socială a băncilor comerciale: ele nu sunt doar instituții de profit, ci au un rol important în viața companiilor și a oamenilor. Reamintesc funcția BNR de regulator al sistemului, deci responsabil de sistemul bancar și de regulile de creditare.
Reamintesc că unele bănci comerciale au promovat cu bună știință credite în CHF, deși cunoașteau că pe termen lung riscul este suportat de clienții mai puțin informați; în tot acest timp au făcut profit din dobânzi, comisioane și din hedging valutar.
Consider că refuzul adevărului evident nu e politica cea mai potrivita de comunicare cu cetățenii. Înțelegerea realităților este prima condiție esențială pentru formularea soluției corecte. Așteptam, desigur, și detaliile tehnice pentru fiecare întrebare în parte, dar, vă rog, deschideți canalul cooperării și renunțați la politica „nu se poate”. Realitatea actuală nu mai tolerează atitudinea de superioritate. Detalii despre răspunsul BNR la cele 7 întrebări este aici.
Cred că SOLUȚIA CORECTĂ la acest moment este reducerea semnificativă a dobânzilor pe termen lung la creditele în franci de către băncile care s-au hazardat să le ofere. Băncile trebuie să intre în dialog cooperant cu clienții. Recunosc că aștept să vină un semnal puternic de responsabilitate din partea BNR și de la o bancă privată serioasă și credibilă, puternică, așa cum este Banca Transilvania, care preia Volksbank cu acest portofoliu de credite în franci. Am convingerea că va fi urmată și de celelalte câteva bănci, puține la număr, care au acordat aceste credite. Nu toate băncile s-au hazardat, știm asta, puține au făcut-o. Ele concentrează problemele și e just să nu cerem unei bănci neimplicate în creditarea în franci să plătească pentru erorile concurenților. Cred că diminuarea profiturilor proprii generate de acordarea creditelor în CHF ar fi un semnal puternic de recredibilizare și de responsabilitate față de clienții vulnerabili expuși practicilor iresponsabile de creditare și nu ar afecta stabilitatea proprie și responsabilitățile lor față de deponenți. Detalii aici.
24 ianuarie 2015, cotidianul.ro: Analist economic: De ce lipsesc contestatarii BNR?

Înainte de a vorbi despre lipsa aproape cu desăvârșire a vocilor critice, să ne aplecăm puțin asupra misiunii și rolului BNR.

Avem în primul rând stabilitatea prețurilor și stabilitatea sistemului financiar, obiective ratate cu brio în mandatele lui Mugur Isărescu. Faptul că am avut o denominare sub actualul Guvernator și nu orice fel de denominare (4 zerouri,totuși) spune totul. Putea Isărescu să împiedice prăbușirea economiei naționale în anii ‘90, putea să compenseze deciziile greșite ale politicienilor (inflația “politica” deci)? Probabil că nu. Însă nici nu a făcut nimic să le împiedice riscandu-și poziția, nimic vizibil cel puțin. N-am văzut niciun mesaj de bun simț care să arate interesul fața de soarta economiilor victimelor mărunte ale tranziției. Ceva gen “ajustarile din economie nu s-au terminat iar până atunci stabilitatea cursului de schimb rămâne un obiectiv greu de atins” ? Probabil că majoritatea celor cu bani uitați la CEC, care nu înțeleg nici azi cum echivalentul unei Dacii la începutul anilor ‘90 a ajuns cât o pereche de adidași la sfârșitul deceniului, ar fi ratat mesajul. Poate însă ar fi existat destui care să facă o conversie salutară lei/dolari mai devreme în loc să se bucure de dobânzile cu două-trei cifre la lei dar care alergau întotdeauna în spatele prețurilor.

Iar despre stabilitatea sistemului financiar, falimentele bancare din anii ‘90 (Bancorex, Bankoop, Albina, Credit Bank, etc), explozia băncilor populare stopată tardiv, lipsa de reacție în cazul unor scandaluri monumentale (Caritas, FNI), sunt o notă cât se poate de proastă pentru BNR, una care nici nu mai trimite la incompententa ci direct la atitudine complice. Sigur, devalizarea băncilor de stat s-a făcut cu sprijinul politicienilor iar o atitudine tranșantă din partea BNR l-ar fi costat probabil postul pe Mugur Isărescu. Acesta a ales să și-l păstreze. Nici n-a îndrăznit să zdruncine rețeaua construită de Vântu în jurul CEC-ului. Mai spre zilele noastre, ponderea mare a neperformentelor din sistemul bancar se datorează și lipsei adecvate de supraveghere din partea BNR, lipsei de voința pentru a descuraja în mod real bulele speculative din economie de la începutul anului 2007. De fapt, acestea au fost mai deegrabă încurajate, vezi decizia de a permite creșterea raportului rată/venituri până la 70% în cazul creditelor populației chiar pe vârful bulei creditului. Și să nu aud că BNR a luptat prin majorarea RMO-urilor-bancherii intuiau prea bine că aderarea la UE va duce în final la egalizarea rezervelor minime obligatorii din țările nou intrate cu cele practicate de statele mai vechi, în jur de 2% deci, odată cu adoptarea monedei unice ce nu putea fi amânată la infinit.

BNR și-a ratat deci principalele obiective în timpul lungii domnii a lui Mugur Isărescu și ar fi meritat o atitudine critică. N-am trecut la obiective apărarea cursului de schimb pentru că asta nu intră în fișa postului unei bănci centrale și nu poate fi practic realizată decât pentru scurte perioade de timp, raportul cerere-ofertă ducând paritatea valutară în final unde vrea piața. Vezi mult mediatiazatul atac speculativ din 2008. BNR a apărat leul cu măsuri administative (fiaxarea arbitrară a dobânzilor interbancare, expulzarea unor trezorieri recalcitranți, etc) dar până la urmă avem un curs în prezent mai mare decât atunci (3,68 lei/euro a fost cursul mediu în 2008, cu 3,99 lei/euro la sfârșitul anului 2008) deși se părea că pe termen scurt acțiunile BNR au dat roade și am depășit între timp faza acută a crizei. Costurile întârzierii deprecierii au fost suportate de “beneficiari”-ceva miliarde de euro cheltuite (din cele achiziționate cu greu când economia duduia și investitorii se buluceau în țara) din rezerve și creșterea spectaculoasă a dobânzilor (mai țineți minte cum băncile plăteau 20% la depozite în 2008?).

Din lista obiectivelor lipsește însă ceva. Ceva esențial pentru o bancă centrală care se respectă și care nu acționează doar că o agenție de lobby pentru sectorul pe care îl supraveghează și reglementează: educația fiananciara a populației pentru a reduce amplitudinea bulelor din economie. N-ați văzut nicio inițiativă în acest sens până în 2007, nu v-a învățat nimeni cum dilată băncile masa monetară acordând credite din bani pe care nu-i au în totalitate (ci doar procentul necesar RMO-urilor), ce este un ciclu economic, etc. Timide încercări de educație financiară au început după 2009, mai ales din partea băncilor și axate în special pe problema planificării fiananciare, alcătuirea unui buget și altele de acest gen (firesc de vreme ce lumea gâfâia tot mai tare la plata ratelor, era nevoie de planificare și bugete!). BNR a venit și aici la spartul târgului cu un program dedicat elevilor din clasele primare, care învață nimicuri gen subdiviziunile monedei, istoria banilor, etc. Nimic pentru adulții care vor deveni clienții băncilor, nimic cu impact real pe termen lung.

Ei, și după acest ocol cam mare ajungem în miezul problemei: de ce lipsesc contestatarii BNR? Păi, de unde ar trebui să vina aceștia? Din tabăra “analiștilor”, politicienilor, ziariștilor de specialitate. Să-i luăm pe rând.

Politicenii au scoruri mă proaste decât Mugur Isărescu la capitolul încredere (publicul apreciază faptul că Guvernatorul vorbește calm, într-un jargon multora neinteligibil, că nu se dș în bărci cu ceilalți politicieni și pare să-și facă treabă-deși despre cum și-o face am vorbit însă mai sus) și nu riscă să le coboare și mai mult printr-un conflict cu BNR, instituție care se bucură și de sprijin din exterior (nici nu-i greu de intuit de ce, având în vedere că este mai degrabă avocatul băncilor decât “poliția” lor iar Guvernatorul este membru prin tot felul de comitete, comiții și organizații mai mult sau mai puțin oculte).

”Analiștii” vânturați de media sunt în majoritatea lor economiștii-șefi din bănci. De ce să-și bată cuie în talpă înjurând instituția care a închis de atâtea ori ochii când băncuța lor dragă a mai dat cu bățul în baltă? Cei care vin dinspre asigurări sunt obligați la discreție de starea sectorului pe care îl reprezintă iar cei cu tangente cu piața de capital…dar chiar există așa ceva în România? În plus, analiștii instituționalizați evită să aibe dreptate pe cont propriu sau poziții prea tranșante, recită un fel de mantra colectivă, plină de neologisme și pleacă acasă mulțumiți că n-au ieșit din rând și nu s-au expus inutil. Iar cei câțiva analiști independenți care mai critică BNR au o poveste aparte. Lucian Isar face parte din categoria trezorierilor expulzați în 2008. A criticat multă vreme BNR dar instituția l-a acceptat recent la șefia unei bănci nou înființate (Bancă Feroviară) și de atunci și-a mai nuanțat pozițiile. Florin Câțu a fost eliminat din sistem pe când era la ING iar vocea sa critică, ca și apropierea de PDL la un moment dat, poate fi motivată de dorința unei întoarceri trimfale, într-o poziție mai importantă în loja supraveghetorului sistemului, o revanșă față de cei care l-au ejectat din rândurile lor. Îl mai avem pe Ilie Serbănescu, un om onest după părerea mea și care nu mai poate fi tentat sau momit cu poziții împărțite de BNR la vârstă sa și…cam atât (nu-i pun la socoteală pe cei câțiva bloggeri/jurnalisti independenți, sunt nerelevanti prin dimensiunea tribunei de care beneficiază-cu voia dvs, ultimul pe lista….).

Și mai avem presa, în special cea economică. De ce este atât de blândă cu BNR-ul? Până prin 2008, BNR îi cumpăra cumva bunăvoința direct, pentru că publicarea cursului de schimb se făcea pe bani, era ca o…reclamă pentru BNR. După s-a renunțat dar au rămas deplasările în străinatate (documentările la BCE de pildă), seminariile prin țară, onoarea de a fi băgați în seamă care dilată implicit riscurile de a fi trecut pe lista persoanelor non-grata, cele care sunt evitate strategic în sesiunile de întrebări și răspunsuri, așteptările legate de carieră. Unii-numele a€œgrele”-cochetează, bănuiesc, cu idea de a prinde cândva un post călduț la BNR (Soviani, Guran, Bălan, Hostiuc, Pâslaru, Iacob, etc), o colaborare pe firma proprie cu aceasta sau măcar poziții prin industria financiară și de ce să riște inutil? Asta nu înseamnă că n-au din când în când și poziții critice pentru credibilitate, genul ăla de critică “constructiva”… Alții, eșalonul doi, speră măcar la un post modest în direcția de comunicare BNR-are peste 100 de persoane cum scăpa informația la un moment dat ZF-ul. În sfârșit, cei foarte numeroși și foarte mici, puști de 20-25 de ani, ce abia au deschis ochii în presă, se simț deja importanți când sunt invitați la vreo conferința în sediul istoric al BNR, la care asistă fără să pună vreo întrebare (nici măcar una de ridicat mingea la fileu). Îi suspectez pe destui că nici nu prea înțeleg de fapt cu ce se mănâncă activitatea instituției. Cred că mi-ar ajunge degetele de la o mână să-i enumer pe cei cu adevărat critici, cei care nu fac doar cosmetică editorială când scriu de BNR. De fapt, nu îmi vine pe moment în minte decât un singur nume-Adrian Panaite….În concluzie, o lume mică în care fiecare se cunoaște cu fiecare și cine fluieră în Biserică nu mai e prietenul nostru.

Ce ar mai fi de spus? Probabil că avem presa, analiștii și politicienii pe care-i merităm…Când gradul general de educație financiară, înțelegerea în profunzime a fenomenelor financiare va fi mai mare și mai bine repartizată în rândul publicului vor apare alții și, implicit, se va reforma și industria “de profil” plus cerberii săi…Dar cine-dintre factorii de decizie sau măcar cu oarecare influență-are interes ca fenomenul în cauza să se întâmple mai repede?

Cristian Dogaru

24 ianuarie 2015, postare pe blog: Lucian Isar: Contaminarea: riscul legat de resetarea la cursuri istorice a creditelor in franci

Sursa:

http://lucianisar.com/banking-at-large/contaminarea-riscul-legat-de-resetarea-la-cursuri-istorice-creditelor-franci/

In lumea financiara resetarea unui contract la un pret istoric este atent monitorizata si sanctionata. Aceasta poate sa ascunda o greseala punctuala, o problema operationala mai ampla, o frauda, o eludare normelor, taxelor etc.

Bancile care au decis sa reduca dobanzile cu de exemplu 1,5% ar fi putut in teorie sa fi resetat cursul pastrand acelasi echivalent monetar cu cel generat de reducerea spreadului de dobanda (aceeasi pierdere/cost de oportunitate in functie de perspectiva).
Problema care ar aparea in cazul resetarii la un curs istoric pe fondul unui salt al cursului de schimb este legata de posibilitatea contaminarii portofoliul de finantari in euro. Si cei finantati in euro au resimtit un salt de peste 20% al monedei in care este exprimat creditul.
Romania este o tara incomplet eurizata ce a avut o tinta de adoptare a euro pentru 2015, resetata recent pentru 2019. Pe acest fond portofoliul de finantari in euro este prea mare pentru capacitatea de absorbtie a capitalurilor institutiilor financiare iar tinta de adoptare prea indepartata.
Rezolvarea problemei cursului de schimb va trebui rezolvata la nivelul fiecarei banci in parte dar cu o diminuare a asimetriei de putere de negociere intre banci si clienti, obtinuta prin introducerea Legii Insolventei Personale.
25 ianuarie 2015, agerpres.ro: Teodorovici: Discuțiile privind crearea unei bănci pentru dezvoltare înclină spre varianta Eximbank

Discuțiile privind crearea unei bănci pentru dezvoltare înclină mai mult pe varianta Eximbank, a declarat, pentru AGERPRES, ministrul Fondurilor Europene, Eugen Teodorovici.

"Sunt discuții avansate pentru crearea acelei bănci de dezvoltare, bancă pe care eu cred și sper să o putem vedea înființată în primul semestru al acestui an. Înființată în sensul de a funcționa.

merge pe discuția cu cele două bănci de stat, Eximbank sau CEC Bank, mai mult pe partea de Eximbank. Împreună cu domnul ministru Vâlcov (ministrul Finanțelor Publice — Darius Vâlcov n.r.) lucrăm la această idee și sper ca undeva în primul semestru al acestui an să putem să vorbim de o astfel de instituție financiar-bancară în România", a spus Teodorovici.

El a precizat că va fi foarte utilă o astfel de bancă pentru că statul poate să lucreze în mod direct cu ea, iar beneficiarii vor avea un vehicul util în ceea ce privește plățile.
"Va fi foarte utilă pentru că, pe deoparte, statul poate să lucreze în mod direct cu această instituție, pe de altă parte beneficiarii vor avea cu adevărat un vehicul util în tot ceea ce înseamnă plăți, împrumuturi, absolut tot ce ține de partea de finanțare a unui beneficiar, fie public fie privat", a precizat ministrul Fondurilor Europene.
Pe 25 noiembrie 2014, fostul ministru Delegat pentru IMM, Mediul de Afaceri și Turism, Florin Jianu, declara că proiectul de înființare a unei bănci de dezvoltare care să sprijine antreprenoriatul și sectorul IMM trebuie asumat și nu depinde de părerea unei persoane.
'Intenția noastră este să avem o bancă de dezvoltare. Nu cred că trebuie să ne împiedicăm de o persoană sau alta. Cred că toate aceste acțiuni legate de mediul de afaceri, de strategie, ar trebui să fie asumate de mediul privat. Și cum ele sunt asumate de mediul privat, indiferent de părerea unei persoane, cred că trebuie să avem o bancă de dezvoltare. Eu am menționat două bănci, CEC Bank sau Eximbank. Important este să se facă', a spus Jianu.
Pe de altă parte, președintele CEC Bank, Radu Grațian Ghețea, a arătat că transformarea CEC în bancă de dezvoltare este 'ineficientă'.
'Ni s-a sugerat în ultima vreme să devenim o bancă a IMM-urilor, a agricultorilor, de dezvoltare sau de alt tip, însă noi suntem o bancă comercială universală. Avem o rețea puternică de unități teritoriale, iar transformarea CEC Bank într-o bancă de investiții este ineficientă. O bancă specializată, în condițiile economice de astăzi, nu mai are viabilitate nicăieri în lume. La această oră, CEC Bank acordă credite către IMM-uri (42% din întreg portofoliul de credite), agricultori și administrațiile publice locale', arăta Ghețea în 20 noiembrie 2014.
25 ianuarie 2015, agerpres.ro: UPDATE Miting de protest în Piața Constituției pentru conversia în lei a creditelor în valută

Peste 700 de oameni se adunaseră duminică, în Piața Constituției din Capitală, pentru a cere conversia în lei a creditelor în valută, aceștia scandând lozinci împotriva Băncii Naționale și a băncilor comerciale.

"Trebuie să învingem, să demonstrăm că noi suntem forța și nu băncile dictează. Trebuie să ajungem acolo unde ne-am propus, să avem conversia, așa cum am cerut-o noi și nu prin alte legi propuse pentru amânarea situației noastre. Suntem o problemă socială care trebuie rezolvată și nu amânată. Noi i-am numit pe parlamentari, iar ei trebuie să facă ceva pentru noi și nu pentru bănci. Am venit cu încredere că vom fi susținuți de autorități.
Nu mai avem încredere în bănci și nici în Isărescu și nici în BNR. (...) Ni s-a promis că Statul va lucra în folosul nostru, dar vedem judecători arestați, procurori arestați, bancheri niciodată. În alte țări da, dar în România nu se întâmplă. Noi avem procese cu băncile în care justiția blochează dosarele noastre. Vrem o justiție corectă pentru că în ultimii ani noi trăim doar ca să ne plătim ratele", a declarat, duminică, Cătălin Voivozeanu, unul dintre inițiatorii mișcării civice.
La protestul din Piața Constituției s-au strâns oameni din Capitală, dar și din alte orașe ale țării, precum Iași, Bârlad, Constanța, Cluj sau Călărași, organizatorii estimând ca numărul acestora să crească până la ora 16,00, când urmează să se încheie protestul.
Protestatarii scandau "Afară cu francul din țară", "Jos cămătarii", "Conversia", "Jos Isărescu", "BNR, nu uita, asta este vina ta" și agitau pancarte pe care scriau "Banca = cămătar legalizat de BNR și de stat", "BNR + Banca + Clienți = Vinovați, De ce doar noi suntem penalizați?", "Statul dacă se ascunde, Isărescu cui răspunde?", "Ianuarie 2007 — rata 400 CHF = 800 lei, ianuarie 2015 — rata 400 CHF = 1.800 lei", "Je Swiss dator vândut".
Mitingul de protest din Piața Constituției este organizat de Grupul Clienților cu Credite în Franci (CHF) și este programat să se încheie la ora 16,00. Participanții solicită Guvernului, Camerei Deputaților, Băncii Naționale și băncilor comerciale convertirea în lei a creditelor în valută, respectiv a celor în franci, euro și dolari.

Solicitările membrilor acestui grup, peste 15.000 de membri acumulați într-o săptămână, au fost înaintate, marți, 20 ianuarie 2015, autorităților printr-un document, care cere dispunerea în regim de maximă urgență a unei inițiative legislative care să soluționeze situația gravă în care se găsește o bună parte a clienților băncilor care au contractat credite în orice valută străină (CHF, EUR, USD).

Solicitarea conține și o propunere de text legislativ care prevede posibilitatea consumatorilor cu credite în valută străină (CHF, EUR, USD) de a opta pentru conversia în lei a creditelor în valută, la cursul de la data semnării contractului, plus o diferență de maximum 20%, indiferent de tipul de credit acordat (cu sau fără garanție) și interzicerea solicitării și aplicării oricăror altor comisioane, costuri și garanții suplimentare în procesul de conversie a creditelor.

Foto: (c) ALEX MICSIK/AGERPRES FLUX

De asemenea, se cere și interzicerea perceperii unei dobânzi anuale efective (DAE) mai mare în noua moneda de creditare.

Pentru susținerea acestui demers legislativ, Grupul a lansat și o petiție online, care a strâns peste 20.500 de semnături în mai puțin de 5 zile.