Raport săPTĂMÂnal sistem bancar, 22-28 Iunie 2015 22 iunie 2015, zf ro: Special zf

26 iunie 2015, bursa.ro: Scandalul Piperea-BNR a atins noi cote

Scandalul izbucnit de ceva vreme între Gheorghe Piperea şi Banca Naţională a României (BNR) a atins, ieri, noi cote.

După ce avocatul Piperea a anunţat că suspectează banca centrală că i-ar fi influenţat pe judecători, într-un seminar susţinut la Sinaia, solicitând CSM să verifice dacă acest lucru este real, viceguvernatorul Bogdan Olteanu a afirmat că acţiunea domnului Piperea reprezintă "o mitocănie la adresa judecătorilor".

La rândul său, Nicolae Cinteză, şeful supravegherii de la BNR, îi dă o replică dură avocatului, opinând: "Nu cred că domnul Piperea are capacitatea să înţeleagă nici cel mult 1% din ceea ce s-a discutat la Sinaia".
Asociatia Parakletos a depus, ieri, o petiţie la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), semnată de avocatul Gheorghe Piperea, în care solicită CSM să verifice independenţa justiţiei şi să stabilească dacă imparţialitatea judecătorilor implicaţi în dosare privind clauzele abuzive şi conversia creditelor în franci elveţieni (CHF) a fost influenţată în cadrul seminarului Drept Bancar, desfăşurat la Sinaia la finalul lunii aprilie, la care au fost prezenţi oficiali din BNR, începând de la Guvernatorul Mugur Isărescu, viceguvernatorul Bogdan Olteanu, economistul şef Valentin Lazea, directorul direcţiei de Supraveghere Nicolae Cinteză etc.

Pe pagina sa de socializare, Gheorghe Piperea a menţionat: "Într-o serie de împrejurări şi cu ocazia unor evenimente mai mult sau mai puţin publice, dintre care unul s-a derulat sub egida Institutului Naţional al Magistraturii, judecătorilor li s-a inoculat soluţia ce trebuie pronunţată în aceste dosare.

Un alt motiv pentru care se impunea această sesizare la CSM este acela că şefii de curţi de apel au avut mai multe întâlniri de unificare a practicii unde s-a cimentat soluţia impusă de BNR. Deşi 5 din 15 preşedinţi de curţi de apel au votat contra acestei soluţii, soluţia majoritară s-a impus.

Acestea sunt motive pentru care se poate prezuma că s-a instaurat o temere a magistraţilor de a-şi manifesta independenţa şi de a judeca imparţial, conform cu propria conştiinţă".

Gheorghe Piperea atrage atenţia asupra faptului că seminarul de la Sinaia face parte din pregătirea profesională continuă a magistraţilor, "de unde concluzia că a lipsi de la acest seminar nu a fost o opţiune pentru judecători".

Avocatul adaugă: "Vă atrag atenţia că acest seminar se derula în toiul luptei duse de BNR la TV, în presă scrisă şi pe Internet pentru descurajarea consumatorilor şi pentru persuadarea judecătorilor de a nu fi atât de independenţi încât să determine riscuri sistemice prin soluţiile lor în dosarele cu consumatori şi bănci. (...) Nimeni altcineva nu a participat la acest seminar ca speaker, nici măcar formatori de la INM. Niciun specialist în drept bancar din mediul universitar, niciun reprezentant al ANPC, nicio asociaţie a consumatorilor, nicio altă persoană de specialitate care ar fi putut avea altă opinie decât BNR, nu a participat la acest seminar. Practic, o parte a litigiului a avut inacceptabilul privilegiu de a expune judecătorilor, într-un cadru semi-transparent (în orice caz, restrâns), soluţia pe care şi-o doreşte în aceste litigii".

Avocatul Piperea concluzionează că disjungerea dosarelor colective, la care justiţia a procedat în acest an, ar veni pe fondul unor influenţe din partea BNR: "Disjungerea dosarelor rezultă, de asemenea, tot din aceste şedinţe de unificare a practicii. Iar în instanţe ca Tribunalul Bucureşti, într-adevăr, disjungerea este o regulă în perioada decembrie 2014 - iunie 2015, după ce, între 2010-2014, judecarea acestor cereri în alianţa procesuală devenise o practică unitară. Atunci când, în toamna lui 2014, s-au înmulţit procesele colective contra băncilor, dar mai ales după 15 ianuarie 2015, când cursul francului faţă de leu a explodat, BNR a emis şi susţinut public ideea că litigiile cu băncile nu pot fi decât individuale, iar practica s-a aliniat, din păcate, acestei idei, punând grav în discuţie independenţa justiţiei".

Gheorghe Piperea aduce în discuţie şi Fondul Monetar Internaţional (FMI), care a atras atenţia, într-un raport emis în primăvară, că dosarele colective pot reprezenta un risc sistemic pentru sectorul bancar.

Domnia sa subliniază: "FMI a emis tot în perioada seminarului un raport din care rezultă că aceste procese, mai ales cele care se derulează în alianţa procesuală, sunt un risc sistemic şi, de aceea, ar trebui fie descurajate, fie judecate de instanţe speciale. Aceste demersuri sunt de natură a ridica nu numai suspiciuni ale justiţiabilului faţă de necesara independenţă şi imparţialitate a magistraţilor, ci şi temeri individuale ale magistraţilor care s-ar putea să se teamă că o soluţie care nu ar fi în trendul acestei campanii ar putea duce la consecinţe neplăcute disciplinare pentru ei".

* Olteanu: "Acţiunea domnului Piperea este o mitocănie la adresa judecătorilor"

Acţiunea avocatului Piperea reprezintă "o mitocănie la adresa judecătorilor", consideră viceguvernatorul BNR Bogdan Olteanu, care ne-a declarat: "Chiar această scrisoare este o intervenţie în funcţionarea şi independenţa justiţiei, pentru că un avocat, interesat direct şi material, îşi permite să cenzureze pregătirea profesională a judecătorilor de către Institutul Naţional al Magistraturii, sub egida CSM".

La rândul său, Nicolae Cinteză transmite că explicarea unor fenomene bancare nu reprezintă demersuri pentru influenţarea justiţiei.

Domnia sa ne-a declarat: "Nu cred că domnul Piperea are capacitatea să înţeleagă nici cel mult 1% din ceea ce s-a discutat la Sinaia. Faptul că s-a explicat unor specialişti din justiţie regimul diferenţelor de curs şi modul lor de înregistrare în contabilitate nu cred că înseamnă o tentativă de influenţare a actului de justiţie.

Promisiunile pe care le-a făcut avocatul Piperea multor debitori, privind conversia în lei, la curs istoric, a creditelor acordate în CHF, nu şi-au atins scopul şi, de aici, de altfel de înţeles, supărarea domnului Piperea.

Niciun stat din Europa nu a acceptat conversia la curs istoric. Chiar cei mai vocali reprezentanţi politici ai unor state, în final, au recunoscut că procedura de conversie la curs istoric ar fi o greşeală (vezi Polonia)".

Seminarul la care se face referire a avut loc în zilele de 27-28 aprilie şi face parte dintr-o serie de astfel de manifestări care au loc periodic, în scopul pregătirii profesionale a jucătorilor .

26 iunie 2015, bursa.ro:

Prea mic pentru a eşua?

Reuniunea de urgenţă, la vîrf, a miniştrilor de finanţe şi a înalţilor reprezentaţi ai ţărilor membre ale UE, organizată pentru a scoate, din pămînt, din iarbă verde, soluţia minune, colacul de salvare din ceasul al doisprezecelea pentru criza datoriilor Greciei a risipit iluziile, mai repede decît s-au adunat. Aproape toate! Undeva, într-un colţ, toată lumea aşteaptă, însă, în ciuda evidenţei, ca din cutia Pandorei să cadă, totuşi, ultima, Speranţa! De ce atîta zbatere? De ce nu este lăsată Grecia pradă dezastrului de care este responsabilă, chiar dacă nu s-a adîncit chiar singură în el, ci ajutată, pe ici pe colo, prin părţile esenţiale, ba de cleptocraţia ce domină sistemul deciziei politice, ba de maşinăria financiară a economiei de cazinou, lăsată să-şi facă mendrele, ba de oficialii UE, FMI şi ai altor instituţii internaţionale, care s-au făcut că nu văd decenii de-a rîndul cum bărcuţa numită Grecia ia apă şi se scufundă. Începutul marii crize financiar-economice ne-a obişnuit cu sintagma "too big to fail", care a justificat intervenţia masivă a statului în "salvarea" unor giganţi privaţi ai "industriei" financiare. Să aibă vreo noimă sintagma "too small to fail"?

Din multitudinea de variabile care articulează situaţia Greciei şi determină dinamica ei, vă propun să considerăm doar cîteva, esenţiale pentru a vedea cum arată consecinţele unora dintre scenariile în care realitatea se poate aşterne: "Guvernul", cu două coordonate: capacitatea de negociere şi marja de sprijin politic de care beneficiază în faţa electoratului; "Creditorii", pentru care contează doar timpul (cît mai puţin consumat) şi banii (cît mai mulţi, recuperaţi), Instituţiile internaţionale de creditare, UE şi FMI pentru care esenţiale sunt măsurile şi politicile care pot asigura credibilitatea unui regim de rambursare pe termen mediu şi lung a părţii critice a datoriei scandente a Greciei şi Jocul presiunii şi promisiunilor jucătorilor politici internaţionali ce au încins propria partidă, în marginea dezastrului elen, respectiv, direct, Germania, Rusia, indirect, Statele Unite, Franţa şi Marea Britanie. Un mic tabel al lui Mendeleev, compus din situaţiile critice, se deschide în faţa noastră, iar dintre ele vom prezenta doar pe cele mai interesante prin consecinţe.

Din capul locului, vom constata că scenariul "optimist-maximalist" - guvernul elen îşi foloseşte marja de negociere pentru a formula o soluţie sustenabilă politic şi economic, se fac plăţile scadente către creditori, UE şi FMI acceptă programul guvernamental al Greciei pe baza căruia se poate reinstaura încrederea în capacitatea de plată a ţării pe următorii doi-trei ani, jocurile influenţelor politice internaţionale se anulează reciproc şi nimic nu împiedică implementarea soluţiei, este, dacă nu pur şi simplu utopic, cu siguranţă, imposibil de formulat într-o variantă practică.

La celălalt pol, nici scenariul catastrofal nu pare a avea prea multe şanse de realizare, iar motivul este cît se poate de simplu: prea mulţi pierzători. Dar, nu numai atît, consecinţele structurale pentru întregul sistem de plăţi internaţionale, pentru stabilitatea pieţelor financiare pe care datoria Greciei continuă să fie tranzacţionată şi pentru credibilitatea unor mega-instituţii cum sunt UE şi FMI sunt de tip cascadă-cumulativ şi, simplu, nimeni nu le poate gestiona, dacă se ajunge fie şi în vecinătatea celor mai rele previziuni. Problema este deci nu faptul că Grecia este prea mică pentru a eşua, ci acela că UE, FMI şi alte mari instituţii de creditare, ori financiare sunt prea mari pentru a suporta consecinţele unui eşec şi prea mici pentru a putea le putea disipa în siguranţă, adică fără a se ciocni de riscul major al unui nou puseu de criză financiară internaţională, cu impact negativ major asupra întregii economii globale. Este predictibil că toţi factorii implicaţi, chiar dacă nu vor putea găsi soluţia, să fie foarte grijulii în a găsi o ieşire care să permită căutarea ei în continuare, îndepărtînd, astfel, spectrul precipitării unei crize greu sau imposibil de gestionat. Este exact trendul actual, în care reuniunea de la Bruxelles va rămîne doar un episod de parcurs.

Dintre scenariile intermediare, două "mănunchiuri" merită cercetate mai îndeaproape. Primul este cel bazat pe "prăbuşirea" actualului guvern al Greciei. Ea s-ar putea produce, spre exemplu, în cazul în care autorităţile vor accepta soluţiile impuse de creditori şi de marii jucători financiari, dar nu vor putea să susţină politic, acasă, cele subscrise. Acelaşi rezultat, dacă electoratul nu va accepta soluţiile extreme, asumate politic, în campania electorală. Este ceea ce sugerează, de altfel, mesajul unora dintre manifestaţiile de la Atena, din aceste zile. Ieşirea din zona euro s-ar putea să nu întrunească sprijinul electoral majoritar. Pe de altă parte, spre scenariile din această categorie ar putea să împingă, cu bună ştiinţă, cei care îşi doresc la masa negocierii o altă formulă guvernamentală şi ideologică, decît cea care a primit în Grecia mandatul guvernării, la ultimele alegeri. Cu un alt interlocutor (un guvern tip Boc!), drumul către o soluţie acceptată de toate părţile ar putea fi, dacă nu mai scurt, în orice caz, mai uşor de găsit. Dacă s-a putut în România, de ce nu s-ar putea şi în Grecia!

Celălalt mănunchi interesant de scenarii-situaţii este cel în care Creditorii îşi schimbă radical sau semnificativ strategia de negociere într-un sens favorabil Greciei, dar nu numai ei. Ce i-ar putea îndemna să-şi asume, să spunem, o rescandenţare dramatică a datoriei (eventual însoţită şi de o ştergere a unei părţi din ea), astfel încît economia Greciei să poată susţine un program de creştere economică stabilă, pe termen mediu-lung, care să garanteze plata datoriilor? Costurile de timp/bani pot fi compensate de certitudinea rambursării şi, mai ales, de evitarea perturbărilor majore ale sistemului financiar regional şi global, care ar putea angrena costuri încă şi mai mari decît datoria pe termen mediu a Greciei.

În sfîrşit, cel puţin la fel de interesante sunt şi jocurile relevante pentru scenariile în care input-ul politic devine variabila determinantă, capabilă să încline acul spre un tip sau altul de soluţii. Chiar dacă aproape toată lumea ia "oferta" Rusiei drept un bluf, acest simplu fapt ar putea să determine o schimbare majoră a "chimiei" negocierilor, împingînd părţile către o soluţie acceptabilă, oricît de greu ar fi de formulat, ori de susţinut politic. Nimeni nu vrea să-i facă lui Putin un asemenea cadou politic, tocmai acum, în plină criză UE-Rusia şi, mai larg, în plină criză a relaţiilor Occidentului cu Rusia. Convers, dacă Grecia ar fi lăsată "în braţele noduroase ale Rusiei", rezultatul ar putea fi o altă piatră de moară atîrnată de picioarele înecatului! Rusia se luptă tot mai greu cu condiţiile restrictive impuse de UE şi Statele Unite, plăteşte scump raptul teritorial al Crimeei şi mai ales războiul hibrid din estul Ucrainei. Dacă ar mai lua şi Grecia în spinare, ar putea fi exact picătura care dă apa peste marginile paharului!

Prea mic să eşueze, după cum se vede, nu este nimeni! După cum ştim, acum, nici prea mare nu e cineva să eşueze! Totul este nu despre economie şi sofisticate condiţii ale pieţei cu informaţie limitată, ori distorsionată, ci despre mecanisme brutale ale gestiunii puterii de stat, folosite fraudulos pentru a reface împărţeala cîştigurilor şi a pagubelor generate în sistem de marii promotori şi rechini ai "economiei de pradă"!

Iar oamenii? Cui i-a păsat vreodată de ei, în marele circ al scenariilor şi al jocurilor de putere!

27 iunie 2015, digi24.ro: Dobânzile la depozitele în lei au scăzut de șapte ori în șase ani

Dobânzile la depozitele pe termen scurt nu mai sunt profitabile. În cazul sumelor mici, clienţii pot retrage din bănci chiar mai puţini bani decât au depus. Din 2009, dobânzile la economii au scăzut, în medie, de şapte ori.

Cea mai bună dobândă anuală la un depozit în lei este de cel mult 3,25 la sută. Este vorba despre bănci comerciale cu o cotă de piaţă mai mică şi care vor să atragă noi clienţi. Când vine vorba despre nume mai cunoscute, dobânda scade mai mult.
Un român care îşi ţine banii în bancă cel puţin un an va avea o dobândă de maximum 2,7% din suma depusă. Ceea ce înseamnă că, la 4.000 de lei depuşi, câştigul poate fi de cel mult 90 de lei, după impozitare. Au de pierdut cel mai mult clienţii care economisesc pe termene mai scurte, ca de exemplu pe trei luni. Comisioanele de administrare şi de retragere pot depăşi suma retrasă la finalul perioadei de economisire.

„E clar că persoanele care au fonduri mici nu mai au niciun motiv să ţină banii în bancă”, spune Dragoş Nechifor, analist financiar.

„Avem deja dobânzi sub 1%, nu cred ca o să ajungem la dobânzi negative. Oamenii nu pun neapărat banii la bancă pentru a avea un randament, ci ca banii să fie in siguranță, să ai acees usor la ei”, afirmă Steven van Groningen, reprezentantul unei bănci comerciale.
În cazul depozitelor în lei, una dintre băncile de piaţă oferă o dobândă de doar 0,5%. Ceea ce înseamnă că, la o mie de lei depuşi, clientul ar putea rămâne, după un an, cu mai puţini bani decât avea la depunere. Cum explică analiştii acest lucru? Banca Naţională a micşorat de trei ori anul acesta dobânda-cheie. Aşa că băncile comerciale au tăiat şi ele din câştigurile oferite clienţilor.
„Băncile mari sunt cu dobânda jos, pentru că au o creditare cu costuri reduse, nu îşi permit să plătească mai mult la depozite”, explică Dragoş Nechifor.
La finalul lunii aprilie, românii aveau în conturi circa 140 de miliarde de lei, faţă de 85 de miliarde de lei în 2008.
27 iunie 2015, digi24.ro: Luptă pentru supremaţie între marile bănci din România. Cine ţinteşte poziţia de lider

Se ascute lupta între marile bănci din România. Poziţia de lider a celor de la BCR e tot mai şubredă - anul trecut a pierdut cea mai multă cotă de piaţă de la nivelul întregului sistem bancar. Şi BRD, a doua cea mai mare bancă, face paşi înapoi în vreme ce Banca Transilvania vine foarte repede din urmă. A fost campioana creşterii cotei de piaţă iar în acest an ar putea fi catapultată şi mai sus în clasament.

Nu mai e niciun loc călduţ în top 3 cele mai mari bănci din România. BCR, aflată de ani de zile în fruntea clasamentului, a pierdut active de peste un miliarde de euro în 2014. E costul creditelor slabe date în trecut. La presiunile băncii naţionale, BCR şi-a scăzut portofoliul de credite restante cu 4 miliarde de lei anul trecut ceea ce totodată i-a redus considerabil cota de piaţă. De la 17,5% din piaţa românească cât avea în 2013, BCR a rămas cu 16,2%.
În urmă cu patru ani deţinea mai bine de o cincime din activele bancare din ţară, însă de la an la an tot pierde teren.
Acelaşi parcurs îl urmează şi BRD, a doua cea mai mare bancă din România. Din 2013 până în 2014, activele sale s-au subţiat cu aproape jumătate de miliard de euro şi a ajuns astfel la o cotă de piaţă de 12,4%.
În vreme ce primii doi jucători se restrâng, Banca Transilvania îşi creşte afacerile mai rapid decât orice alt competitor. Potrivit datelor BNR, activele sale au crescut cu 790 milioane de euro anul trecut.
Analiştii estimează Banca Transilvania are şanse să-i întreacă şi pe cei de la BCR şi să urce pe prima pozitiţie chiar în acest an. BT a preluat recent Volksbank, iar banca austriacă are active de 2,75 miliarde de euro. Adăugate la cele ale BT ajung la un total de aproape 11 de miliarde, cu aproape 700 de milioane peste BRD.
În acelaşi timp liderul BCR se pregăteşte să vândă un pachet de credite restante estimat la peste 3 miliarde de euro, astfel că riscă să îşi piardă locul în piaţă în favoarea Băncii Transilvania sau BRD. BT şi-a crescut baza de clienţi cu 7-8 procente în ultimul an iar cota sa de piaţă a ajuns la 9,8% deşi în 2011 nu avea decât puţin peste 7 procente.
Mişcări agresive au loc şi mai jos în clasament.
Raiffeisen a urcat de pe locul 6 pe 4 ajungând astfel la aceeaşi cotă de piaţă ca Unicredit de 7,9%. În 2014, a şasea cea mai mare bancă după active a fost CEC Bank, după o uşoară creştere a cotei de piaţă.
ING şi Alpha Bank abia s-au mişcat anul trecut, avansul lor nu a fost decât de 0,1%. În acelaşi timp, proaspăt preluata Volksbank a pierdut 0,4% din piaţă.
Înapoi a mers şi Bancpost, care din 2008, de la izbucnirea crizei a rămas fără mai bine de un sfert din cota de piaţă.
Primele zece bănci din Romania au aproape 80% din totalul activelor, arată Ziarul Financiar. Banca Naţională a României remarcă însă că nivelul de concentrare este în scădere odată cu creşterea competiţiei dintre instituţiile de credit.


28 iunie 2015, agerpres.ro: Suciu (BNR): Măsurile pe care le va lua Atena în legătură cu sistemul bancar nu afectează băncile din România

Băncile grecești din România nu vor fi afectate de nicio decizie ce va fi luată de Atena în legătură cu sistemul bancar din Grecia, deoarece sunt persoane juridice române, a declarat duminică, la Digi24, Dan Suciu, purtătorul de cuvânt al BNR.

'Orice măsură pe care o va lua Atena în legătură cu sistemul bancar de acolo nu afectează în niciun fel băncile din România. Băncile din România, chiar dacă au capital grecesc, sunt persoane juridice române, se supun legislației românești și supravegherii Băncii Naționale și, de aceea, orice decizie de acolo nu are efect asupra lor', a explicat Dan Suciu.
El a subliniat că nu există niciun motiv de îngrijorare în privința acestor bănci, care se spun legislației românești ce prevede garantarea tuturor depozitelor în cuantumul sumei de 100.000 de euro.
'Nu vorbim despre bănci grecești ci vorbim despre bănci românești care au avut la un moment dat capital de fondare grecesc. Ele se supun legislației românești, o legislație care prevede garantarea tuturor depozitelor în cuantumul sumei de 100.000 de euro, pentru toate băncile din România, și, în consecință, nu este niciun motiv de preocupare din punctul de vedere al Băncii Naționale în ceea ce privește rezervele sau depozitele cetățenilor români', a precizat Dan Suciu.
Banca Centrală Europeană a anunțat duminică că a decis să mențină nivelul actual al împrumuturilor de urgență pentru băncile elene și că va urmări îndeaproape situația din Grecia, relatează agenția EFE.
După acest anunț, Consiliul de stabilitate al sistemului financiar grec s-a reunit pentru a pregăti următorii pași. Se așteaptă ca la această reuniune să se ia o decizie dacă este necesară sau nu introducerea unui control al capitalurilor pentru a evita ca în următoarele zile, și înainte de expirarea termenului privind programul de salvare, de marți, să se producă ieșiri masive din depozite, așa cum s-a întâmplat în ultimele zile.
Sâmbătă, în Grecia au fost cozi la bancomate, cetățenii eleni încercând să își retragă economiile în contextul neliniștilor legate de posibilitatea ca țara să fie forțată să iasă din zona euro.
Premierul grec, Alexis Tsipras, a convocat un referendum pe 5 iulie, pentru a se vota în privința condițiilor programului de salvare.
Eșecul negocierilor de sâmbătă, de la Bruxelles, a făcut ca posibilitatea privind temuta ieșire a Greciei din zona euro să fie mai aproape ca oricând.
28 iunie 2015, agerpres.ro: Varoufakis afirmă că o negarantare a băncilor reprezintă negarea uniunii monetare

Ministrul grec al Finanțelor, Yanis Varoufakis, a declarat duminică că o uniune monetară care nu poate garanta funcționarea băncilor reprezintă 'o negare' a principiilor acesteia și a reiterat propunerea sa ca BCE să plătească banii datorați de Grecia FMI, relatează agenția EFE.

Într-un interviu acordat BBC, Varoufakis a calificat drept 'oribil' faptul că s-a vorbit despre posibilitatea ca Banca Centrală Europeană să decidă că nu mai acordă împrumuturi de urgență băncilor elene.
În urma acestor zvonuri, BCE a anunțat duminică că va menține la nivelul stabilit vineri împrumuturile de urgență pentru Grecia.
Potrivit ministrului grec, Europa a eșuat în datoria sa de a proteja uniunea monetară, a cărei funcționare, a spus el 'este garantată de banca centrală'.
'Acesta este un moment sumbru pentru Europa. Grecia a avut multe ore sumbre', a afirmat Varoufakis, cu două zile înainte de expirarea termenului până la care Grecia trebuie să plătească 1,6 miliarde euro Fondului Monetar Internațional.
'Acum privim aceste evenimente cu multă tristețe față de ceea ce i s-a întâmplat Europei cu care am semnat', a spus ministrul despre integrarea țării sale în zona euro.
'Nu există intenția de a abandona euro. Odată intrat, nu poți ieși. Aceasta este parte a tratatelor Uniunii Europene Atunci, de ce trebuie să luăm noi în considerare inclusiv ieșirea din zona euro?', s-a întrebat ministrul elen al Finanțelor.
Acesta a afirmat că Greciei i se datorează 1,9 miliarde euro din profitul obținut de BCE în 2014 și, de aceea, a cerut ca acești bani să fie transferați pentru a acoperi datoria de 1,6 miliarde euro pe care țara sa trebuie să o plătească marți FMI.
'Este ceva ce se cheamă demnitate și care nu are preț', a spus Varoufakis în legătură cu situația dificilă în care se află țara sa.
Sâmbătă, în Grecia au fost cozi la bancomate, cetățenii eleni încercând să își retragă economiile în contextul neliniștilor legate de posibilitatea ca țara să fie forțată să iasă din zona euro.
Premierul grec, Alexis Tsipras, a convocat un referendum pe 5 iulie, pentru a se vota în privința condițiilor programului de salvare.
Eșecul negocierilor de sâmbătă, de la Bruxelles, a făcut ca posibilitatea privind temuta ieșire a Greciei din zona euro să fie mai aproape ca oricând.