Raport săPTĂMÂnal sistem bancar, 22-28 Iunie 2015 22 iunie 2015, zf ro: Special zf

RAPORT SĂPTĂMÂNAL SISTEM BANCAR,

22-28 Iunie 2015

22 iunie 2015, zf.ro: SPECIAL ZF

10 ani de la lansarea “leului greu”: de la iluzia creşterii puterii de cumpărare peste noapte la o îngenunchere sub povara datoriilor în euro

Pe 1 iulie se va împlini un deceniu de la lansarea leului greu, respectiv de la tăierea a patru zerouri din coada monedei naţionale, ceea ce a marcat intrarea leului într-o „valoare demnă de statutul de monedă europeană“, după cum a spus atunci guvernatorul BNR Mugur Isărescu.

Alături de intrarea în NATO (2004) şi în Uniunea Europeană (2007) denominarea monedei naţionale re­pre­zintă cel mai important eveniment economic, social şi politic care a marcat România în cei 25 de ani.
Ziarul Financiar, care a organizat în noaptea de 30 iunie/ 1 iulie, în sediul central al BRD din Piaţa Victoriei din Bucureşti, evenimentul public de lansare a noii monede a României, va analiza printr-o serie de zece articole evoluţia economiei în toată această perioadă pentru a vedea ce am câştigat, dar şi ce am pierdut.
În esenţă, tăierea a patru zerouri din coada leului, mâncată de un deceniu de inflaţie, a fost o operaţiune tehnică, care până la urmă este neutră.

Dar la nivel psihologic faptul că moneda naţională nu mai avea un curs de 36.000 de lei pentru un euro, ci de 3,6 lei, a schimbat puţin percepţia referitoare la valoarea leului. Poate românii au fost mândri că leul avea un curs valutar apropiat de polonezi, deşi în realitate puterea de cumpărare nu se egalizase.

În cei zece ani leul a pierdut 25% fa­ţă de euro, faţă de aproape 60% cât a fost inflaţia în toată această perioadă. Da­că ne raportăm la perioada 1990-2005, leul a pierdut de la 100 lei pentru un dolar până la 30.000 de lei/ dolar la finalul lui iunie 2005, iar la nivel de inflaţie cifrele sunt de ordinul miilor. Florin Georgescu, prim-viceguver­na­torul BNR de atunci şi acum, spunea: „Este un moment istoric care mar­chea­ză istoria ireversibilă a României pe drumul dezinflaţiei, către cifre tot mai apropiate de 2-3% anual, în 2008-2009“. Aceste cifre nu au fost să fie atunci, ci de-abia acum.
În cei zece ani leul greu a traversat un boom economic (2005-2008), după care a fost lovit în plin de criză (2009-2012), iar de trei ani încoace încearcă să recupereze.
Dacă în perioada de boom leul greu a fost „dopat“, cursul valutar ajun­gând să fie cotat la aproape 3 lei pen­tru un euro (nici guvernatorul BNR nu credea că se va ajunge la această cotaţie), la începutul crizei leul greu a fost ţinut „pe perfuzii“ de 20 mld. euro, bani luaţi de la FMI şi alţi cre­ditori internaţionali. Iluzia creşterii pu­terii de cumpărare prin aprecierea le­ului de la 3,6 la 3 lei/euro a fost plătită scump de români în criză, care s-au în­doit sub povara împru­mutu­rilor în euro.
Când s-a lansat leul greu, iar România începea să duduie, cei mai mulţi credeau că noua monedă va sta numai 7 ani în circulaţie, pentru că va veni euro. Nimeni nu se gândea că tocmai atunci se turna temelia crizei.
„Să sperăm că leul nou va împlini şapte ani şi nu mai mulţi. Asta în­seam­nă să ajungem la nişte parametri eco­no­mici foarte ambiţioşi“, spunea în iu­lie 2005 Sebastian Vlădescu, preşe­din­tele de atunci al boardului BCR şi cel ca­re urma să devină ministrul finan­ţe­lor.
Denominarea, respectiv tăierea a patru zerouri, a fost bine primită de public, pentru că vorba lui Florin Georgescu, „românii sunt inteligenţi şi se adaptează, (...) după cum am con­sta­tat cu ocazia schimbării numerotaţiei de telefonie fixă“.
22 iunie 2015, wall-street.ro: Cat te costa sa administrezi sau sa inchizi un cont de economii la marile banci

Va ganditi sa economisiti, dar in acelasi timp nu vreti sa aveti banii blocati in depozite cateva luni? Daca da, probabil ca un cont de economii este produsul pe care il cautati, chiar daca ofera o dobanda mai mica decat depozitele. Aveti insa grija la comisioanele bancare, pentru ca, desi pare ciudat, unele banci mari din piata taxeaza chiar si banii pe care ii depuneti in conturile de economii si, mai mult, percep comisioane la inchiderea acestor conturi.

BCR, cea mai mare banca din sistem dupa active, are zero comisioane pentru deschiderea, alimentarea sau inchiderea contului de economi. Totusi, banca percepe un comision de administrare lunar de 4 lei.
BRD Societe Generale iese cel mai prost la acest capitol, intrucat percepe si un comision de administrare pentru contul de economii, de 3,6 lei, dar si un comision de inchidere de 30 de lei.
Banca Transilvania nu percepe un comision de administrare pentru contul de economii, dar in cazul in care decideti sa retrageti suma de bani depusa (minim 1.000 lei la constituire) mai devreme de 5 ani veti plati un comision de 0,5% din suma minima, deci 5 lei.
UniCredit Tiriac Bank este una dintre bancile care nu percep comisioane la deschiderea, administrarea sau inchiderea contului de economii.
Raiffeisen Bank percepe in cazul contului de economii Super Acces Plus un comision lunar de administrare de 4 lei, dar acesta poate cobori la 2 lei pe luna daca la sfarsitul fiecarei zile bancare din luna calenderistice soldul contului este mai mai mare sau egal cu 3.000 lei.
ING Bank este si ea una dintre bancile mari care nu percepe comisioane la deschiderea, administrarea si inchiderea contului de economii.
Banca Comision de administrare Comision de inchidere

BCR
4 lei 0 lei

BRD 3,6 lei 30 lei

Banca Transilvania 0 lei 5 lei

UniCredit Tiriac Bank 0 lei 0 lei

Raiffeisen Bank 4 lei 0 lei

CEC Bank Nu are acest produs Nu are acest produs

ING Bank 0 lei 0 lei

Alpha Bank 0 lei 0 lei

Bancpost 0 lei 0 lei

Piraeus Bank 1 leu 0 lei

Bancpost are in oferta contul de economii Perpetuum, pentru care nu percepe comisioane de deschidere, administrare sau inchidere. Nici Alpha Bank nu percepe comisioane pentru contul de economii.

La contul curent Ideal al Piraeus Bank comisionul de administrare este de 1 leu pe luna, iar banca nu percepe un comision de inchidere.
*Comisioanele din tabel sunt obtinute de pe site-urile bancilor si au fost confirmate de operatorii de help-desk ai institutiilor de credit.
23 iunie 2015, zf.ro: Criza euro şi agonia băncilor greceşti continuă

În loc să aducă mult aşteptata reconciliere între Grecia şi creditorii ţării, întâlnirile de ieri dintre reprezentanţii guvernului de la Atena şi liderii zonei euro s-au defăşurat într-o atmosferă de pesimism, au adus noi semne ale disfuncţionalităţii Executivului elen şi au arătat cât de mult s-au îndepărtat una de cealaltă Grecia şi Germania.

Cu toate acestea există speranţă, iar pieţele au mizat pe aceasta. Noile propuneri cu care grecii au venit la negocierile de ieri – referitoare la creşterea vârstei de pensionare şi a TVA – vor fi baza discuţiilor şi întâlnirilor viitoare.
Ziua de ieri a debutat cu ştirea bulversantă că guvernul grec a trimis creditorilor un set greşit de propuneri, fapt negat de Atena, dar dat ca sigur de comentatori. Şeful Eurogroup a confir­mat că au fost două seturi de propuneri. Dis­cu­ţiile miniştrilor de finanţe din zona euro s-au ter­mi­nat după doar o oră, posibil deoarece n-au avut destul timp să analizeze noua poziţie a Greciei.
BCE a intervenit din nou pentru a ţine în viaţă sistemul bancar grecesc punând la dispo­ziţia băncilor lichidităţi suplimentare de 2 mi­li­arde de euro. Aceasta sugerează că re­tra­gerile din depozitele băncilor greceşti au crescut.
Premierul grec Alexis Tsipras trebuie să găsească o soluţie care să fie acceptată de partidul său, altfel va fi forţat să ceară alegeri anticipate sau un referendum cu scopul de a primi mandate pentru a încheia un acord cu creditorii, scrie The Guardian.
Atmosfera este tensionată şi în Germania, unde cancelarul Angela Merkel este presat din in­teriorul propriei coaliţii de guvernare să nu ce­deze în faţa Atenei, chiar dacă aceasta în­seamnă ca Grecia să iasă din zona euro. Şi ju­că­to­rii din industrie cer ieşirea Greciei din zona euro.

Zlotul şi forintul sunt în prima linie a frontului crizei greceşti

Pentru că drama Greciei încă nu s-a sfârşit, este bine de ştiut direcţiile în care se poate propaga criza. În timp ce costurile de finanţare ale Spaniei, Italiei şi Portugaliei, economii aflate la periferia zonei euro, au crescut din cauza temerilor că Grecia se apropie de default, economiile mai apropiate geografic ar avea cel mai mult de suferit, scrie Financial Times, care-i citează pe analiştii băncii elveţiene UBS.
„Într-un scenariu de exit, tensiunile din zona euro vor afecta rapid încrederea investitorilor, ceea ce se va vedea şi pe pieţele emergente. Cel mai puternic impact va fi la nivelul monedelor pre­cum forintul maghiar şi zlotul polonez, care s-ar putea deprecia cu 5-10% faţă de euro şi cu 15-20% faţă de dolar”, se arată într-o analiză a UBS. La nivel de comerţ şi investiţii, cele mai afectate vor fi Cehia, Ungaria şi Polonia, pentru că aceste ţări au economii puternic dependente de exporturi.
William Jackson, de la Capital Economics, no­tează că turbulenţele din 2011-12 au împins o ma­re parte din regiune în recesiune. Acum multe dintre ţări ocupă poziţii mai bune decât atunci, însă vulnerabilităţile nu au dispărut de tot. „Întreaga Europă Centrală şi de Est are legături comerciale şi bancare foarte strânse cu zona euro. Celălalt culoar, care adesea este trecut cu vederea, este încrederea. Dacă situaţia din Grecia degenerează, companiile din Europa de Est vor amâna investiţiile, iar consumatorii îşi vor reduce cheltuielile”, spune Jackson.

Scenariu francez: creditorii au forţat retragerile din depozitele bancare greceşti

Toată săptămâna trecută, creditorii internaţionali şi BCE au făcut tot ce au putut pentru a-i zăpăci pe deponenţii greci şi pentru a pune guvernul elen în faţa unei alegeri imposibile, scrie publicaţia franceză La Tribune.
Confruntaţi cu refuzul încăpăţânat al Atenei de a trece peste anumite „linii roşii”, adică de a reduce pensiile şi de a majora TVA, Eurogroup şi FMI au pornit săptămâna trecută o nouă ofensivă pentru a „sparge” liniile greceşti.
Ofensiva a început luni cu un material pu­bli­cat de ziarul german Süddeutsche Zeitung în care este schiţat un „scenariu cipriot” pentru Gre­cia. Articolul prezice închiderea băncilor timp de câteva zile, blocarea conturilor şi restric­ţio­narea mişcării capitalului. Grecii nu puteau decât să se gândească la ce s-a întâmplat în martie 2013 în Cipru: confiscarea depozitelor pentru salvarea băncilor.
Toţi ştiau că solvabilitatea băncilor greceşti nu este decât o ficţiune utilă doar pentru BCE. Iar garantarea europeană a depozitelor de până la 100.000 de euro este tot o ficţiune deoarece nu este asigurată de UE ci de statul respectiv. Grecia nu are resursele necesare pentru a acoepri această garanţie. Semnalul era clar îndreptat către deponenţii greci pentru ca aceştia să-şi retragă fondurile din bănci cât timp negocierile dintre Atena şi creditori sunt blocate.
În zilele următoare, retragerile de la ghişeele băncilor s-au accelerat, de la ritmul „normal” de 200 de milioane de euro pe zi la 400 de milioane de euro luni, apoi la 700 de milioane de euro marţi pentru a ajunge la un milliard de euro miercuri. Cifrele era făcute publice cu promptitudine în fiecare seară prin indiscreţia preşei greceşti. În felul acesta era creată în jurul grecilor o senzaţie de pericol. Cu toate acestea, Atena a rămas inflexibilă. Ministrul de finanţe Yanis Varoufakis a prevenit că nu va prezenta nicio propunere nouă reuniunii Eurogroup din 18 iunie. În aceste condiţii, tot ce puteau face creditorii era să mărească presiunile. Miercuri, 17 iunie, Banca Greciei a publicat un raport catastrofal despre efectele ieşirii Greciei din zona euro, o variantă pe care guvernul s-a respins întotdeauna dar considerat inevitabil în caz de default, adică în absenţa unui acord. Seara, când toată lumea ştia că retragerile din depozite s-au accelerat, Consiliul de Guvernatori al BCE a decis să majoreze cu doar 1,1 miliarde euro plafonul lichidităţilor disponibile pentru băncile greceşti prin programul de lichidităţi de urgenţă ELA. Nu se poate ca BCE să nu ştie că în felul acesta creează penurie de lichiditate în timp ce retragerile ating un maxim. Sceneta Eurogroup a fost cu atenţie pregătită. Deponenţii greci sunt perfect conştienţi de această penurie. Joi, 18 iunie, directorul general al FMI Christine Lagarde afirmă, aruncând în continuare gaz pe foc, că nu va exista vreo „perioadă de graţie” de o lună pentru Grecia dacă aceasta nu-şi plăteşte datoriile pe 30 iunie. Lagarde nu-şi poate justifica afirmaţia, contrară statutului şi istoriei FMI. Joi, ieşirile din depozite depăşesc un milliard de euro. În acest ritm, băncile vor ajunge curând la faliment.
La reuniunea Eurogroup, Varoufakis prezintă noi propuneri care, spune el, „nu au fost discutate”. Eşecul reuniunii este descries de Pierre Moscovici, comisarul European pentru afaceri economice, drept „un glonte tras de greci în propriul cap”. Însă Atena nu cedează în ceea ce priveşte pensiile, prin urmare trebuie crescută presiunea asupra guvernului grec. O ştire Reuters face aceasta. Aceasta relatează, citând „oficiali anonimi”, că a avut loc o discuţie între preşedintele Eurogroup Jeroen Dijsselbloem şi Benoît Cœuré, membru în consiliul director al BCE. Întrebat de olandez dacă băncile greceşti vor putea fi deschise vineri, bancherul răspunde: „Mâine, da. Luni, nu ştiu”. Astfel, BCE confirmă că scenariul prezentat la începutul săptămânii de Süddeutsche Zeitung este posibil. În toată această nebunie, ziarul grecesc Proto Thema anunţă că Banca Greciei cere majorarea plafonului ELA. Presiunile cresc. BCE a decis vineri să ridice limita liniei de lichiditate, dar cu 1,8 miliarde euro, în timp ce Banca Greciei a cerut 3,5 miliarde euro în plus. Altfel spus, BCE nu a acceptat să pună la dispoziţia băncilor greceşti strictul necesar. Scenariul cipriot rămâne de actualitate.
Reuters măreşte tensiunea scriind că vineri, dacă grecii nu vin cu propuneri noi, Eurogroup va examina consecinţele unui default al Greciei pe datoriile către FMI. Fondul European de Stabilitate Financiară (FESF), cel mai mare creditor al Greciei, a ameninţat deja că va cere Atenei rambursări anticipate.
Arma „fugii” capitalului este una formidabilă, căreia niciun guvern nu-i poate supravieţui.
24 iunie 2015, gandul.info: BNR: Politica guvernamentală este mai orientată către ”social” decât în perioada comunistă

Politica guvernamentală este mai orientată către ”social” decât în perioada comunistă, reiese din compararea structurii veniturilor populaţiei de acum faţă de cea din perioada 1980-1989, atrage atenţia Dan Pălăngean, consultant de strategie la Banca Naţională a României (BNR). Mai mult, aproape 20% dintre veniturile românilor provin din agricultură, procent mai ridicat decât cel consemnat la începutul anilor '80.

În medie, 22,8% dintre veniturile totale ale populaţiei din România sunt, la ora actuală, venituri sociale, cu 1,1 puncte procentuale mai mult decât în perioada comunistă, respectiv în 1980, reiese din datele Institutului Naţional de Statistică.
”Sunt elemente care ar trebui luate în calcul şi la calibrarea politicilor de sprijin social derulate curent, în sensul că cea mai bună protecţie socială este asigurată de crearea de locuri de muncă, nu de indexarea beneficiilor oferite de la buget”, notează Dan Pălăngean, consultant de strategie la Banca Naţională a României (BNR), pe platforma OpiniiBNR, un forum de dezbatere lansat recent care reuneşte opinii ale specialiştilor BNR legate de principalele evoluţii macroeconomice şi financiare locale şi internaţionale. ”Opiniile exprimate sunt strict personale, nu reflectă poziţia oficială a BNR şi nu implică sau angajează în niciun fel această instituţie”, subliniază BNR.
Veniturile sociale sunt pensiile (asigurări sociale de stat), ajutoarele de şomaj şi veniturile din protecţie socială (cum este de exemplu venitul minim garantat sau orice altă formă de prestaţie socială oferită persoanelor care din motive de natură economică, fizică, psihică sau socială nu au posibilitatea să îşi asigure nevoile sociale).
Aşadar, la ora actuală, respectiv în 2013, veniturile sociale aveau o pondere mai ridicată în structura veniturilor totale ale populaţiei decât în perioada 1990-1989, reiese din datele centralizate de Pălăngean.

Mai mult, agricultura continuă să reprezinte o sursă importantă de venituri. Veniturile din agricultură aveau, în 2013, o pondere de 19,8%, cu 2,9 puncte procentuale mai mult decât în 1980 şi cu 2,5 puncte procentuale mai mult decât în 1989.

”Foarte interesant, autoconsumul din surse agricole proprii s-a menţinut aproape de 20%, ceea ce arată eşecul de trecere a acestui sector productiv spre economia de piaţă dezvoltată”, notează economistul.
Cât ne costă asistenţa socială
În 2014, de la bugetul asigurărilor sociale au fost plătite pensii de stat în valoare totală de 51,5 miliarde de lei, potrivit datelor Ministerului Finanţelor Publice (MFP).
De la bugetul asigurărilor pentru şomaj s-au făcut plăţi în valoare de aproape un miliard de lei pentru asistenţă socială, alte 332 de milioane de lei fiind transferate altor unităţi ale administraţiei publice, o parte dintre aceste plăţi fiind realizate de administraţiile publice locale.
În primele patru luni ale acestui an au fost plătite pensii în valoare de 18 miliarde de lei de la bugetul asigurărilor sociale, în creştere cu 5,5% faţă de aceiaşi perioadă a anului trecut.
25 iunie 2015, agerpres.ro: Șeful Bundesbank critică dependența băncilor elene de linia de finanțare de urgență

Eurosistemul nu ar trebui să acorde finanțare Greciei deoarece dependența băncilor elene de linia de finanțare de urgență (ELA) ridică semne de întrebare privind soliditatea lor, a afirmat joi Jens Weidmann, guvernatorul Băncii Centrale a Germaniei (Bundesbank), transmite Reuters.

Eurosistemul include Banca Centrală Europeană (BCE) și băncile centrale naționale ale celor 19 state membre care au adoptat euro. Obligațiunile grecești au, în prezent, un rating de tip 'junk' (nerecomandat pentru investiții), iar, potrivit normelor BCE, nu pot fi acceptate drept garanții pentru credite. Până acum, BCE a făcut o excepție de la aceste norme în ideea de a da o mână ajutor creditorilor eleni.
Șeful Bundesbank susține că băncile din Grecia nu ar trebui să achiziționeze datorii pe termen scurt ale Guvernului elen. 'Eurosistemul nu ar trebui să acorde finanțare Greciei chiar dacă se așteaptă la acordarea ulterioară a tranșelor de împrumut', a explicat Jens Weidmann, care este și membru în Consiliul guvernatorilor BCE.
'Când băncile care nu au acces la piețe cumpără obligațiuni suverane, există temeri privind dependența lor de linia de finanțare de urgență', a avertizat oficialul german.
25 iunie 2015, gandul.info: FINANŢE PERSONALE

Mai merită să păstrezi banii la bancă? Băncile mari au intrat sub 1% cu dobânzile la depozitele în lei pe termen scurt

Bancherii au tăiat drastic ratele de dobândă pentru că piaţa este inundată de lichiditate, iar inflaţia se apropie de zero.

Cinci dintre cele mai mari zece bănci afi­şea­ză dobânzi de sub 1% pe an la depozitele cu scadenţa la o lună, în timp ce depozitele pe un an sunt bonificate cu dobânzi cuprinse între 0,7% şi 2,7% pe an, în condi­ţi­ile în care piaţa este inundată de lichi­ditate, iar bancherii vor să com­pen­seze volumele mici de credite noi cu mar­je de dobândă mai ridicate.
„Nu este de mirare că dobânzile au ajuns la acest nivel într-un context de hiperlichiditate. Observăm aceas­tă evoluţie şi la obligaţiunile de stat. Este un trend care va continua, dar nu cred că există riscul să se ajun­gă la dobânzi negative la depozite. Cât timp avem însă în Europa acest tsunami de lichiditate şi noi suntem afec­taţi“, comentează Matei Păun, ma­naging partner al BAC In­vest­ment.
UniCredit, BCR, CEC Bank, ING Bank şi BRD oferă dobânzi între 0,1% şi 0,8% pe an pentru depozitele constituite pe o lună, în timp ce Banca Transilvania, Volksbank, Bancpost şi Alpha Bank au rămas cu dobânzile peste 1% pe an şi în cazul scadenţei de o lună. Alpha este sin­gu­ra bancă din top zece care plă­teşte, de fapt, peste 2% pe an pentru depozitele pe o lună.
La polul opus se află UniCredit, care nu mai plăteşte 1% nici pentru depozitele pe un an. Banca oferă do­bânzi între 0,1% şi 0,75% pe an pen­tru depozitele cu scadenţe între o lună şi un an. Dobânzile prezentate de ZF sunt valabile în cazul unui depozit de circa 7.000 de lei. La un depozit de 7.000 de lei constituit pe o lună, câştigul net al clientului este de circa 5 lei.
Guvernatorul BNR Mugur Isă­rescu a declarat recent că unele bănci au coborât „ceva mai mult decât trebuia“ cu dobânzile la depozi­te, în timp ce altele au fost mai prudente. El a afirmat că băncile care au ră­mas cu dobânzile în jurul nivelului de 2%, adică aproape de dobânda de politică monetară a BNR, au dat dovadă de viziune pe termen lung.
Bancherii au coborât foarte jos cu dobânzile la depozite în condiţiile în care rata inflaţiei se află aproape de zero. Aceasta înseamnă că pentru depozitele pe termen mai lung dobânzile încă sunt la un nivel real pozitiv.
Isărescu, dar şi unii bancheri au dat asigurări că dobânzile la depozite nu vor deveni real negative. Pe pieţele dezvoltate, precum Germania, Danemarca sau Elveţia, unele bănci au ajuns să ofere chiar dobânzi nominale negative la anumite depozite (cele de valori mari), ceea ce înseamnă că deponenţii plătesc pentru a-şi ţine banii la bancă.
Unii analişti argumentează că depozitele nu sunt un tip de plasament care să sporească averea, ci unul care să o conserve, astfel că un nivel scăzut al dobânzii nu este surprinzător. Pe de altă parte, la începutul crizei, când aveau nevoie disperată de lichiditate, băncile au urcat cu dobânzile la depozite la peste 15%. Atunci, chiar şi unele conturi de economii erau bonificate cu circa 10%, dar şi inflaţia era de 6-7% pe an.
Bancherii au coborât şi cu dobânzile la creditele în lei la minime istorice pe fondul pro­cesului de relaxare monetară derulat de BNR în ultimii doi ani (dobânda-cheie a ajuns la un minim de 1,75% pe an). Dobânzile creditelor ipotecare în lei sunt la 4-5% pe an, fiind chiar mai jos decât cele la euro, în timp ce împrumuturile de consum afişează dobânzi de circa 10% pe an.
„Dobânzile sunt la marje istorice minime în prezent. Reluarea creditării pe partea ipotecară nu ţine însă pasul aşa cum şi-ar dori băncile. Există o predispoziţie clară spre creditare. Se observă apetitul pentru creditare, doar că acest lucru nu se face pentru întregul sistem bancar“, consideră Gabriel Creţu, managing partner al companiei de consultanţă Adwisers, cu activităţi şi în brokerajul de credite.
BNR i-a criticat în repetate rânduri pe bancheri că la fiecare reducere a dobânzii de politică monetară aceştia s-au grăbit să taie dobânzile la depozite, în timp ce ajustările în cazul creditelor au apărut mai târziu şi au avut o amploare mai mică. Mugur Isărescu chiar i-a avertizat pe bancheri să se ferească de momentul în care deponenţii nu vor mai fi interesaţi să-şi aducă banii la bancă din cauza dobânzilor prea mici.
Deocamdată, bancherii par să nu se teamă de acest moment, în condiţiile în care la finalul lunii aprilie aveau depozite atrase de la clienţii persoane fizice de circa 140 mld. lei, în creştere cu peste 6% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Valoarea medie a unui depozit este de câteva mii de lei. Cei mai mulţi deponenţi au sume foarte mici pentru economisire şi nu se gândesc la alternative de plasament cu randamente mai mari.
Dacă băncile mari au coborât foar­te jos cu dobânzile la depozite, există încă bănci de talie redusă sau medie care plătesc încă dobânzi mult peste media pieţei pentru a-şi consolida baza de clienţi. Şi băncile cu acţionariat elen, afectate de criza din Grecia, plătesc dobânzi peste media pieţei pentru a-şi păstra deponenţii, care se uită cu atenţie la orice deteriorare a situaţiei de la Atena.