Raport săPTĂMÂnal sistem bancar, 29 iunie-5 iulie 2015

Sizin üçün oyun:

Google Play'də əldə edin


Yüklə 112.57 Kb.
tarix01.08.2018
ölçüsü112.57 Kb.

RAPORT SĂPTĂMÂNAL SISTEM BANCAR,

29 iunie-5 iulie 2015

29 iunie 2015, postare pe blog: 4 grafice care-ţi vor spune cam tot ce vrei să ştii despre criza din Grecia

Sursa: http://www.elara.ro/4-grafice-care-ti-vor-spune-cam-tot-ce-vrei-sa-stii-despre-criza-din-grecia/

Grecia este parte a Zonei Euro încă din anul 2001, ceea ce, pentru aproape 15 ani, i-a asigurat o poziţie cât se poate de legitimă la nivel mondial. Pentru început, este important să ştim că Uniunea Economică şi Monetară presupune coordonarea politicilor economice şi fiscale, o politică monetară comună şi o monedă comună – euro. Cu toate că toate cele 28 state membre UE participă la uniunea economică, unele ţări au dus integrarea mai departe, prin adoptarea monedei unice. Împreună, aceste ţări formează zona euro. Acum, pentru noi este foarte clar de ce stabilitatea unui stat din zona euro este foarte importantă pentru întreg, indiferent de mărimea sau de proactivitatea jucătorului pe piaţă.

Ei bine, fenomenul GREXIT, adică denumirea de marketing dată posibilităţii ca Grecia să părăsească zona euro, a trezit, pe bună dreptate, un interes enorm în presa din lumea întreagă. Efectele se resimt atât în plan economic, cât şi în plan politic, însă nu e uşor să prezicem ce se va întâmpla la nivel micro şi cum ne va afecta pe fiecare în parte. Deocamdată ştim că vacanţele în Grecia, atât de populare printre turiştii români, au devenit riscante şi toată lumea susţine că n-ar fi rău să plecăm cu toţi banii în numerar la noi. Totuşi, nici efectele asupra schimburilor comerciale nu sunt de neglijat, ca să nu mai vorbim despre sistemul bancar.

Una peste alta, haideţi să luăm 4 grafice care ne vor explica, pe scurt, criza prin care trece statul grec. Ele au fost realizate de Goldman Sachs şi incluse într-o notă numită chiar “What You Need to Know about Greece”, ţara în care datoria publică a crescut cu 75%, ca parte a economiei, faţă de anul 2007. Produsul intern brut a scăzut cu un sfert, iar sume enorme de bani au fost retrase din sistemul bancar.  Ei bine, iată dimensiunile despre care vorbim:



screen shot 2015-06-24 at 3.35.07 pm

Click pe poză pentru a o mări!

Tot cei de la Goldman Sachs trag şi concluziile, pe cele 3 subiecte de interes:

1. Grecia:

– PIB-ul real s-a redus cu 25%;

– numărul de angajaţi în sectorul public a scăzut cu 25% între 2009 şi 2015;

– veniturile nominale au scăzut, se înregistrează o rată a şomajului foarte ridicată, iar politicile de austeritate nu sunt agreate;

2. Creditorii Greciei:

– au devenit mult mai rezervaţi după cei 5 ani de negocieri;

– s-a creat o stare de hazard moral pentru alte ţări periferice (cum ar fi Spania);

3. Problemele fundamentale:

– în mod fundamental, Grecia are nevoie de o devalorizare monetară cu până la 30%;

– economia Greciei trebuie să ţintească spre creştere sustenabilă.

Negocierile pe care guvernul format de partidul Syriza nu au rezultat încă într-un set de alternative viabile la problemele Greciei. Până atunci, băncile Greciei rămân închise, iar populaţia se pregăteşte de referendum. Noi resimţim deja criza pe piaţa valutară. Leul s-a depreciat brusc de dimineaţă, în raport cu euro. BNR a anunţat astăzi un curs valutar de 4,49 lei pentru un euro – adică în creştere cu 4 bani faţă de vineri, 26 iunie.



30 iunie 2015, Zf.ro: Reportaj al ZF la sucursalele băncilor deţinute de greci. "Nu mă tem, că nu am bani de luat, am de dat"

Ieri după-amiază, la sucursalele din Piaţa Alba Iulia şi de pe Bulevardul Unirii din Capitală ale băncilor greceşti activitatea se desfăşura în mod normal, ghişeele fiind ocupate de clienţi care efectuau operaţiuni curente. Unii clienţi s-au interesat totuşi de situaţia din Grecia.

„Nu e nicio schimbare în rău, totul se deşfăşoară normal. Într-adevăr au fost telefoane şi întrebări, clienţi care au sunat să întrebe dacă am deschis sucursala, dacă sunt programe similare cu cele din Grecia (...) însă doar atât. Nu ne-am confruntat cu retrageri de depozite. Lucrurile sunt transparente deşi nu toţi clienţii sunt conştienţi că suntem o bancă locală“, a declarat pentru ZF Paul Pandrea, customer service superviser la Alpha Bank.

Reprezentanţii din sucursala Alpha Bank de pe Bulevardul Unirii au fost singurii care au răspuns întrebărilor ZF, în timp ce directorul de sucursală al Piraeus a direcţionat solicitările departamentului de comunicare. Totodătă, la Bancpost una dintre angajatele din sucursală a răspuns pe un ton tăios că directorul sucursalei nu poate vorbi deoarece se află într-o întâlnire cu clienţi.

Majoritatea clienţilor care treceau pragul unităţilor bancare greceşti realizau operaţiuni curente, precum plăţi, retrageri de la bancomate sau ordine de plata. Cei mai mulţi clienţi erau la sucursale Bancpost şi Alpha Bank, în timp ce la unitatea Piraeus clienţii erau destul de rari. „Am venit să fac o plată, am un credit de consum la Bancpost, nu am depozite. Sunt la curent cu ce se întâmplă în Grecia, dar nu mă îngrijorează ce e acolo, nu cred că noi vom fi afectaţi. Nu îmi e frică (...) rata mea e fixă“, a declarat Horaţiu, 45 de ani, taximetrist, client al Bancpost.

Şi Bogdan, în vârstă de 37 de ani, de profesie paznic este de aceeaşi părere, el îşi încasează salariul printr-un cont la Bancpost, dar nu ştie că banca are acţionariat elen. „Nu ştiam că Bancpost este bancă grecească, totuşi nu îmi este teamă, deoarece este de mult în piaţă şi are credibilitate.“ El adaugă că nu are credite şi nici depozite.

De altfel majoritatea clienţilor intervievaţi de ZF nu ştiau că Bancpost este deţinu­tă de o bancă grecească. Stelian în vâstă de 57 de ani, de profesie sculer-matriţer, a fost surprins de faptul că Bancpost este bancă elenă şi a menţionat că numele l-a făcut să creadă că este din România. „Şi Bancpost este grecească? Nu ştiam, poate din cauza numelui. Am venit să fac o plată, am un overdraft (n. red. - descoperit de cont). Nu mă tem că nu am bani de luat, am de dat“, a mărturisit Stelian.

Pe de altă parte, Daniel, un client al Alpha Bank în vârstă de 46 de ani, de profesie economist, spune că în prima fază băncile din România nu vor fi afectate, pentru că sistemul este reglementat, dar consideră că peste o jumătate de an situaţia s-ar putea repercuta şi asupra României în cazul în care băncile cu acţionariat elen vor fi lăsate să -şi retragă capitalul de aici.

„Nu se va întâmpla nimic în România în prima fază, însă peste şase luni pot apărea probleme. Dacă îi lasă să-şi scoată banii nu va fi bine“, a explicat el. Daniel spune că are credite şi foloseşte mai multe servicii ale Aplha Bank , însă depozite are la alte bănci din sistem.

ZF a întâlnit ieri şi persoane care susţin că BNR va avea grijă ca situaţia din Grecia să nu aibă impact negativ asupra băncilor locale. „Am încredere în BNR. Nu se va întâmpla nimic rău cu sistemul bancar din România“, a afirmat Ioan, 63 de ani, de profesie inginer. El a spus că nu e client al niciuneia din băncile greceşti, dar a venit la Bancpost pentru a se interesa de un produs.

Şeful Supravegherii din BNR: „A fost o zi liniştită. Există preocupare, dar nu îngrijorare“

Nicolae Cinteză, directorul Direcţiei Supraveghere din BNR, spune că ieri a fost „o zi liniştită“ pe piaţa bancară din România, fără niciun fel de problemă în legătură cu subsidiarele băncilor greceşti, în urma intensificării tensiunilor legate de Grecia. „A fost o zi liniştită. Nu a fost niciun fel de problemă cu subsidiarele băncilor greceşti. Şi aşa a fost cam peste tot în Europa. A fost linişte peste tot“, a declarat Cinteză pentru ZF. Ieri a fost convocată o şedinţă telefonică a board-ului Autorităţii Bancare Europene, în cadrul căreia a fost analizată situaţia din Grecia şi au avut loc consultări, a mai spus Cinteză.

Băncile greceşti au fost închise ieri pentru a evita un colaps financiar generat de retragerile din depozite după ce Banca Centrală Europeană a îngheţat nivelul finanţării de urgenţă acordate instituţiilor de credit de la Atena la nivelul de săptămâna trecută. Pe piaţa locală activează patru bănci cu acţionariat elen - Alpha Bank, Bancpost, Piraues şi Banca Românească, care deţin o felie de 12% din totalul activelor din sistemul bancar.

„Există preocupare, dar nu îngrijorare. Deponenţii trebuie să fie calmi şi să nu greşească ca în trecut. Subsidiarele băncilor greceşti stau foarte bine şi în caz de necesitate vor fi susţinute de BNR“. Băncile cu acţionariat elen sunt bine capitalizate şi pot face faţă unor eventuale valuri de retrageri de numerar. Solvabilitatea medie a celor patru bănci este de peste 17%, iar acestea au portofolii importante de titluri de stat, ceea ce le permite inclusiv să aibă acces la fonduri de urgenţă de la banca centrală, potrivit declaraţiilor anterioare ale şefului Supravegherii.

Pe piaţa locală, băncile greceşti administrează active de peste 40 mld. lei şi au depozite atrase de la populaţie şi companii de 24 mld. lei.

Instituţiile bancare greceşti vor rămâne închise până la 6 iulie, a doua zi după un referendum organizat de guvernul condus de Alexis Tsipras şi retragerile de la bancomate vor fi limitate în această perioadă la 60 de euro pe zi.



30 iunie 2015, postare pe blog: Cum de rămân băncile fără bani?

Sursa: https://logec.ro/cum-de-raman-bancile-fara-bani/

La ora la care scriu acest articol (28 iunie) circulă informația că băncile din Thessalonik, al doilea oraș ca mărime al Greciei, au rămas deja fără bani. E aproape un fapt divers că, în condiții de criză, băncile trag cortina. Dar totuși de ce se întâmplă acest lucru? Știu, e banal, bancherii și autoritățile statului au spus în repetate rânduri: banii deponenților nu sunt păstrați în bancă. Ar însemna să stea degeaba. Ei sunt dați cu împrumut, „ca să circule”, și astfel să aducă un randament deponentului. Astfel, se pare că fragilitatea financiară este o problemă inerentă a sistemului bancar.

Dar banii pot să circule și fără să creeze astfel de probleme. Cum ar arăta un sistem care să asigure canalizarea economisirilor către investiții, dar care să nu prezinte neajunsurile sistemului contemporan, care e gata-gata să crape la cea mai mică pierdere a credibilității?

Ar fi bazat pe distincția dintre depozite și investiții. Ești o persoană care economisește bani și vrea să-i pună spre păstrare la bancă (vorba vine, „păstrare”) ca să facă pui? Atunci trebuie să îți asumi o maturitate a investiției; să te decizi dacă vrei să lași banii la bancă pe 1 an, pe 3 sau pe 5 ani și să admiți din capul locului că nu vei mai putea retrage banii respectivi până la scadență. Eventual, în ipoteza unei piețe de capital funcționale, ai putea avea posibilitatea să vinzi respectivul certificat de depozit sau titlu de proprietate asupra banilor pasați băncii, la prețul pieței, încasând probabil suma pe care ai lăsat-o băncii plus dobânda care se cuvine pentru perioada de timp scursă de la momentul inițial până la momentul vânzării. Spun „probabil”, deoarece orice activ financiar prezintă un risc, dar ne pierdem în detalii.

Dacă nu vrei ca banii tăi „să circule”, dacă vrei ca ei să stea precum murăturile în beciul băncii, atunci, în cel mai legitim și firesc mod, ți-ai păstra dreptul să retragi banii depuși oricând ai chef.

Dacă sistemul bancar ar fi organizat în acest mod, atunci nu am mai asista la episoade de genul celor din Grecia sau Bulgaria. Pur și simplu pentru că populația nu ar avea cum să-și retragă banii – alții decât banii depozitați în conturi curente, ca murăturile (care există, oricum, în rezervele băncilor). Banii propriu-zis economisiți de public sunt investiți de bancă și pot fi recuperați abia la încheierea perioadei pentru care au fost încredințați băncii, la scadența investiției.

Ce s-ar întâmpla dacă sistemul bancar ar folosi economiile populației pentru a acorda, în masă, credite neperformante? Adică, dacă ar investi prost banii? Pe o piață de capital funcțională, această investiție eronată ar fi „marcată la piață”, am vedea cum valoarea de tranzacționare a respectivului certificat de depozit scade sub suma înscrisă pe el, pe măsură ce publicul realizează dimensiunea incompetenței bancherilor. Băncile vor suporta pierderile și, dacă acestea depășesc capitalul propriu, persoanele care au economisit se vor alege cu unhaircut. Cu alte cuvinte, la extrem, posesorii certificatelor de depozite suportă riscul, pentru că într-un fel sau altul sunt investitori – chiar dacă de altă speță decât bancherii care le administrează banii.

Observați vă rog, ideea că deponentul este investitor este tot mai vehiculată de când cu criza. De ce? Pentru că criza înseamnă trezirea la realitate: ai pierderi, cine să le suporte? În primul rând bancherii și în al doilea rând populația, că altcineva nu există! Asta cu excepția cazului în care se găsesc binevoitori sau sponsori, dispuși să subvenționeze o întreagă națiune falită. Dar – și aici este un mare DAR – problema sistemului actual, bazat pe rezervă fracționară, este că el invocă ideea deponentului-investitor doar când îi convine! Adică atunci când se constată pierderea banilor! Atunci când apare criza. În vremuri bune, când toată lumea este euforică și optimistă (adică tocmai atunci când se dau credite cu buletinul și împrumuturi ipotecare pentru ultimii șomeri), nimeni – dar absolut NIMENI – nu zice că deponentul este investitor! Nu, nu cred că i-ați auzit pe oficialii BNR, pe cei ai altor bănci centrale sau pe experții FMI spunând așa ceva. Doamne ferește! În vremuri bune, deponentul este deponent și atât. Când însă după atâta euforie stupidă vine criza, brusc tuturor acestor politruci le sclipește un beculeț: deponenții sunt investitori, să suporte și ei pierderile!

Acesta este unul din marile defecte ale sistemului bancar contemporan – acela că întreține o iluzie. Iluzia că poți să depui banii la bancă ca să câștigi dobândă și, în același timp, să-i retragi când vrei. Iluzia că poți face două chestii contradictorii în același timp, ca un mare șmecher. Dar în realitate nu poți să fii și cu sufletul în rai și cu… Mă rog, poate merge șmecheria la nivel micro, dar la nivel macro nu; o națiune nu poate să pretindă dobândă de pe urma banilor economisiți dar, în același timp, libertatea de a-i retrage pe toți când are chef.

Sistemul bancar cu rezervă fracționară este de fapt o schemă de șmecherit populația. Bancherii te îmbie să parchezi banii la ei, îți promit o dobândă, dar de fapt au pregătită (cu ajutorul guvernului, al băncii centrale, al FMI) o mare țeapă, just in case. Evident, bancherii câștigă enorm din faptul că astfel rulează toți banii deponenților, inclusiv pe cei din conturile curente. Procedând astfel nu doar că își fragilizează propriul business(asta nu-i interesează câtă vreme sunt în cârdășie cu statul), dar fragilizează întreaga economie, deoarece folosesc pentru finanțarea unor investiții industriale, agricole sau comerciale inclusiv fonduri al căror scop nu este de fapt investiția. Deponenții care țin bani în conturi curente, pe care îi cheltuie rapid sau pe care vor să-i aibă la dispoziție în orice moment, nu au nici în clin nici în mânecă cu vreo investiție. Dar banii lor sunt folosiți de bănci pentru finanțarea unor construcției unor cartiere rezidențiale, de exemplu. Așa stând lucrurile, este destul de clar, sper, că cea mai mică panică pune în pericol nu doar banca, ci și dezvoltatorul imobiliar, a cărui finanțare este în realitate extrem de volatilă.

Așa că sistemul bancar trebuie reformat. Acum, dacă îi întrebi pe bancheri și pe politicieni ce părere au despre această problemă, o să te critice din start, afirmând că sistemul actual de multiplicare a banilor (care are același efect cu tipărirea lor) asigură creșterea creditului în economie, crearea de locuri de muncă etc. etc. Dar stai și te întrebi: ce locuri de muncă, dacă sistemul te poartă din criză în criză?! Adevărul este exact pe dos: dacă am renunța la rezerva fracționară, atunci activitatea economică s-ar stabiliza, nu am mai avea cicluri boom-bust, nu am mai asista la bank run-uri și la alte necazuri. Nu am mai avea contracții ale creditului de proporțiile celor înregistrate în istoria modernă și contemporană, care au pus economia pe butuci și au urcat șomajul până la cer.

2 iulie 2015, jurnalul.ro: Leul a trecut cu bine peste criza elenă. BNR: Băncile cu capital grecesc sunt sigure

Românii nu au de ce să-şi facă griji că moneda naţională va slăbi foarte mult în raport cu euro. Banca Naţională a decis să aplice politici monetare mai prudente în această perioadă dacă fluctuaţiile cursului euro-leu sunt destul de puternice. 

Leul a rezistat bine crizei din Grecia, de două zile se apreciază, în condiţiile în care analiştii economici din UE îi cântau prohodul spunând că forintul unguresc şi leul românesc vor fi cele mai afectate monede. 

Banca Naţională a cotat ieri un euro cu 4,4685 lei, în scădere cu 5 bani faţă de marţi. Analiştii mai multor bănci locale au suspectat că evoluţia surprinzătoare a cursului leu-euro are legătură cu intervenţia BNR, care doreşte să apere nivelul de 4,50 lei/euro pentru a limita volatilitatea ridicată pe termen scurt. 



Finanţarea de la „mame” e mică

Băncile cu capital elen nu sunt dependențe de băncile-mamă. „Liniile de finanțare de la băncile-mamă reprezintă 27% din totalul pasivului lor, majoritatea finanțărilor au maturitatea de peste un an”, a declarat guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. 

Pe de altă parte, un raport ING arată că finanţările care veneau de la „mamele” din Grecia ar putea fi înlocuite cu 2,5 miliarde de euro de la stat, în caz de nevoie.

"Nu există bănci greceşti în România. Toate sunt bănci româneşti cu capital grecesc. În primele 5 bănci ale sectorului bancar local nu e niciuna cu capital grecesc. Avem însă două asemenea bănci în top 10 sector bancar" - Mugur Isărescu, guvernator BNR 

3 iulie 2015, zf.ro: OPINIE IULIAN ANGHEL, EDITOR ZF

Hei Boss, ai văzut vreodată o prăbuşire mai măreaţă?

Oamenii cu umor fac, totuşi, în aceste zile o legătură între prăbuşirea Greciei şi prăbuşirea “telefericului” din romanul lui Nikos Kazantzakis „Viaţa şi peripeţiile lui Alexis Zorba” (1947), tradusă la noi, şi la Univers şi la Humanitas, sub titlul „Alexis Zorba”, probabil sub imperiul formidabilului succes al filmului din 1964 al lui Mihalis Kakoyannis, „Zorba Grecul” cu Antony Quinn în rolul vieţii lui.

Cea mai frumoasă replică a filmului este, spune un amic, cea în care Zorba, la capătul catastrofei tuturor catastrofelor în care telefericul se prăbuşeşte şi, odată cu el toată investiţia, călugării fug care încotro răniţi şi betejiţi, icoana Maicii Precista este în mare pericol, oaia la proţap se face scrum, spune, către „american”: „Boss, ai văzut vreodată o prăbuşire mai măreaţă?”

Replica este adaptată pentru film, în romanul lui Kazantzakis* ea, nu mai puţin stupefiant, suna aşa: „Vai, vai, vai! jupâne, ai văzut ce scântei făcea dumnealui? (telefericul prăbuşindu-se – nota mea)”.

La aproape 70 de ani de la apariţia romanului lui Kazantzakis, un alt Alexis se pregăteşte să dărâme „telefericul”.

Dar, aşa cum am spus, Grecia de azi nu este despre Alexis Zorba şi nici Nikos Kazantzakis nu este “despre Grecia”.

Alexis Tsipras nu are nici o genă comună cu Alexis Zorba deşi rezultatul acţiunii lor s-a putea să fie, păstrând proporţiile dezastrelor, acelaşi:

„– I-ai văzut cum fugeau?

– Mai ales călugării!

– A doua oară… A treia oară a fost cel mai bine. N-a mai rămas nimic… Nimic!”

Avem mereu tendinţa, noi oamenii, să-i îndemnăm pe alţii la meditaţie şi am făcut un obicei din a face altora reproşuri: ”Nu au învăţat nimic din greşeli!”.

Doar că, alegând Syriza sau Zorii Aurii grecii nu au făcut decât să arate că au învăţat din greşeli.

Nu Syriza i-a adus pe greci în situaţia în care sunt, ci partidele tradiţionale PAKOS (stânga) şi Noua Democraţie (dreapta).

Cu ochii pe Grecia nu vedem mita pe faţă care se dă la noi în România, în acest moment.

România a trecut prin situaţia Greciei, la o scară de, hai să zicem, 1 la zece, în 2008 -2010. În 2008 când „economia duduia” la fel ca a grecilor acum 20 - 30 de ani, guvernul a cheltuit sume uriaşe. În 2008, la o creştere economică greu de imaginat acum, de 8,5%, în loc să fie pe excedent bugetul a fost pe un deficit de 5,6% din PIB: 25 de miliarde de lei, adică 7 miliarde de euro, într-un an cu o creştere economică record, la care se adaugă încă 2 miliarde de euro („venituri extraordinare” care nu se văd în deficit), banii din privatizarea BCR. Într-un an record, guvernul a cheltuit în jur de 10 miliarde de euro bani pe care nu-i avea. Nu a fost de ajuns, parlamentarii au votat într-o veselie majorări de salarii pentru anii ce vin. O frenezie a cheltuielilor nesăbuite nu doar în 2008, ci şi în 2009.

Ce a urmat ştim: prăbuşire, tăieri de salarii, majorări de taxe un an mai târziu şi următorii. O apocalipsă a grecilor, mai mică.

Este, în aceste zile, o aşa mândrie naţională la noi că nu suntem în situaţia grecilor.

Dar nebunii, singurii care nu dorm, pregătesc o alta.

Nu am auzit pe nimeni protestând împotriva reintroducerii pensiilor speciale decisă în Parlament în ultima zi din sesiunea din vară.

Impactul? Nu-l ştim. Ştim un singur lucru, din datele INS. Anul trecut, deficitul fondului de pensii a fost de 25%. Anul acesta, la patru luni, ca urmare a reducerii CAS, deficitul a ajuns la 36% (6,5 mld. lei), ceea ce va însemna pe tot anul 19 miliarde de lei, echivalentul a 2,7% din PIB.

Nu protestează nimeni şi e şi normal, într-un fel: daca vecinul ia o pensii cu două sute de lei mai mult, de ce să protestez eu, că doar suntem vecini buni.

E normal că nu protesteze nimeni când PNL propune dublarea alocaţiilor pentru copii, ceea ce înseamnă 2 mld. lei în plus de la buget, pentru că alocaţiile sunt de mizerie.

E normal să nu protesteze nimeni când se majorează salariile cadrelor nedidactice cum spune guvernul, pentru că au salarii foarte mici.

E normal să nu protesteze nimeni când se reduce TVA la alimente, pentru că avem preţuri ca în Vest, iar salarii de cinci ori mai mici.

E normal să nu protesteze nimeni când TVA revine de la un nivel imens de 24%, la 19%.

E normal să nu protesteze investitorii când li se reduce impozitul pe dividende la 5%, pentru că trebuie să incurajăm bursa.

Iar anularea accizei de şapte eurocenţi este de la sine înţeleasă, de vreme ce nu au făcut din ea niciun centimetru de autostradă, cum au promis!

Dar responsabilitatea unde e?

Problema reducerilor de taxe nu este dacă ele sunt bine de operat pentru că sunt excelente, dacă sunt posibile. Reducerile programate pentru anul viitor ce rezultă din noul cod fiscal şi din cele decise anul trecut şi la începutul acestui an sunt de cel puţin 28 de miliarde de lei (fără impactul pentru pensii pentru care nu există un calcul), adică 4% din PIB-ul estimat pentru 2015. La acestea trebuie adăugat deficitul deja asumat de 1,2% din PIB. O parte din sume vor fi compensate de încasări mai bune. Dar, în mare parte, vorbim bani ce trebuie împrumutaţi. Iar banii împrumutaţi trebuie rambursaţi, dacă nu azi, mâine, dacă nu de generaţia asta, de generaţia viitoare. Tinerii greci în rândul cărora şomajul este de 50% plătesc azi pentru ce nu au consumat.

De ce sunt aceşti oameni, care-şi spun oameni politici, atât de generoşi cu impozitele noastre într-o vreme, iar în alta nu sunt?

Ia amintiţi-vă perioada reducerii TVA la pâine, în 2013, toamna. Un an de zile nu s-a putut! Nu ştim, să vedem impactul! După asta, cererea de reducere similară, pentru carne. Nu ştim, să vedem impactul pe pâine! S-au mărit taxe ca să facem autostrăzi – miniciună gogonată.

Brusc, în iarna lui 2015, s-a putut nu doar pentru carne, ci pentru tot – guvernul şi PSD, pe muchie de cuţit după catastrofa din alegeri, arăta că este responsabil! Ca în vremea apusă a lui Băsescu. Un an a susţinut că nu se poate reveni la situaţia de dinainte de tăierea cu 25% a salariilor bugetarilor, iar când interesul electoral i-a cerut-o, cică nu este nicio problemă.

De ce a reintrodus Parlamentul pensiile speciale, într-un moment în care deficitul fondului de pensii a ajuns la o treime şi este acoperit din bugetul de stat, adică din TVA şi impozit pe salarii cu 4 miliarde de euro, anual – un sfert din suma totală pe care statul o plăteşte bugetarilor?

În primul rând ca parlamentarii să justifice că şi-au umflat lor pensiile cu până la 4.000 de lei pe lună de căciulă. În al doilea rând ca Oprea, care conduce un partid ce, în mod normal, nu are ce să caute pe scenă, să câştige voturi de la militari şi poliţişti apărătorii cu caschetă ai interesului lui naţional de partid.

De ce a introdus PNL amendamentul la reducerea TVA cu încă un procent? De ce a introdus şi amendamentul la dublarea alocaţiilor pentru copii? Simplu: ca să vadă poporul că luptă pentru el chiar şi din tranşee. Niciun calcul economic, niciun pic de bun-simţ, doar calcul politic în cazul tuturor.

Nu ne-a ajuns episodul 2008. Îl repetăm în 2015.

Nu s-a întâmplat altfel în Grecia. Nu-i mai înjuraţi pe greci.

Nefericirea lor de azi este că figura de mai sus s-a putut repeta pe distanţe lungi de 10 – 20 de ani, iar acum trebuie să plătească tot. Nimeni nu va spune în lumea asta că nu vrea majorare de salariu sau pensie specială. Şi, dacă va fi întrebat de unde vin banii, va spune că nu este treaba lui.

Dar vedeţi, cu faze de astea o iei în freză.

Câţi mai ştim ce a însemnat reforma Hartz în Germania, acum 10 ani? Reforma dură a pieţei muncii în mandatul cancelarului de stânga Gerhard Schroeder şi pusă pe hârtie de Peter Hartz, pe atunci director de personal al Volkswagen, este şansa Germaniei de astăzi. După reformă, din ce ştiu (e posibil să greşesc), germanii nu au văzut o majorare de salariu mai de doamne ajută vreme de 10 ani.

Nu dau idei nimănui, salariile în România sunt atât de jos, inclusiv în comparaţie cu cele ale grecilor, încât principalul ţel al oricărui politician responsabil ar trebui să fie acela de a crea condiţii ca ele să se tripleze în zece ani, dacă nu în cinci.

Dar nici salariile, nici pensiile nu pot fi majorate prin decizii parlamentare.

Schroeder care lucrează acum pentru Gazprom a pierdut alegerile din cauza reformelor impuse – dar aceasta înseamnă responsabilitate. Dacă Germania dictează azi în Europa este pentru că un cancelar de stânga a ştiut că social-democraţia nu înseamnă să dai pomană săracilor, ci să-i trimiţi la şcoală, să le dai şansa unui loc de muncă, chiar dacă cu bani mai puţini.

În rest, cum am spus, nicio legătură între realitate şi fabula literară, doar, poate, ceva, o vagă asemănare pentru cei care iubesc filmul între episodul fugii banilor din Grecia de azi şi finalul din “Zorba Grecul”:

„– I-ai văzut cum fugeau?

– Mai ales călugării!

– A doua oară… A treia oară a fost cel mai bine. N-a mai rămas nimic… Nimic!”

* Nikos Kazantzakis, „Alexis Zorba”, editura Univers 1987, pg. 297. Uimitor este la această traducere că nu menţionează traducătorul.



3 iulie 2015, bursa.ro: FALIMENTUL GRECIEI / CRIZA ECONOMICO - MORALĂ

Între DA şi NU!

Situaţia actuală în care se află Grecia preocupă pe absolut toată lumea din această ţară, de la profesori universitari la muncitori necalificaţi, de la politicieni la sportivi, de la capii Bisericii Ortodoxe până la ultimul ateu. Reacţiile sunt diferite, unele luări de poziţie sunt primite cu aplauze, altele cu huiduieli, înainte de votul de duminică fiind evident că există două tabere, una care spune DA propunerilor venite dinspre FMI şi Banca Centrală Europeană şi alta care vede în NU singura opţiune în acest moment istoric.

Semnalele venite dinspre societatea civilă, de acum, dar şi din ultimii ani, sunt foarte interesante, dar şi de urmărit. Conform cotidianului Kathimerini, aproximativ 250 de profesori ai şcolilor şi universităţilor economice din Grecia au semnat o declaraţie comună, prin care susţin că singura opţiune pentru votul de duminică este "DA". Potrivit publicaţiei, profesorii consideră că, în acest moment crucial, trebuiesc evitate excesele de orice fel, poporul trebuie să fie unit, pentru a se păstra poziţia ţării în zona euro şi în UE, precum şi pentru a se păstra credibilitatea statului în comunitatea internaţională.

Autorii declaraţiei consideră că: "Programul de consolidare fiscală, eliberat în comun cu partenerii noştri şi cu alţi creditori, cum ar fi FMI, ar trebui să fie caracterizat de cele mai mici consecinţe posibile de recesiune şi de cel mai înalt nivel de protecţie socială, cu scopul creşterii economice şi al creării de locuri de muncă în sectorul privat cât de curând posibil". Incertitudinea politică prelungită a condus economia la o recesiune reînnoită, a inversat declinul şomajului, a redus veniturile fiscale şi a accentuat decalajul fiscal, mai susţin profesorii. Un punct de vedere interesant!



Poziţia premierului Greciei, Alexis Tsipras, este una cunoscută, succesul partidului său, Syriza, în alegeri bazându-se tocmai pe această atitudine faţă de creditorii internaţionali, manifestată din plin în aceste zile. Chiar dacă se află pe "paliere diferite", Biserica Ortodoxă a Greciei şi-a exprimat, de asemenea, poziţia fermă faţă de creditorii care au "ocupat" ţara. În octombrie 2010, enciclica Sfântului Sinod al Bisericii Greciei către popor a făcut vâlvă, problematica abordată fiind la fel de actuală şi în acest moment: "Zilele pe care le trăim sunt grele şi critice. Trecem ca ţară printr-o criză economică cumplită care creează multora nesiguranţă şi teamă. Nu ştim ce ne aşteaptă în ziua de mâine. Ţara noastră se pare că nu mai este liberă, ci în fapt este administrată de creditorii noştri. Ştim că mulţi dintre voi aşteptaţi de la Biserica ce vă păstoreşte să vorbească şi să ia poziţie asupra evenimentelor la care suntem martori. Este adevărat că ceea ce se întâmplă în patria noastră este inedit şi cutremurător. Criza duhovnicească, socială şi economică merge mână în mână cu răsturnarea întregii firi. Este vorba de încercarea dezrădăcinării şi distrugerii temeiurilor multor tradiţii care până acum erau considerate de la sine înţelese pentru viaţa din spaţiul nostru. Din punct de vedere social se operează o răsturnare a datelor şi a drepturilor, desigur cu un argument evident: măsurile acestea le cer creditorii noştri. Declarăm de aceea că suntem o ţară sub ocupaţie şi că executăm poruncile conducătorilor-debitorilor noştri. Întrebarea care se naşte este dacă solicitările lor privesc doar chestiunile economice şi de asigurări sau vizează şi fizionomia duhovnicească şi culturală a patriei noastre. În faţa acestei situaţii, orice om raţional se întreabă: de ce nu am luat mai devreme toate aceste măsuri drastice, care astăzi sunt caracterizate drept necesare. De ce nu am schimbat la timpul lor toate aceste patogenii ale societăţii şi ale economiei pe care azi le realizăm într-un mod brutal? Persoanele de pe scena politică din ţara noastră sunt, de decenii, aceleaşi. Cum au socotit atunci costul politic, ştiind că împing ţara la catastrofă, iar azi ei se simt în siguranţă, pentru că acţionează de pe poziţia celor care dau porunci? Au loc răsturnări radicale pentru care altădată se revolta întreaga Grecie, iar azi ele se impun aproape fără împotriviri. Criza noastră economică, în cuvinte foarte simple, se datorează diferenţei dintre producţie şi consum. Între ritmul lent al producţiei pe care îl atingem şi nivelul ridicat de viaţă cu care ne-am învăţat să trăim. Când ceea ce se consumă este mult mai mare decât ceea ce se produce, atunci balanţa economică înclină spre partea cheltuielilor. Ţara noastră, pentru a face faţă, este nevoită să se împrumute cu speranţa că balanţa perturbată se va reechilibra. Atunci când însă nu se întâmplă acest lucru şi debitorii cer returnarea împrumuturilor plus dobândă, se ajunge la criză şi la faliment. Criza economică care chinuie şi domină ţara noastră nu este însă decât vârful aisbergului. Este urmarea şi rodul unei alte crize, a celei duhovniceşti. Disproporţia dintre producţie şi consum prezintă însă nu doar o dimensiune economică, ci în primul rând este un fapt duhovnicesc. Este indiciul crizei duhovniceşti, care priveşte atât conducerea ţării, cât şi poporul. O conducere care nu a putut să aibă o atitudine responsabilă faţă de popor, care nu a putut sau nu a vrut să vorbească pe limba adevărului, care a promovat modele eronate, care a cultivat relaţiile clientelare, numai şi numai pentru că a avut ca scop deţinerea puterii. O conducere care în practică se vădeşte că a subminat interesele reale ale ţării şi ale poporului. Şi pe de altă parte, un popor, adică noi, care ne-am purtat iresponsabil. Ne-am lăsat pradă bunăstării, îmbogăţirii facile şi traiului bun, ne-am dedat câştigului uşor şi înşelăciunii. Nu ne-am pus problema adevărului lucrurilor. Revendicarea arbitrară a drepturilor de către bresle şi grupuri sociale, cu o desăvârşită nepăsare faţă de coeziunea socială, a contribuit în mare măsură la situaţia de astăzi. Esenţa crizei duhovniceşti este absenţa sensului vieţii şi încarcerarea omului în prezentul rectiliniu, adică în instinctul lui egoist. Un prezent fără viitor, fără perspectivă. Un prezent condamnat la plictis şi monotonie. Viaţa a devenit un interval de timp între două date, a naşterii şi a îngropării, cu un interval necunoscut între ele. (...) Astăzi omul în mod justificat tremură mai degrabă "oare nu cumva i se vor micşora veniturile?", dar nu se nelinişteşte pentru deficienţele educaţiei care îi privesc pe copiii săi şi nu se îngrijorează de înjosirea persoanei umane. Aceasta deci este esenţa adevăratei crize şi sursa crizei economice pe care atât de nemilos o exploatează actualii "negustori de popoare". (...) La unitatea dintre păstori şi popor ţintesc negustorii de popoare şi încearcă să o submineze. Ei ştiu că dacă vor "pierde" păstorul, cu uşurinţă se vor risipi oile şi le vor supune. Istoria ne învaţă că acolo unde Dumnezeu a fost luptat, scopul final era omul şi înjosirea lui. Întruparea lui Dumnezeu este cea mai mare recunoaştere a persoanei umane. Biserica nu se opune guvernării, ci acelora care exploatând guvernarea şi ascun¬zându-se în spatele puterii lucrează să vă priveze de speranţă. Aduceţi-vă aminte că pentru mulţi specialişti în economie, prezenta criză este fabricată, este o criză care urmăreşte controlul mondial de către puteri care nu sunt iubitoare de oameni. (...) Poporul nostru a trecut şi altă dată prin sărăcie şi foame, dar a îndurat şi a biruit, pentru că atunci avea perspective. Noi toţi putem să ajutăm pe unul şi unul pe mulţi. Dumnezeu nu ne-a dat duh de frică, ci de putere şi de dragoste. Cu acest duh, adunaţi-vă în jurul marii noastre familii, Biserica, scoţând la iveală greşelile noastre, căutând sensul vieţii în dragoste, vom ieşi din acest ceas greu".

De altfel, Biserica Ortodoxă Greacă a încercat în ultimii ani să facă mai multe lucruri concrete pentru a ajuta ţara să iasă din impas, cea mai cunoscută fiind iniţiativa Arhiepiscopului Ieronim al II-lea al Greciei, legată de cedarea către stat, pe o perioadă determinată, a unei părţi din averea imobiliară a Bisericii. Site-ul orthonews.ro a publicat o scrisoare a Arhiepiscopului Ieronim al II-lea, făcută publică în urmă cu două zile, în care acesta îndeamnă poporul grec la unitate: "Naţiunea noastră trece prin cele mai critice vremuri de la al doilea Război Mondial încoace. Aceasta este o responsabilitate a noastră, a tuturor: pentru fiecare instituţie din această ţară, pentru partide, pentru Biserică şi pentru fiecare grec în parte. Mai presus de toate şi de orice, pe toţi ne uneşte dragostea pentru acest loc.Suntem neliniştiţi atât în privinţa prezentului, cât şi pentru viitor. De aceea, nu trebuie să permitem ca otrava diviziunii să fie picurată în sufletele noastre. Aşa ceva ar fi o crimă împotriva generaţiilor viitoare.Trebuie să le garantăm şi să le oferim copiilor noştri o Grecie care să se dezvolte, una care să progreseze. Să le oferim o Grecie care va continua cu încredere şi siguranţă să meargă înainte, pentru că este trup din trupul familiei noastre europene comune!Să nu punem în pericol realizările pe care le-au câştigat prin trudă vizionarii acestor locuri! Acest lucru nu se negociază!"

Crizele de toate felurile, inclusiv economice şi morale, care acum se manifestă din plin în Grecia, vor fi dezbătute cu siguranţă anul viitor, când, după 1.100 de ani, se va întruni Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe. Până atunci, greci vor demonstra prin vot că democraţia încă funcţionează.

4 iulie 2015, economica.net: Care sunt cei mai mari creditori ai statului român. Fondurile de pensii şi cele mutuale au ajuns la vârful clasamentului

Cinci fonduri de pensii şi patru fonduri mutuale româneşti sunt în TOP 12, al celor mai mari creditori ai Guvernului României, în urma achiziţiei de titluri de stat de pe piaţa internă. Primele trei poziţii sunt ocupate, desigur, de cele mai mari bănci, potrivit datelor disponibile şi estimărilor ECONOMICA.NET.

Titluri de stat

Fondurile private de pensii şi fondurile mutuale de investiţii româneşti au ajuns la stadiul de dezvoltare corespunzător acumulării economiilor populaţiei în vederea finanţării cheltuielilor publice, prin achiziţii de titluri de stat de valori comparabile cu cele ale băncilor.

Fondurile de pensii româneşti aveau în portofolii titluri de stat emise pe piaţa internă în valoare de peste 12,7 miliarde de lei, la 31 martie 2015, potrivit unui raport al Ministerului Finanţelor (MFP) şi de 14,3 miliarde de lei la 31 mai, potrivit unui raport al Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF). (Diferenţele pot surveni şi din modul de evaluare a titlurilor)

La rândul lor, fondurile de investiţii mutuale româneşti aveau pachete de titluri de stat de circa 10 miliarde de lei.

Fondurile de pensii şi fondurile mutuale îşi împart alternativ locurile 4 până la 12, în topul celor mai mari creditori români ai Guvernului României, cu creanţe asupra acestuia de peste un miliard de lei fiecare. Primele trei locuri sunt ocupate de Banca Transilvania şi BRD (cu titluri de stat de peste opt miliarde de lei la 31 dec 2014) şi BCR (6,5 miliarde lei), potrivit datelor disponibile în rapoartele băncilor pe anul 2014 şi estimărilor ECONOMICA.NET.

Fondul de pensii (tip P2, cu contribuţie obligatorie) administrat de ING ocupă locul 4 în top cu 5,4 miliarde de lei. Îl urmează fondul mutual ERSTE Bond Flexible RON, cu peste 4,5 miliarde de lei plasate în titluri de stat.

"Ponderea fondurilor mutuale în finanţarea datoriei publice a României se va tripla în 2015 până la 6,5 - 7% din total, faţă de 2,3% cât aveau în 2011", a estimat, recent, Dragoş Neacşu, preşedintele executiv al Erste Asset Management România (EAM), administratorul celui mai mare fond mutual românesc, ERSTE Bond Flexible RON. Forţa de finanţare a fondurilor mutuale a crescut suficient pentru a-şi diversifica portofoliul cu titlrui ale guvernelor altor ţări. ERSTE Bond Flexible avea obligaţiuni guvernamentale ale Ungariei şi Croaţiei de aproape 120 de milioane de euro, la sfârşitul anului trecut.

În TOP 12 al creditorilor români ai Guvernului, cu plasamente de peste un miliard de lei în titluri de stat, se mai află „AZT Viitorul tău” fond de pensii, cu 3,2 miliarde de lei, la 31 mai), ALICO Fond Pensii (2,1 mld.), fondul mutual Raiffeisen Ron Plus (1,45 mld.), VITAL Fond Pensii (1,2 mld.), fondul mutual Raiffeisen Euro Plus (1,2 mld.), ARIPI Fond Pensii (1,14 mld.) şi fondul mutual BRD Simfonia 1 cu puţin peste un miliard de lei în titluri de stat. Ierarhia s-ar putea schimba cu datele privind alte bănci mari, ca Raiffeisen Bank sau UniCredit şi CEC Bank.

Cât despre bănci, acestea deţin încă majoritatea titlurilor de stat emise pe piaţa internă, cu deţineri de peste 64,2 miliarde de lei, în vreme ce investitorii rezidenţi în România deţineau titluri de stat de aproape 35,4 miliarde de lei. Investitorii non-rezidenţi au deţineri de 22,2 miliarde de lei. Băncile sunt în mod tradiţional acuzate că preferfă plasamentele uşor de făcut în titluri de stat în locul creditării economiei reale.

Piaţa financiară autohtonă este încă „dezechilibrată”, a recunoscut recent însuşi guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. „Avem o piaţă financiară cam dezechilibrată. E important şi pentru bănci şi pentru economica reală să existe alternative (...), segmente financiare nebancare mult mai dezvoltate. Bursa de valori, pieţele financiare nebancare (...) sunt esenţiale pentru dezvoltarea economică. Constituie alternative de finanţare, elemente esenţiale pentru adâncirea pieţelor financiare. Fără pieţe financiare adânci nu putem să difuzăm riscurile, nu putem să le controlăm şi aşa mai departe”, a mai declarat guvernatorul BNR, citat de ECONOMICA.NET.

Pe de altă parte, a avut loc „indubitabil, o evoluţie majoră a stadiului de dezvoltare a pieţei. Dacă acum şapte ani plecam la drum, cu fondul de obligaţiuni, cu deponenţi pe termen scurt şi cu sume foarte mici, acum vin spre noi şi cei care investesc în titluri de stat ca un refugiu, în această perioadă”, potrivit lui Dragoş Neacşu. Ideea de refugiu în titluri de stat funcţionează chiar dacă unda dintre „lecţiile acestei crize financiare prelungite şi a datoriilor suverane este că mitul titlurilor de stat cu risc zero a fost sfîrâmat”, a mai spus nu demult şeful EAM.

5 iulie 2015, mediafax.ro: Bundesbank va suferi pierderi de peste 14,4 miliarde de euro dacă Grecia renunţă la moneda unică

Banca centrală a Germaniei (Bundesbank) va suferi pierderi superioare cifrei de 14,4 miliarde de euro, suma menţinută ca rezervă pentru fluctuaţii ale monedei euro, dacă Grecia va ieşi din zona euro, afirmă preşedintele instituţiei, Jens Weidmann, conform unor surse citate de presa germană.

Potrivit cotidianului german Handelsblatt, citat de Reuters, Jens Weidmann i-a transmis cancelarului Angela Merkel că pierderile Bundesbank vor depăşi suma de 14,4 miliarde de euro în eventualitatea ieşirii Greciei din zona euro. Bundesbank păstrează o rezervă de 14,5 miliarde euro pentru fluctuaţii ale monedei euro.

Bundesbank şi Guvernul german au refuzat să comenteze informaţiile apărute în presă.

Alegătorii greci sunt chemaţi la urne duminică pentru a decide dacă acceptă sau nu condiţiile stabilite de creditorii internaţionali.

Grecia se află, tehnic, în incapacitate de plăţi, în contextul în care nu a putut plăti tranşa de 1,6 miliarde de euro către Fondul Monetar Internaţional. Grecia are o datorie totală de peste 320 de miliarde de euro, dintre care 65% către ţări din zona euro şi către FMI, iar 8,7% către Banca Centrală Europeană (BCE). Începând de la 1 iulie Grecia este, tehnic, în incapacitate de plăţi.



5 iulie 2015, mediafax.ro: Varoufakis îşi nuanţează afirmaţiile: "Democraţia şi moneda euro sunt compatibile"

Ministrul grec de Finanţe, Yannis Varoufakis, pare să tindă spre o schimbare a poziţiei intransigente de până acum, afirmând, după ce a votat duminică dimineaţă, că "democraţia şi moneda unică sunt compatibile", deşi până acum cerea clar respingerea reformelor şi pleda pentru introducerea drahmei.

"Moneda unică şi democraţia sunt compatibile", a declarat Yanis Varoufakis după ce a votat împreună cu tatăl său în Faliro, o suburbie a Atenei.

"Este o sărbătoare a democraţiei. În ultimii cinci ani, eşecurile enorme ale Eurogrupului au generat ultimatumuri la care poporul grec nu a putut răspunde. Astăzi, poporul grec poate da un răspuns", a spus Varoufakis.

Zilele trecute, Varoufakis promitea că va demisiona dacă majoritatea grecilor vor accepta condiţiile creditorilor străini şi acuza de "terorism" Grupul Bruxelles, format din Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană şi Fondul Monetar Internaţional. În plus, în cazul respingerii condiţiilor creditorilor, Varoufakis pleda pentru introducerea drahmei, o monedă care teoretic ar urma să fie paritară cu euro. "Analizăm introducerea unui vehicul monetar paralel, necesar pentru recapitalizarea băncilor şi pentru a permite deschiderea acestora înainte de izbucnirea unor revolte", a afirma joi Yannis Varoufakis. "Ar fi un fel de ucrainizare, dar, pentru a o evita, analizăm modul de funcţionare a monedelor online precum Bitcoin", spunea ministrul grec al Finanţelor.

Ministrul de Finanţe al Germaniei, Wolfgang Schäuble, considera, miercuri, că nu există "o bază solidă de discuţii" cu Guvernul Greciei, aşteptând o clarificare de poziţie a Guvernului elen înaintea referendumului. "Nu există o bază de discuţii pentru măsuri serioase", a spus Schauble. "De aceea, Grecia va trebui să îşi clarifice poziţia despre ce vrea, iar apoi să discutăm despre situaţie, în condiţii care acum vor fi mai dificile", a adăugat Schäuble. "Propunerea creditorilor care să fie respinsă ori acceptată nu mai există în acest moment", sublinia oficialul german.

Şi Alexis Tsipras, premierul de extremă-stânga al Greciei, şi-a menţinut posibilitatea nuanţării declaraţiilor în contextul referendumului. "Un vot negativ la referendum nu va fi un vot pentru părăsirea Europei, ci pentru o revenire la valorile europene", a declarat Tsipras. "Un vot negativ nu va însemna o rupere de Europa, ci ar exercita presiuni mai puternice pentru un acord viabil din punct de vedere economic", a subliniat Tsipras, avertizând însă că o ieşire a Greciei din zona euro ar avea "consecinţe dezastruoase". "Vă cer să votaţi «nu» în privinţa planului de asistenţă financiară şi «da» perspectivelor găsirii unei soluţii viabile", a subliniat Tsipras, lansând practic un semnal ambiguu privind referendumul. "Singura noastră cale de a depăşi criza este să revenim la popor şi exact asta facem", a explicat Tsipras.

Grecia a intrat, tehnic, în incapacitate de plăţi, în contextul în care nu a putut plăti tranşa de 1,6 miliarde de euro către Fondul Monetar Internaţional. Grecia are o datorie totală de peste 320 de miliarde de euro, dintre care 65% către ţări din zona euro şi către FMI, iar 8,7% către Banca Centrală Europeană (BCE). Începând de la 1 iulie Grecia este, tehnic, în incapacitate de plăţi. Actuala situaţie nu este o premieră pentru Grecia, dar ar putea fi cea mai gravă din istoria ţării. În 2012, economia Greciei a fost în incapacitate de plăţi tehnică, restructurând o datorie suverană de 124 de miliarde de euro. La acea vreme, Grecia a fost salvată de creditorii europeni. Acum, Grecia riscă să nu poată plăti deloc datoria de 323 de miliarde de euro, iar şansele unei intervenţii europene sunt minime. Deocamdată, Grecia nu va intra oficial în incapacitate de plăţi doar pentru că Fondul Monetar Internaţional oferă unei ţări aflate în default tehnic o lună până la constatarea oficială a situaţiei. Practic însă, pieţele financiare vor considera Grecia ca fiind o economie insolventă. Grecia deţine recordul privind amploarea unei incapacităţi de plată a datoriei suverane, iar banca Lehman Brothers, la capitolul insolvenţei unei companii (600 miliarde dolari/538 miliarde euro) în anul 2008.



5 iulie 2015, zf.ro: Florin Cîţu, economist: Nu cred că BNR le-ar oferi băncilor greceşti lichiditate “gratis”

“Grecia nu poate scăpa de o reformă reala, fie că o face anul acesta, fie că o face anul viitor. Sunt două aspect esenţiale: reformă reală în Grecia şi iertarea unei părţi a datoriilor ţării de către creditori. Cu un vot popular în spate guvernul grec nu va accepta programul creditorilor. Iar cealaltă parte… aici este de văzut cum vor acţiona în zilele ce vin.”

“Din asigurările date de BNR nu trebuie să fie problem cu băncile cu acţionariat grecesc din România. Nu cred că BNR le-ar oferi însă lichiditate «gratis». Cred că există un colateral de un rating bun. Acum, în astfel de situaţii, lucrurile se precipită. Şi în Grecia erau «garanţii» că sistemul este pe picioare, dar băncile sunt, totuşi, închise”.

5 iulie 2015, zf.ro: Dochia, analist economic: Votul de astăzi are importanţă politică, dar din punct de vedere al soluţiilor nu spune nimic

Aurelian Dochia, analist economic, spune că votul de astăzi din Grecia are importanţă politică, dar din punct de vedere al soluţiilor aceasta nu spune nimic.

„Este o situţie pe care Grecia nu o mai poate prelungi foarte mult. Paşii următorii ar fi să nu mai vedem niciun fel de disponibilităţi în bănci şi să se blocheze toată ţara”, a mai spus Dochia.

El a adăugat că în funcţie de cum se rezolvă criza din Grecia, evoluţia noastră va fi fie către integrarea şi adoptarea euro la un moment dat, fie către păstrarea monedei naţionale dacă euro începe să facă paşi înapoi.

„Ce se va decide acum va fi un impact pe o perioadă de ani de zile. Printre altele este posibil ca şi condiţiile de aderarea la zona euro să devină mult mai restrictive decât au fost până acum”, a mai spus Dochia.

5 iulie 2015, zf.ro: Valoarea expunerii băncilor greceşti pe România (2011 faţă de 2014)

Cele patru mari bănci greceşti – Eurobank, NBG, Alpha şi Piraeus – aveau în toamna anului trecut o expunere totală pe piaţa românească (stat plus privat) de 12 mld. euro, în scădere cu echivalentul a 2,5 miliarde de euro faţă de nivelul din 2011, potrivit datelor agregate de Autoritatea Bancară Europeană. Practic, grecii (aflaţi sub presiunea crizei de la Atena) şi-au redus cu aproape o cincime expunerea pe piaţa locală.

Cea mai mare scădere în termeni procentuali a expunerii a fost înregistrată de Piraeus (care deţine şi o bancă de talie medie pe piaţa locală). Expunerea Piraeus era de 2,7 mld. euro anul trecut, în scădere cu 20% faţă de 2012. Şeful de la Atena al Piraeus declara recent că până în 2018 grupul va hotărî soarta subsidiarei locale, respectiv dacă va ieşi de pe piaţă sau nu. Surse din piaţă spun însă că vânzarea băncii de la Bucureşti se discută deja la Londra, de această tranzacţie fiind interesate inclusiv mai multe fonduri de investiţii.

Cea mai mare expunere pe piaţa locală este consemnată însă de Eurobank, grupul care deţine Bancpost, respectiv 3,8 mld. euro. Eurobank avea însă peste 4,5 mld. euro expunere în 2011. Pe poziţia a doua se plasează Alpha Bank, cu o expunere de 3,6 mld. euro, în scădere cu 15%. Alpha deţine cea mai mare dintre băncile locale cu acţionariat elen.

Cea mai mică expunere pe piaţa locală era consemnată de National Bank of Greece (NBG), respectiv sub 2 mld. euro. Scăderea este de 17% faţă de nivelul din 2011. NBG deţine pe piaţa locală Banca Românească, un jucător de talie medie, aflat de asemenea la vânzare. Banca a trecut anul trecut prin patru procese de due diligence, potrivit unor surse din piaţă, fără să fie încheiată însă nicio tranzacţie.

5 iulie 2015, zf.ro: Impactul local al crizei din Grecia: BCR a suspendat până luni schimburile valutare online

BCR - cea mai mare bancă locală după active, cu circa 3 milioane de clienţi - a decis să suspende în weekend operaţiunile de schimb valutar derulate prin serviciul de internet banking, în aşteptarea impactului referendumului din Grecia asupra pieţelor valutare.

“Am luat aceasta decizie pentru ca nu stiam cum vor reactiona pieţele după referendumul din Grecia. Schimbul efectiv ar fi avut loc la cursul de luni si puteau aparea diferente intre cursul afisat in momentul initierii tranzactiei si cel la care s-ar fi efectuat transferul. Nu am vrut să apară discuţii în cazul în care diferenţa dintre cele două cursuri ar fi fost semnificativă”, au explicat pentru Ziarul Financiar Ionut Stanimir, directorul de comunicare al BCR.

BCR nu a anuntat suspendarea serviciului printr-un comunicat de presa sau printr-un mesaj publicat pe site-ul bancii, decizia fiind ca fiecare client sa primeasca informatii doar daca suna la call center. De regula, orice intrerupere a functionarii anumitor servicii este anuntata dinainte.

"Volumul tranzactiilor valutare peste weekend este destul de redus. Este mai prudent pentru clienti astfel. In orice caz, analistii Erste Group apreciaza ca efectele evenimentelor din Grecia pot fi mai degraba psihologice. Ponderea in PIB a exporturilor Romaniei catre Grecia este foarte redusa (0,5%) iar canalul bancar este protejat de lichiditatea locala substantiala", a adaugat Stanimir.

Clienţii care nu au mai putut efectua astfel de operaţiuni încă de vineri seara, fiind nevoiţi să aştepte până luni.

“Am vrut să schimb prin internet banking euro in lei şi îmi interzice de ieri (vineri –n. red) operaţiunea. La relaţii cu publicul mi s-a spus că din cauza Greciei sunt blocate toate operaţiunile valutare până luni”, a declarat pentru ZF Madalina Sandu, client al băncii, care a încercat să efectueze o operaţiune de schimb valutar vineri.

ZF a testat astazi serviciul similar oferit de ING Bank, iar acesta era functional. De asemenea, contactati de ZF, reprezentantii Bancpost, o banca cu actionariat elen, au declarat ca nu au luat nicio masura de suspendare sau limitare a operatiunilor de schimb valutar online. Si reprezentantii BRD spun ca serviciul de schimb valutar prin internet banking a fost disponibil in acest weekend.



Pagina din


Dostları ilə paylaş:
Orklarla döyüş:

Google Play'də əldə edin


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə