Raportul de analiză
Yüklə 0,84 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Secţiei de contencios administrativ şi fiscal
- Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale
- CAPITOLUL 3 ANALIZA CALITATIVĂ A ACTIVITĂŢII CURŢII DE APEL TIMIŞOARA 3.1. Efectele modificărilor legislative survenite în cursul anului asupra activităţii instanţei
- În materia contenciosului administrativ
- Codul de procedură fiscală
- Ordonanţa de Urgenţă nr. 34/2006
- Legea nr. 118 din 30 iunie 2010
- Legea nr. 119 din 30 iunie 2010
- Hotărârea de Guvern nr. 735 din 21 iulie 2010
- Hotărârea de Guvern nr. 737 din 21 iulie 2010
- Legea nr. 202 din 25 octombrie 2010
Secţia comercială consideră ca vulnerabilitate reală în sistem, şi constatată pe parcursul multor ani, constă în aceea că tribunalele aflate în raza teritorială a Curţii de Apel nu menţin un ritm constant de trimitere a dosarelor către curte, având perioade care se întind şi până la două luni, unde nu sunt trimise decât un număr mic de dosare, dar şi perioade, din păcate cele mai vulnerabile (vacanţa judecătorească sau sfârşitul unui an calendaristic), când înţeleg să înainteze curţii un volum de dosare foarte mare, imposibil de repartizat apoi într-un termen prevăzut de lege şi în raport de planificarea activităţii din secţie. O altă vulnerabilitate constant sesizată, care vizează dosarele suspendate în materie comercială se referă la aceea că o parte din acestea au ca motiv de suspendare fie art. 36 din legea insolvenţei, întrucât una dintre părţi se află în această procedură, şi datorită perioadelor relativ mari (ani de zile) cât durează aceste proceduri, nu s-a putut proceda la repunerea lor pe rol, fie art. 244 pct.1 Cod procedură civilă unde aceste cauze atârnă de soluţionarea altor pricini la instanţe sau organe de cercetare penală. Şi la nivelul Secţiei de contencios administrativ şi fiscal se poate observa că operativitatea pe judecător a crescut, prin raportare la anul precedent (2009), în cazul tuturor judecătorilor care au funcţionat şi în anul 2009 şi în 2010, operativitatea fiind mai scăzută în cazul judecătorilor veniţi în cursul anului 2010 (după 15.06.2010). Aceasta s-a datorat înregistrării unui număr mult mai mare de cauze, în partea a doua a anului, cauze care nu au putut fi soluţionate în cursul anului 2010.
Dacă se are în vedere, la calculul operativităţii, şi dosarele care, deşi au fost înregistrate în anul 2010, au primul termen de judecată în anul 2011, operativitatea rezultată este de 73,40%. În opinia noastră, această operativitate redusă este artificială, fiind determinată de numărul mai mare de dosare care au fost înregistrate în anul 2010, dar care au primul termen de judecată în anul 2011 – dosare a căror nesoluţionare nu este imputabilă judecătorilor. Acest număr a crescut ca urmare a punerii în practică a programului de normare a muncii judecătorului aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii, program conform căruia punctajul maxim de încărcare anuală pentru un judecător este de 3960 de puncte. În cursul anului 2010 s-a încercat o eşalonare a numărului de cauze la prin termen care să respecte această încărcătură maximă admisă. De aceea, pentru un număr de 536 dosare înregistrate în anul 2010 s-a stabilit primul termen de judecată în anul 2011.
Astfel, în cursul anului 2010, volumul de activitate al secţiei de contencios administrativ şi fiscal a fost de 2755 dosare (în anul 2009 a fost de 2728, iar în anul 2008 – 2086), dintre care 2114 cauze noi şi 641 stocul din anul anterior. Este de menţionat că, dacă la începutul anului 2009 stocul de dosare era de 484 dosare, la începutul anului 2010 stocul a fost de 641 de dosare, deci mai mare cu 157 de dosare, datorită înregistrării unui număr mare de dosare la sfârşitul anului 2009. Judecătorii Secţiei contencios administrativ şi fiscal au pronunţat un total de 1949 de hotărâri în anul 2010, (faţă de 2087 în anul 2009 şi 1844 de dosare în 2008), deci cu 138 de hotărâri mai puţine decât în anul precedent. În acest context este de observat faptul că timp de peste 6 luni, Secţia contencios administrativ şi fiscal a funcţionat cu numai 6 judecători (Maria Belicariu, Diana Duma, Maria Dascălu, Rodica Olaru, Adina Pokker şi Răzvan Pătru). De aceea, ca urmare a promovării domnului judecător Ionel Barbă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (din 1.01.2010), s-a impus desfiinţarea celui de al treilea complet de recurs, în condiţiile în care ponderea numărului de cauze în recurs este covârşitoare. Abia din 15.06.2010 a promovat la Secţia contencios administrativ şi fiscal domnul judecător Cristian Oana şi s-a aprobat desemnarea provizorie a doamnei judecător Ruxandra Codrea (de la Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale) în cadrul Secţiei contencios administrativ şi fiscal până la sfârşitul anului 2010, ceea ce a permis reînfiinţarea celui de al treilea complet de recurs din luna septembrie 2010, complet care a funcţionat până în luna octombrie 2010 cu ajutorul colegilor de la Secţia comercială, care au desemnat câte un judecător de la această secţie la completul RCA3 al Secţiei contencios administrativ şi fiscal. Situaţia numărului de judecători s-a îmbunătăţit prin venirea în cadrul secţiei a doamnei judecător Istrate Monica, care a promovat la Curtea de Apel Timişoara – Secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 15.10.2010. Aşadar, până la 15.06.2010 au activat în cadrul Secţiei contencios administrativ şi fiscal numai 6 judecători, iar venirea altor doi judecători la 15.06.2010 a putut fi valorificată numai din luna septembrie, după terminarea vacanţei judecătoreşti, afectând situaţia statistică, în condiţiile în care cel de al treilea complet de recurs a funcţionat numai din luna septembrie 2010. În ceea ce priveşte încărcătura pe judecător, aceasta a scăzut la o medie pe secţie de 616,22, de la 849,73 – în 2009 şi 789,55 – în 2008. Această scădere s-a datorat creşterii numărului judecătorilor de pe secţie. Subliniem însă că timp de peste 6 luni, secţia a funcţionat cu numai 6 judecători, astfel că în această perioada încărcătura pe judecător a fost ridicată. Această stare de lucru denaturează acest indice, în condiţiile în care doi judecători au funcţionat numai din 15.06.2010 (practic, din 1.09.2010, când s-a înfiinţat cel de al treilea complet de recursuri), iar doamna judecător Monica Istrate a activat numai două luni şi jumătate în anul 2010 (din 15.10.2010). este de observat diferenţele mari de încărcătură între aceşti judecători nou veniţi (345, 282, 183) comparativ cu cele ale judecătorilor care au activat în întreg anul 2010 (având între 753 şi 848 de dosare). Deşi scăderea încărcăturii pe judecător este binevenită, subliniem că activitatea secţiei de-a lungul anului a fost extrem de încărcată. Astfel, începând din luna martie 2010, s-a stabilit un număr maxim de 28 dosare la prim termen pe şedinţele de recurs (cu grad maxim de complexitate 200), ceea ce determină ca şedinţele de recurs să însumeze câte 40-50 de dosare la fiecare termen de judecată. Cu toate acestea, numărul de 28 de dosare la prim termen este depăşit frecvent, având în vedere necesitatea preschimbării primului termen de judecată stabilit prin aplicaţia Ecris – prea îndelungat în raport cu dispoziţiile legale. Exemplificăm, în acest sens, cu litigiile privind achiziţiile publice – cauze de o complexitate deosebită şi care, conform legii, se impun a fi soluţionate în termene extrem de scurte. Astfel, în anul 2010 au fost înregistrate un număr de 80 de dosare având ca obiect achiziţiile publice. În majoritatea acestor dosare a fost preschimbat termenul de judecată, în vederea respectării dispoziţiilor legale (primul termen trebuie stabilit în cel mult 20 de zile de la înregistrarea dosarului). Deşi legea impune soluţionarea urgentă a acestor cauze, ele au un grad de complexitate ridicat, prin natura eminamente tehnică a problemelor discutate, precum şi prin volumul mare al materialului ataşat. Menţionăm în acest sens, că:
În concluzie, vulnerabilităţile secţiei s-au datorat, în special, volumului de activitate ridicat, deficitului de personal în rândul grefierilor determinat de plecarea domnişoarei Nicoleta Iuhoş (numită judecător din 12.07.2010), schemei incomplete pe perioade relativ lungi de timp, personalului insuficient în raport de nevoile secţiei, atât în ceea ce priveşte magistraţii, cât şi grefierii, în mare, acestea fiind problemele cu care ne-am confruntat. În prezent, ne putem desfăşura activitatea numai ca urmare a acceptării desemnării doamnei judecător Ruxandra Codrea la Secţia contencios administrativ şi fiscal (doamna judecător fiind numită judecător la Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale), în lipsa acesteia neputând menţine cel de al treilea complet de recursuri. Funcţionarea acestui al treilea complet de recursuri este vitală pentru menţinerea unui termen rezonabil de soluţionare a recursurilor, aceasta fiind o problemă deosebită, ca urmare a gradului de încărcare a completelor de judecată în recurs şi a necesităţii eşalonării cauzelor la prim termen în aşa fel încât să se permită soluţionarea lor în mod optim de către judecători). De aceea, măsurile de remediere pe care le propunem presupun suplimentarea numărului de judecători şi de grefieri ai Secţiei de contencios administrativ şi fiscal (sau, cel puţin, menţinerea numărului acestora), fapt care ar scădea încărcătura pe fiecare judecător care, deşi a scăzut faţă de anii anteriori, este încă ridicată. Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale a identificat următoarele vulnerabilităţi:
Alături de aceste vulnerabilităţi, secţia se confruntă şi cu o serie de dificultăţi care pot genera practică neunitară, precum:
Din cele prezentate reiese că principalele vulnerabilităţi, identificate la nivelul Curţii de Apel Timişoara sunt cele rezultate din subdimensionarea schemei de personal, atât a judecătorilor cât şi a personalului auxiliar, modificările legislative şi volumul de activitate. CAPITOLUL 3 ANALIZA CALITATIVĂ A ACTIVITĂŢII CURŢII DE APEL TIMIŞOARA 3.1. Efectele modificărilor legislative survenite în cursul anului asupra activităţii instanţei Asigurarea finalităţii strategiei de reformă a sistemului judiciar depinde, în mod esenţial, de realizarea unui cadru legislativ coerent, în sensul corelării tuturor actelor normative ce vor fi adoptate sau modificate, precum şi a eliminării neconcordanţelor şi paralelismelor în sistemul legislativ. Vom prezenta, în continuare, principalele modificări legislative ce au marcat anul 2010, atât în materie penală, cât şi în materie civilă, generală, precum şi modul în care aceste modificări au influenţat activitatea de judecată,atât sub aspect calitativ, cât şi sub aspect cantitativ. În materie civilă Schimbările legislative în materie civilă produse în cursul anului 2010 au avut, ca scop principal, reformarea procedurilor de aşa manieră încât respectarea termenului rezonabil de soluţionare a cauzelor – fără a prejudicia în vreun fel posibilităţile de exprimare a dreptului la apărare – să devină regula care să conducă la pronunţarea unei hotărâri nu numai temeinice şi legale ci şi eficiente. Nu mai puţin important este şi faptul că legiuitorul a urmărit să consolideze astfel fundamentele statului de drept şi să facă compatibil sistemul judiciar român cu cerinţele unui sistem de justiţie european, sens în care modificările au vizat şi o importantă reformare a dreptului substanţial. La nivelul Secţiei civile a Curţii de Apel Timişoara care statuează, de regulă, ca instanţă de recurs şi unde cauzele ajung ,deci ,după un interval de timp important, impactul modificărilor legislative nu este încă foarte evident, acest lucru urmând a fi sesizat abia în viitor, după epuizarea etapelor procesuale anterioare potrivit noilor norme de procedură. În ordine cronologică, cele mai importante schimbări cu impact asupra proceselor civile făcute de legiuitor au fost următoarele: - Ordonanţa de urgenţă nr.62/30.06.2010 (publicată în Monitorul Oficial nr. 446/1.07.2010) a fost în principal menită să producă unificarea jurisprudenţei în materia acordării de despăgubiri prevăzute de Legea nr.221/2009 (generatoare a peste 35% din dosarele Secţiei Civile în cursul anului 2010), prin stabilirea unor criterii maximale ale acestora, diferenţiate pe categorii de beneficiari. Ea a fost devenită ulterior inaplicabilă, fiind declarată neconstituţională prin Decizia nr.1345/20.10.2010 a Curţii Constituţionale. - Legea nr.134/1.07.2010 (publicată în Monitorul Oficial nr. 485 / 15.07.2010) este cea mai profundă şi cuprinzătoare reformă postcomunistă a Codului de procedură civilă, dispoziţiile ei urmând să intre în vigoare spre finele anului 2010 sau, cel mai târziu, la începutul anului 2012. Pentru pregătirea punerii în aplicare a acestei legi, legiuitorul a dorit pregătirea mentalităţilor şi a practicilor prin consacrarea unei etape tranzitorii de implementare a unor schimbări procedurale pe care le-a reunit în Legea nr.202/25.10.2010 – legea micii reforme – (publicată în Monitorul Oficial nr.714/26.10.2010 şi intrată în vigoare la 30 de zile după această dată). Din examinarea conţinutului acestei din urmă legi rezultă că reformarea procedurii civile a urmărit, în principal, trei scopuri:
Tot în cursul a anului 2010 au mai fost adoptate şi alte acte normative al căror impact ,de această dată,a fost însă sesizat întrucât dispoziţiile lor au fost de imediată aplicare chiar şi în cauzele aflate pe rolul Curţii de Apel Timişoara. Ne referim aici la Legea nr.177/28.09.2010 (publicată în Monitorul Oficial nr.672/4.10.2010) care a modificat parţial Legea nr.47/1992 a Curţii Constituţionale astfel încât măsura suspendării judecării cauzelor până la soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate – procedură care devenise expresia unui abuz de drept - să nu mai fie posibilă, ceea ce a permis deblocarea procedurilor în multe din dosare. Importantă pentru instanţele civile de apel a fost şi modificarea Legii nr.248/2005 privind libera circulaţie a românilor în străinătate, operată prin adoptarea Legii nr.206/11.11.2010 (publicată în Monitorul Oficial nr. 767/17.11.2010), lege prin care se dispune încetarea de drept a procedurilor în dosarele în care Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Administraţiei şi Internelor a solicitat restrângerea dreptului la liberă circulaţie al cetăţenilor români returnaţi din statele Uniunii Europene ca efect al acordurilor de readmisie, măsură menită să înlăture obligaţia instanţei de a administra probele necesare într-o atare situaţie.
În aceste condiţii, cristalizarea unei practici judiciare pe o anumită materie este aproape imposibilă, în condiţiile în care modificările legislative se succed cu rapiditate şi implică alte soluţii decât cele anterior stabilizate. Precizăm că efectele juridice ale acestor acte nu se răsfrâng exclusiv asupra activităţii instanţei din anul 2010 ci, dimpotrivă, se vor accentua în anii următori, având în vedere şi faptul că o bună parte dintre litigiile generate de aceste acte normative sunt soluţionate în primă instanţă de către tribunale – după parcurgerea procedurii administrative prealabile, care este obligatorie în majoritatea cazurilor şi care prelungeşte durata totală a litigiului – astfel încât ele vor greva activitatea Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Timişoara la cel puţin un an de la intrarea în vigoare a acestora. Există însă şi situaţii în care actele normative atrag schimbări imediate în activitatea secţiei, şi ne referim în primul rând la litigiile generate de reducerea salariilor bugetarilor şi de recalcularea pensiilor, litigii în care s-a invocat excepţia de nelegalitate a hotărârilor de guvern prin care au fost aprobate normele metodologice de aplicare a actelor normative emisă în acest scop, ori au fost promovate chiar acţiuni în anularea acestor hotărâri de guvern. Vom exemplifica aceste modificări cu referire la principalele acte normative incidente în litigiile de contencios administrativ: I. Codul de procedură fiscală, aprobat prin Ordonanţa de Guvern nr. 92/2003, a fost modificat în anul 2010 de opt ori, (ca şi în 2009) prin următoarele acte normative:
II. Codul fiscal, aprobat prin Legea nr. 571/2003, a fost modificat în anul 2010 de (19) nouăsprezece ori, (şi în 2009 a fost modificată de 11 ori) prin următoarele acte normative:
III. Un alt act normativ extrem de important în materia contenciosului îl constituie Ordonanţa de Urgenţă nr. 34/2006, privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. Ordonanţa de Urgenţă nr. 34/2006 a fost modificată în anul 2010 de trei ori, (la fel ca în anul 2009) prin următoarele acte normative: - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 76/2010 - Legea nr. 284/2010 - Legea nr. 278/2010. Menţionăm însă că aceste modificări au fost ample, în sensul că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 76/2010 (din luna iulie 2010) s-a stabilit şi competenţa de soluţionare a unor cauze în sarcina tribunalelor , dar şi a secţiilor comerciale ale curţilor de apel, ceea ce a implica identificarea soluţiilor pentru situaţiile tranzitorii, şi că această competenţă a fost reformată şi în luna decembrie 2010, prin Legea nr. 278/2010 IV. Un act normativ intrat în vigoare în anul 2010 şi care a avut impact asupra activităţii Secţiei de contencios administrativ şi fiscal şi în anul 2010 îl constituie Legea nr. 118 din 30 iunie 2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010. În temeiul acestei legi s-a procedat la reducerea salariilor bugetarilor cu 25%, măsură care a determinat promovarea unor acţiuni în justiţie de către funcţionarii publici nemulţumiţi. V. Un act normativ intrat în vigoare în anul 2010 şi care a avut impact asupra activităţii Secţiei de contencios administrativ şi fiscal şi în anul 2010 îl constituie Legea nr. 119 din 30 iunie 2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010 În temeiul acestei legi s-a procedat la recalcularea pensiilor cu 25%, măsură care a determinat, de asemenea, promovarea unor acţiuni în justiţie de către beneficiarii nemulţumiţi. Menţionăm, în acest context, că prin Hotărârea de Guvern nr. 735 din 21 iulie 2010, pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislaţiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 527 din 28 iulie 2010, au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 119/2010, norme a căror suspendare s-a dispus în mod irevocabil de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la începutul anului 2011. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a impus a fost abrogarea Hotărârii de Guvern nr. 735/2010, prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 1 din 28 ianuarie 2011, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 81 din 31 ianuarie 2011 Menţionăm, de asemenea, că tot în vederea aplicării Legii nr. 119/2010 a fost emisă şi Hotărârea de Guvern nr. 737 din 21 iulie 2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 528 din 29 iulie 2010. În legătură cu actele normative amintite mai sus, învederăm că pe rolul Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Timişoara au fost promovate, în primă instanţă, numeroase acţiuni de suspendare sau / şi de anulare a acestor hotărâri de guvern. VI. Un alt act normativ promovat în anul 2010 şi care a avut consecinţe cu privire la activitatea Secţiei de contencios administrativ şi fiscal l-a constituit Legea nr. 202 din 25 octombrie 2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010 Deşi nu a afectat în mod hotărâtor reglementările din materia contenciosului administrativ, acest act normativ a adus modificări ample Codului de Procedură Civilă – care constituie dreptul comun, care completează Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 – conducând implicit la modificarea procedurii de soluţionare a litigiilor de contencios administrativ. Toate aceste modificări legislative au avut drept consecinţă generarea unor noi litigii pe rolul Secţiei de contencios administrativ şi fiscal, cu urmări directe asupra gradului de încărcare al personalului secţiei.
Astfel, începând cu luna iulie 2010 au intrat în vigoare dispoziţiile Legii nr.169/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi care prin majorarea valorii prag a creanţelor pe care creditorii trebuie să o deţină, de la 30.000 RON la 45.000 RON ar fi impus o reducere a numărului de dosare la judecătorii sindici şi implicit de recursuri, ceea ce însă nu s-a realizat, având în vedere că au crescut per ansamblu numărul de dosare având ca obiect procedura insolvenţei ca urmare a cererilor introduse de însăşi debitori şi faţă de situaţia economică generală a ţării. O foarte mare parte din dosarele aflate în recurs la Curte au avut ca obiect recursuri ale creditorilor bugetari care au continuat să formuleze căi de atac împotriva hotărârilor judecătorului sindic de închidere a procedurilor, care se ridică la nivelul a jumătate din numărul de dosare ale secţiei, fără a ţine seama de modificările legislative din insolvenţă şi de practica judiciară constantă în materie a secţiei. De altfel, acest număr impresionant de căi de atac ale creditorilor bugetari se datorează şi pasivităţii acestora în prima fază procesuală în faţa judecătorilor sindici, prin neformularea cererilor pe care legea le permite, neexercitarea tuturor căilor împotriva măsurilor dispuse de către lichidatorii judiciari, absenţa de la adunările creditorilor, neavansarea sumelor necesare cheltuielilor administrative de procedură. Raportat la această modificare legislativă, ne permitem a ne exprima dezacordul cu privire la dispoziţiile din art.8 alin.3 din legea insolvenţei, care impun într-o interpretare riguroasă o citare a părţilor în calea de atac a recursului atât în conformitate cu Codul de procedură civilă cât şi prin Buletinul procedurilor de insolvenţă. Această practică este inutilă, considerăm noi, fără argumente fiabile şi care impune un volum mult mai mare de muncă precum şi cheltuieli suplimentare, când în realitate ar fi fost suficientă citarea doar în forma anterioară a textului de lege, doar într-una din cele două modalităţi. De altfel, această practică a dublei citări a mai existat în aulul 2008 fiind ulterior abandonată, astfel că s-ar impune o revenire la dispoziţiile anterioare modificări. De asemenea, urmare a modificării art.138 alin.(3) din legea insolvenţei în sensul că, dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvenţă a debitorului şi/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acţiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de preşedintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor, ori, poate introduce această acţiune, în aceleaşi condiţii, creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală, s-au înregistrat un număr mai mare de cauze, inclusiv în calea de atac, cu acest obiect. Se mai reţine lipsa de eficienţă şi inoportunitatea modificării legislative a Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru ce a impus comunicarea tuturor hotărârilor irevocabile către părţi şi care a dus la o creştere însemnată a volumului de activitate dar şi a cheltuielilor aferente acestei operaţiuni care s-a derulat pe o perioadă însemnată din anul 2010. Ordonanţa de Urgenţă Nr. 116 din 29 decembrie 2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului a prevăzut printre altele în art.3 alin.1) că, cererile formulate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, prin oficiile registrului comerţului de pe lângă tribunale, care anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă erau în competenţa de soluţionare a judecătorului delegat, se soluţionează de instanţă, prin încheiere, ori sentinţă, conform următoarelor alineate, iar calea de atac este recursul la curtea de apel, situaţie în care pe parcursul anului 2010 s-a constatat o creştere a numărului de cauze având ca obiect dizolvarea sau radierea societăţilor comerciale. Acestea se mai adaugă şi căile de atac împotriva hotărârilor ce au soluţionat plângerile formulate împotriva rezoluţiilor directorului oficiului registrului comerţului şi/sau persoanei sau persoanelor desemnate din cadrul acestuia, în condiţiile art.6 alin.5) – 7) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă. Modificările legislative în materie penală, operate în anul 2010, privesc: 1.Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Prin Legea nr. 177/2010, au fost abrogate dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 care prevedeau obligativitatea suspendării judecării cauzei până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei de neconstituţionalitate a unor dispoziţii legale, excepţie invocată în acea cauză, concomitent, prin aceeaşi lege, abrogându-se şi dispoziţiile corelative ale art. 303 alin.6 din Codul de procedură penală, potrivit cărora „instanţa supremă judecă, prin încheiere motivată, şi în cazul în care a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate, până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei”. Această modificare legislativă este benefică actului de justiţie, întrucât înlătură posibilitatea tergiversării soluţionării cauzelor prin invocarea excepţiilor de neconstituţionalitate. 2)Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor. Prin modificările aduse de această lege dispoziţiilor Codului de procedură penală, activitatea curţilor de apel s-a amplificat deoarece: a) hotărârile pronunţate de judecătorii în primă instanţă sunt supuse numai căii de atac a recursului, care se judecă de curţile de apel. Această modificare a dispoziţiilor art. 281 din Codul de procedură penală, aparent nu schimă competenţa, întrucât şi până în prezent astfel de hotărâri, supuse recursului (exceptând infracţiunile pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate), atrăgeau competenţa curţii de apel ca instanţă de recurs, însă înlăturându-se calea de atac a apelului, măreşte numărul dosarelor în recurs; în practică se constată că nu toate părţile litigante exercitau calea de atac a recursului. b) a fost amplificată competenţa curţilor de apel, care în primă instanţă judecă şi: - infracţiunile săvârşite de şefii cultelor religioase organizate în condiţiile legii şi de ceilalţi membrii ai înaltului cler,care au cel puţin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia; - infracţiunile săvârşite de magistraţii, asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, de judecătorii de la Curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe; - infracţiunile săvârşite de membrii Curţii de Conturi, de preşedintele Consiliului Legislativ şi de Avocatul Poporului. În subsidiar, precizăm că prin dispoziţiile acestei legi, a fost simplificată competenţa materială a tribunalelor, însă aceasta excede prezentei analize. La Secţia Litigii de muncă şi asigurări sociale modificările legislative care au avut loc în anul 2010 nu au generat creşterea numărului de cauze aflate pe rolul secţiei Litigii de muncă şi asigurării sociale în anul 2010, numărul dosarelor nou intrate fiind mai mic(2593 dosare în 2010, faţă de 2796 dosare în 2009). Modificările avute, au avut însă rolul de a genera litigii noi cu alte probleme de drept cu care instanţele nu s-au confruntat şi care impun un volum mai mare de muncă în legătură cu studiul dosarelor şi cu privire la asigurarea unor soluţii legale şi unitare(exemplu Legea nr.330/2009, O.U.G. nr.1/2010). Un efect pozitiv a fost constatat de adoptarea Legii nr.202/2010 şi în special dispoziţiile art.153 şi 132 cod procedură civilă cu privire la citare, fac ca volumul de muncă al grefierului să fie mai mic prin emiterea a mai puţine citaţii. Yüklə 0,84 Mb. Dostları ilə paylaş:
|