Raportul de analiză
Yüklə 0,84 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Secţia Contencios administrativ şi fiscal
- 3.4. Creşterea gradului de specializare în activitatea judiciară 3.4.1. Situaţia secţiilor şi completelor specializate
- - lipsa unor complete specializate la toate instanţele; - instabilitatea completelor de judecată ca o condiţie prealabilă pentru promovarea unei jurisprudenţe unice a completului;
- - inexistenţa unei proceduri la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie menite să genereze şi să impună, aplicarea unei soluţii unitare în una şi aceeaşi materie;
- Secţia de contencios administrativ şi fiscal
- Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale
Secţia comercială Durata de soluţionare a cauzelor este principalul factor care influenţează dezideratul termenului rezonabil, astfel că a existat preocupare continuă din partea fiecărui judecător pentru respectarea acestui criteriu de calitate. S-a comunicat lunar către Consiliu Superior al Magistraturii situaţia dosarelor mai vechi de un an, din care s-a constatat că în anul 2010 acestea au oscilat între, un dosar (nr.2952/59/2006) în luna mai 2010 care se afla înregistrat la instanţă din data de 10.05.2006 – COM2, două dosare în luna iulie 2010 şi până la un număr de cinci dosare mai vechi în lunile, august, septembrie şi octombrie 2010. Majoritatea sunt dosare în apel care au impus administrarea de probe în special expertize şi care au cauzat o depăşire a acestui termen de recomandare; în unele cazuri dosarele au fost o perioadă de timp suspendate şi după repunerea pe rol au fost luate în aceste evidenţe, exemplificând în acest sens tocmai situaţia dosarului amintit mai sus unde la data de 12.09.2006 s-a dispus suspendarea în temeiul art. 244 pct.1 Cod procedură civilă şi care a fost repus pe rol pentru termenul din 20.04.2010 şi astfel în mod explicabil s-a încadrat în situaţia amintită. La finele anului 2010 s-au evidenţiat un număr de cinci dosare mai vechi de un an, toate aflate în fază de apel şi care au primit termen de judecată în principal în luna ianuarie 2011. Dintre acestea se evidenţiază: dosarul nr. 7983.1/59/2005, obiect - pretenţii comerciale, care are ca dată de înregistrare la curte 24.06.2009 şi de înregistrare în sistem 31.10.2003, repartizat spre soluţionare la COM1 – Petruţa Micu, Marian Bratiş - unde s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate în domeniul chimiei la termenul din 2.11.2009, raport care a fost depus de către experţi doar la termenul din 20.09.2010, ulterior formulându-se obiecţiuni la această lucrare ce a mai necesitat termene de judecată până la data de 28.01.2011 când dosarul a fost soluţionat. Dosarul nr.1950/115/2008 înregistrat la curte la data 01.04.2009 şi în sistem la 05.08.2008, obiect – acţiune în anulare hotărâre AGA, Complet COM2 – Adrian Romulus Stoian, Maria Ofelia Gavrilescu, care a fost suspendat în perioada 26.01.2010 până la data de 7.12.2010 , când, după repunerea pe rol a fost soluţionat prin perimarea căii de atac la termenul din 18.01.2011. Dosarul 3333/115/2007 având ca obiect pretenţii comerciale, înregistrat la data 01.09.2009 iar în sistem la 12.011.2007, repartizat la completul COM2 – judecător Csaba Bella Nasz şi Maria Ofelia Gavrilescu, unde s-a dispus la data 16.02.2010 efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care nu a fost efectuată până la data de 11.05.2010 când s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art.155 indice 1 C.proc.civ.,dosarul a fost repus pe rol pentru termenul din 11.01.2011 nefiind judecat până în prezent.
Evident, volumul ridicat al cauzelor şi nu în ultimul rând complexitatea acestora a afectat durata de soluţionare a cauzelor. Este locul să spunem aici că, în continuare, judecătorii din contencios administrativ soluţionează, în general, nu numai cauze complexe, ci şi de o mare diversitate. Astfel, nu mai puţin de 134 de acte normative, pe lângă Legea nr.554/2004, stabilesc competenţa instanţelor de contencios administrativ, ceea ce demonstrează de la sine dificultăţile cu care se confruntă magistraţii care îşi desfăşoară activitatea în această materie. Cu toate dificultăţile întâlnite de judecătorii secţiei, la finalul anului 2010 doar 8 cauze aflate pe rol sunt mai vechi de un an, respectiv:
În aceste cauze, depăşirea termenului de un an se datorează fie complexităţii cauzei (litigiile fiscale impunând efectuarea unor expertize complexe, care generează obiecţiuni suplimentare şi cereri repetate ale părţilor de amânare în vederea studierii înscrisurilor depuse la dosar), fie împrejurării că judecarea cauzei a fost suspendată din diferite motive, neefectuându-se acte de procedură în această perioadă, fie casării cu trimitere spre rejudecare dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Se observă, în acest sens, că situaţia nu s-a schimbat mult faţă de anul 2009, la finalul căruia erau 7 dosare mai vechi de un an, spre deosebire de anul 2008, la finalul căruia erau 10 dosare mai vechi de un an. Din acest punct de vedere, considerăm că numărul cauzelor mai vechi de un an demonstrează preocuparea judecătorilor pentru respectarea termenului rezonabil de soluţionare a cauzelor şi că prelungirea judecăţii unor astfel de cauze s-a datorat unor cauze obiective, generate de complexitatea cauzelor. Secţia penală Cauzele înregistrate pe rolul secţiei penale în anul 2010 au fost soluţionate în termenul rezonabil, în acord cu dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, art. 21 din Constituţia României şi nart. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Concretizând, cauzele aflate în primă instanţă, sunt soluţionate în termenul de cel mult un an, cauzele aflate în apel sunt soluţionate în termen de cel mult şase luni, iar cauzele aflate în recurs, sunt soluţionate în termen de cel mult patru luni. La finele anului 2010, pe rolul secţiei penale exista un dosar mai vechi de un an nesoluţionat. Printre cauzele care au determinat tergiversarea - chiar şi în cadrul duratei mai sus menţionate pe grade de jurisdicţie, enumerăm:
3.4. Creşterea gradului de specializare în activitatea judiciară 3.4.1. Situaţia secţiilor şi completelor specializate, impactul funcţionării acestora asupra activităţii instanţei. Aspectele privind situaţia secţiilor şi completelor specializate au fost analizate cu prilejul prezentării instanţei. De asemenea, impactul înfiinţării acestora, a fost discutat, în legătură cu nevoia de specializare a instanţelor şi judecătorilor, nevoie care răspunde, deopotrivă, unuia dintre obiectivele Strategiei de reformă a justiţiei şi Planului de acţiune pentru implementarea acesteia. În anul 2010 au funcţionat completele specializate, constituite anterior în cadrul secţiilor, componenţa acestora fiind stabilită de colegiul de conducere. În cadrul secţiilor au funcţionat în anul 2010 complete specializate. Dezideratele specializării judecătorilor sunt:
Specializarea în cadrul secţiilor Secţia civilă Existenţa unui stat de drept presupune ca legea să fie aplicată de instanţele de judecată în mod unitar pentru toţi subiecţii. Studiile de specialitate dar şi simpla percepţie publică au constatat că practica instanţelor este incoerentă şi neunitară inclusiv în ceea ce priveşte instanţa supremă iar rezultatul acestui fenomen este un sentiment de neîncredere din partea cetăţenilor, care invocă deseori corupţia ca şi cauză pentru această stare de fapt. Pentru remedierea acestei deficienţe, în cadrul proiectului Phare „Unificarea jurisprudenţei instanţelor şi parchetelor din România”, un grup de judecători şi procurori români precum şi experţi germani au analizat cu atenţie cauzele principale care duc la instabilitatea, incoerenţa şi imprevizibilitatea jurisprudenţei actuale, fiind stabilită astfel în prima parte a anului 2010 o listă preliminară a condiţiilor care stimulează aceste manifestări nedorite, printre care figurează: - lipsa unor complete specializate la toate instanţele; - instabilitatea completelor de judecată ca o condiţie prealabilă pentru promovarea unei jurisprudenţe unice a completului; - inexistenţa unei metodologii unitare pentru soluţionarea cauzelor; - inexistenţa unei proceduri la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie menite să genereze şi să impună, aplicarea unei soluţii unitare în una şi aceeaşi materie; - lipsa mecanismului de valorizare a precedentului judiciar. Observarea atentă şi corectă a realităţilor existente la finele anului 2010 permite constatarea că o parte din aceste carenţe de sistem au fost remediate în sensul că prin efectul Legii nr. 202/2010 (legea micii reforme) s-a urmărit – şi realizat – reaprecierea competenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru transformarea ei - în ceea ce ar fi trebuit de mult timp să fie – adică în instanţa cu rol în unificarea practicii judiciare, sens în care a fost reformată în substanţă instituţia recursului în interesul legii. În ceea ce priveşte o altă condiţie – premiză pentru inexistenţa unei practici judiciare unitare identificată de grupul de lucru menţionat, ea nu poate fi deocamdată înlăturată întrucât ţine de natura constituţională a sistemului de drept naţional în care, în lipsa unei discipline jurisprudenţiale, precedentul judiciar - cu puţinele excepţii ce privesc deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţate în recursuri în interesul legii şi deciziile Curţii Constituţionale - nu este izvor de drept pentru judecătorul român. De abia primele două aspecte evidenţiate în raportul de evaluare pot face obiectul unor decizii ce ţin de puterea de decizie a colegiilor de conducere ale instanţelor şi pot ameliora întrucâtva fenomenul practicii judiciare neunitare chiar şi în absenţa unor mecanisme legale a căror adoptare se lasă uneori mult aşteptată. Astfel, chiar dacă în unele instanţe instabilitatea completului de judecată poate fi un factor de incoerenţă a jurisprudenţei nu numai pentru instanţă ci, în primul rând, pentru însuşi acest complet, la nivelul Secţiei Civile a Curţii de Apel Timişoara o astfel de situaţie nu a existat nici în 2010 nici în anii anteriori. Acest lucru se datorează nu numai faptului că la acest nivel fluctuaţia de personal este cea mai redusă faţă de toate celelalte instanţe din circumscripţia sa de jurisdicţie – lucru ce face deci ca stabilitatea şi coerenţa jurisprudenţei să fie prezervate ci şi a faptului că s-a păstrat, pe cât posibil, aceeaşi componenţă a completelor de judecată ca şi în anii anteriori, aspecte ce au asigurat crearea în timp a unei abordări omogene în majoritatea problemelor juridice. Celălalt factor de decizie decentralizată a cărui materializare ar fi de natură să genereze o practică judiciară unitară este existenţa la nivelul instanţei/secţiei a unor complete specializate pe diferite subdomenii, (deci cu specializare de nişă). Argumentele în sprijinul acestei soluţii ţin în primul rând de faptul că specializarea constituie o metodă simplă şi eficientă pentru promovarea unei jurisprudenţe necontradictorii şi de calitate . Aplicată vertical, în întregul sistem de instanţe, dosarele cu un anume obiect (specializat) vor fi soluţionate de un număr limitat de judecători, jurisprudenţa contradictorie între diferitele complete ale aceleiaşi instanţe fiind exclusă în acest caz. Totodată, în acest fel circuitul informaţiilor pe verticală devine mai eficient şi mai operativ. Deşi o astfel de formulă de lucru ar fi de dorit la nivelul tuturor instanţelor din ţară – sau măcar la nivelul celor de control judiciar – în realitate ea este obstrucţionată în prezent atât prin faptul că Consiliul Superior al Magistraturii nu a ajuns încă la convingerea că este mai benefică unui act de justiţie de calitate respectarea prioritară a specializării completelor în raport cu criteriul de repartizare aleatorie a cauzelor (a cărui raţiune este actualmente depăşită),cât şi prin aceea că politica de personal ar presupune o altă abordare, mai generoasă. Cu toate acestea, exigenţele privind modul atent în care trebuie soluţionate dosarele ce tratează drepturile persoanelor minore - aspect asupra cărora instituţiile europene au insistat încă din perioada de preaderare a României la U.E.- au determinat reorganizarea parţială a sistemului judiciar român fiind astfel înfiinţate instanţe specializate sau complete specializate. La nivelul Curţii de Apel Timişoara, care gestionează probleme judiciare într-o zonă geografică cu potenţial conflictual moderat în rândul segmentului de populaţie aflat la vârsta minorităţii nu s-a impus crearea unei secţii specializate în domeniu însă, în cadrul Secţiei civile, a fost înfiinţat încă din 2005 un complet specializat pentru probleme de dreptul familiei şi minori. Acest lucru a avut un efect benefic asupra jurisprudenţei unitare în diversele probleme tratate de completul respectiv însă a ridicat anumite dificultăţi de gestionare a incompatibilităţilor procedurale datorită existenţei doar a acestui unic complet specializat . Din punct de vedere statistic, în 2010 numărul dosarelor nou intrate ce ţin de competenţa specială a acestui complet a fost de 165 din totalul de 2490 dosare nou intrate pe rolul Secţiei Civile (adică o proporţie de 7%), ceea ce a condus conducerea secţiei la adoptarea măsurii, ca acestui complet să-i fie repartizate în aceeaşi şedinţă şi cauze de drept comun pentru realizarea unei încărcături egale a completelor de judecată. Pentru a nu se trage concluzii eronate din aceste date statistice trebuie precizat că acest complet specializat a statuat în materie în doar câte una sau maxim două din cele 3-5 şedinţe de judecată lunare, în restul şedinţelor fiindu-i repartizate cauze civile de drept comun .
În anul 2010, la nivelul secţiei penale au funcţionat complete specializate constituite anterior, componenţa acestora fiind stabilită de colegiul de conducere al instanţei. La nivelul secţiei, colegiul de conducere al curţii a propus, iar Consiliul Superior al Magistraturii a aprobat constituirea completelor specializate în judecarea infracţiunilor de corupţie, pe două grade de jurisdicţie: primă instanţă şi apel, iar în recurs, soluţionarea cauzelor se realizează de cele două complete constituite pentru acest grad de jurisdicţie. Aceasta deoarece, ca instanţă de recurs, curţile de apel judecă numai o singură infracţiune, aceea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 Cod penal. Celelalte cauze, având ca obiect infracţiuni economice, de criminalitate organizată şi terorism, cauze cu inculpaţi minori, se judecă de toate completele de judecată care fiinţează în cadrul secţiei. Secţia comercială În cursul anului 2010 Secţia Comercială a avut prevăzută o schemă cu acelaşi număr de judecători (10) din anul precedent, însă în primele şase luni ale anului a funcţionat doar cu nouă judecători până la promovarea efectivă a unui magistrat începând cu data de 15 iunie 2010; dintre aceştia 8 judecători sunt cu funcţie de execuţie în prezent şi doi sunt cu funcţie de conducere (vicepreşedinte curte, preşedinte secţie) care însă participă şi la activitatea de judecată. Aceasta a permis menţinerea a trei complete de judecată care soluţionează cauze atât în recurs cât şi în apel şi uneori în primă instanţă, în materie comercială şi insolvenţă. A rămas în continuare un deziderat constituirea unor complete specializate pentru insolvenţă în condiţiile în care acest tip de cauze reprezintă majoritatea celor aflate pe rolul secţiei. Se poate concluziona că au existat iniţial dificultăţi de personal la acest capitol, însă ulterior, după ocuparea postului vacant de judecător, acesta a fost distribuit la completul COM3, unde în componenţa sa intră cei doi magistraţi cu funcţie de conducere şi aceasta a permis o planificare săptămânală a acestui complet de judecată; în ce priveşte grefierii, secţia are ocupate toate posturile ce includ pe cei şapte grefieri, din care unul este angajat pe o perioadă determinată. Nu există dificultăţi din acest punct de vedere şi s-a reuşit a se stabili un număr constant de doi grefieri (aceeaşi) pentru fiecare complet de judecată, asigurându-se stabilitate şi continuitate. Secţia de contencios administrativ şi fiscal Deşi este de dorit o specializare a judecătorilor Secţiei de contencios administrativ şi fiscal pe diferite categorii de litigii care implică aprofundarea unor cunoştinţe specifice – cum sunt litigiile privind achiziţiile publice, sau cele fiscale – o astfel de specializare nu a fost posibilă nici în anul 2010, în condiţiile unui deficit de personal care nu permite constituirea unor complete specializate numai în anumite materii ale contenciosului administrativ. Astfel, litigiile fiscale necesită ample cunoştinţe de specialitate, însă numărul mare al litigiilor fiscale nu permite înfiinţarea unui singur complet pentru această materie. De asemenea, o specializare a completului de judecată se impune în cazul litigiilor privind achiziţiile publice. Aceste litigii nu sunt numeroase (au fost înregistrate 80 de dosare cu acest obiect în anul 2010), dar au un grad foarte ridicat de complexitate, determinat de faptul că aspectele contestate sunt extrem de diferite şi implică elemente şi informaţii tehnice, de specialitate. În multe din aceste litigii se impune evaluarea unor oferte de lucrări, bunuri sau servicii, precum şi stabilirea corectitudinii punctajelor de evaluare stabilite de autoritatea contractantă pentru fiecare participant la procedura de achiziţie publică – aspecte ce implică o cunoaştere amănunţită a unor caracteristici tehnice ale bunurilor sau serviciilor respective. Din păcate, înfiinţarea unui complet specializat în materia achiziţiilor publice ar presupune degrevarea acestui complet de un număr mare de alte cauze, a căror soluţionare nu este posibilă într-un termen rezonabil prin utilizarea a numai două complete (numărul total al completelor de recurs Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale În legătură cu specializarea judecătorilor în cadrul secţiei s-a considerat că nu era oportună stabilirea unor complete care să judece numai litigii de muncă sau numai asigurări sociale. 3.4.2. Aspecte privind formarea continuă a judecătorilor atât la nivel centralizat (prin INM), cât şi prin programele de formare profesională desfăşurate la nivelul instanţei În ceea ce priveşte această componentă a activităţii profesionale ,deşi principala formă de pregătire o constituie studiul individual, şi în anul 2010-la fel ca în anii anteriori la nivelul instanţei au fost organizate mai multe întâlniri de lucru,fie în mod descentralizat din iniţiativa Curţii de Apel Timişoara, fie în cooperare cu I.N.M./C.S.M(exemplul de dată recentă fiind cel al seminarilor din 22-23.11.2010 si 13-14.12.2010 având ca temă discutarea procedurilor nou introduse prin legea micii reforme). În ceea ce priveşte primul aspect, activităţile de formare continuă descentralizată au fost organizate, ca regulă, la sediul Curţii de Apel Timişoara (cu excepţia altor locaţii expres indicate în prezenta adresă) şi, tot ca regulă, organizatorii şi moderatorii au fost judecătorii cu atribuţii în materie (responsabilul FCD şi preşedinte al Secţiei civile a Curţii de Apel Timişoara d-na judecător Daniela Calai, d-na judecător Maria Lăpădat pentru întâlnirile completelor specializate de familie şi minori, preşedinţii de secţii: dl. judecător Dorin Ţiroga – Secţia Comercială, dl. judecător Răzvan Pătru – Secţia Contencios administrativ şi fiscal, dl. judecător Ion Dincă – Secţia Penală şi dl. judecător Ioan Jivan – Secţia Litigii de muncă şi asigurări sociale) sau judecătorii din raza Curţii de Apel Timişoara, formatori I.N.M. (dl. judecător Cristian Pup, dl. judecător Florin Moţiu, dl. judecător Cristian Oană şi dl. judecător Mircea Creţu). Întâlnirile profesionale sau seminarile au urmărit,în primul rând, tratarea unor subiecte cuprinse în tematica obligatorie a activităţii de formare profesională, respectiv: Yüklə 0,84 Mb. Dostları ilə paylaş:
|