Raportul de analiză


-omisiunea deducerii din durata pedepsei a reţinerii şi arestului preventiv



Yüklə 0,84 Mb.
səhifə8/13
tarix17.01.2019
ölçüsü0,84 Mb.
#97749
1   ...   5   6   7   8   9   10   11   12   13

-omisiunea deducerii din durata pedepsei a reţinerii şi arestului preventiv.

Secţia Litigii de muncă şi asigurări sociale

Fără a putea ignora cauzele obiective ce influenţează calitatea actului de justiţie, amintim şi existenţa multor cauze subiective ce au avut ca rezultat pronunţarea unor hotărâri nelegale.

În legătură cu primul aspect menţionăm că magistraţii sunt nevoiţi să soluţioneze cauzele pe baza unei legislaţii abundente şi incoerente, adoptată după 1 ianuarie 1990, aspect remarcat de altfel şi în numeroasele hotărârii pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit datelor furnizate de programul legislativ „Lex Expert” cu care operează judecătorii, în perioada 01.01.1945 – 31.12.1989 au fost adoptate 836 acte normative, iar după 01.01.1990 şi până la 31.12.2010 s-au adoptat peste 95.000 acte normative.

Exempli gratia, legea cadru care reglementează sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale(Legea nr.19/2000), a suferit PESTE 150 DE MODIFICĂRI de modificări într-un interval de timp de 10 ani, ultima, respectiv O.G Nr. 114 din 23 decembrie 2009 privind unele măsuri financiar-bugetare intrând în vigoare de la 26.12.2009, fapt de natură să genereze numeroase dificultăţi legate de interpretarea şi aplicarea acestui act normativ.

Principale cauze care au dus la casarea hotărârilor, au fost:

1. - necercetarea fondului cauzei;

- greşita admitere a unor excepţii;

- nepronunţarea asupra tuturor capetelor de cerere formulate;

- nemotivarea hotărârii;

- nepronunţarea efectivă asupra obiectului cauzei.

Situaţia pe tribunale

Tribunalul Timiş – 51 hotărâri;

Tribunalul Arad – 100 hotărâri;

Tribunalul Caraş-Severin – 27 hotărâri.



2. Soluţionarea cauzei cu încălcarea normelor ce reglementează competenţa de atribuţiune:

Situaţia pe tribunale

Tribunalul Timiş – 9 hotărâri;

Tribunalul Arad – 5 hotărâri;

Tribunalul Caraş-Severin – 91 hotărâri.

Numărul relativ mare de hotărâri modificate sau casate s-a datorat în principal faptului că aceste soluţii s-au pronunţat în cauze de acelaşi fel – loturi – şi pronunţate de reguli de către tribunale în aceeaşi şedinţă de judecată.

Spre exemplificare, în cauze având ca obiect drepturi salariale ale salariaţilor S.C. PETROM S.A. şi P.S.V. COMPANY S.A. s-au modificat circa 629 cauze.

Tot spre exemplificare sunt cauzele având ca obiect drepturi salariale ale cadrelor didactice (Legea nr.221/2008) în care într-un număr substanţial de cauze s-a modificat soluţia sau în cazul litigiilor de muncă având ca obiect verificarea carnetului de muncă(Tribunalul Caraş-Severin – 91 sentinţe casate).

Modificarea sentinţelor s-a dispus de regulă pentru că s-au aplicat greşit ori s-au interpretat greşit dispoziţiile legale incidente şi pentru că s-a reţinut greşit starea de fapt în raport de probele dosarului.

Comparând indicii de modificare şi casare a hotărârilor precizăm că în anul 2009 la nivelul Secţiei Conflicte de muncă şi asigurări sociale indicele de modificare a fost de 30,69%(786 cauze), iar cel de casare cu trimitere spre rejudecare de 8,82%,(226 cauze) iar în anul 2010 indicelui de modificare a hotărârilor a fost de 40,84%(1242 cauze), iar cel de casare cu trimitere spre rejudecare de 9,30%,(283 cauze), în total fiind desfiinţate peste 50, 14 % din hotărârile atacate

Secţia civilă.

Între motivele reţinute de I.C.C.J., care au determinat casarea hotărârilor pronunţate de curtea de apel, menţionăm:

a) Încălcarea sau aplicarea greşită a legii (art.304 pct.9 C.pr.civ.)

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat în unele cazuri că încălcarea, aplicarea sau interpretarea greşită a textelor legale prin raportare la starea de fapt chiar corect stabilită conduce la soluţii nelegale.

Astfel, prin decizia civilă nr.3644/11.06.2010, pronunţată în dosarul nr.539/108/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul reclamanţilor şi a modificat în totalitate decizia nr.256/10.11.2009 a Curţii de Apel Timişoara, în sensul că a respins apelul declarat de pârâţi împotriva sentinţei civile nr.335/02.07.2009 a Tribunalului Arad.

Instanţa supremă a reţinut că s-a dat o interpretare eronată dispoziţiilor art.11 al.8 şi art.26 din Legea nr.10/2001, care reglementează măsura reparatorie a oferirii de bunuri sau servicii în compensare.

În mod greşit instanţa de apel a considerat că această măsură poate fi dispusă numai de către unitatea deţinătoare sau de entitatea sesizată cu soluţionarea notificării. Acordarea acestei măsuri nu este lăsată de legiuitor la aprecierea discreţionară a entităţii sesizate cu soluţionarea notificării.

Într-o altă cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut încălcarea dispoziţiilor art.4 al.3 din Legea nr.10/2001.

Din dispoziţiile art. 4 al. 3 ale Legii nr. 10/2001, precum şi din cele ale art. 654, art. 652 şi art. 700 Cod civil rezultă că depunerea notificărilor de către moştenitorii autorului, în termenul stabilit atât de legea specială (Legea nr.10/2001) cât şi de cea generală (Codul civil), echivalează cu acceptarea expresă, pură şi simplă a succesiunii lui de cujus, a reţinut instanţa supremă.

În consecinţă, prin decizia civilă nr. 4894/01.10.2010, pronunţată în dosarul nr. 1217/30/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul reclamanţilor, a casat decizia civilă nr. 316/10.12.2009 a Curţii de Apel Timişoara, a admis apelul reclamanţilor, a desfiinţat sentinţa civilă nr. 1650/24.06.2009 a Tribunalului Timiş şi a trimis cauza sore rejudecare la prima instanţă.



b) Nepronunţarea asupra tuturor motivelor de apel

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a considerat că nepronunţarea instanţei de apel asupra motivelor invocate de părţi echivalează cu o nepronunţare asupra fondului apelului şi se încadrează la art.304 pct.7 Cod procedură civilă, impunându-se rejudecarea şi analizarea tuturor acestor motive.

În acest sens s-a pronunţat prin decizia civilă nr. 349/26.01.2010 din dosarul nr. 1998/59/2004, prin care a admis recursul reclamantei, a casat decizia civilă nr. 521/28.11.2007 a Curţii de Apel Timişoara şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de apel.

Pentru aceleaşi motive, prin decizia civilă nr. 1377/02.03.2010, pronunţată în dosarul nr. 678/30/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul reclamantei, a casat decizia civilă nr. 3/15.01.2009 a Curţii de Apel Timişoara şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de apel.



c) Nerespectarea caracterului devolutiv al apelului în raport cu dispoziţiile art.295 Cod procedură civilă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat în unele cazuri că în mod eronat instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 297 al. 1 Cod procedură civilă şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, cu motivarea că aceasta nu a cercetat fondul.

Norma cuprinsă în art. 297 al. 1 Cod procedură civilă, a reţinut instanţa supremă, este de strictă interpretare şi aplicare, neputând fi extinsă prin analogie şi la alte situaţii decât cele expres stabilite de legiuitor, urmând a fi avut în vedere, în plus, şi caracterul devolutiv specific căii de atac a apelului.

Cu această motivare, prin decizia civilă nr. 1593/10.03.2010, pronunţată în dosarul nr.4219/30/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de pârâţi, a casat decizia civilă nr.80/09.04.2009 a Curţii de Apel Timişoara şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de apel.

Aceeaşi încălcare a principiului devoluţiunii apelului, consacrat prin art. 295 al. 1 Cod procedură civilă, a fost reţinută şi într-o altă cauză, imputându-se instanţei de apel faptul că nu a analizat chestiunile puse în discuţie prin intermediul criticilor din apel referitoare la limitele mandatului avocatului, la interpretarea contractelor ce fac obiectul litigiului, la posibilitatea acordării sau nu a dobânzii legale şi, raportat la toate acestea, la cererea de completare a probatoriului.

Pentru aceste motive, prin decizia civilă nr. 4419/14.09.2010, pronunţată în dosarul nr. 3683/30/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul pârâţilor, a casat decizia civilă nr. 291/23.11.2009 a Curţii de Apel Timişoara şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de apel.



d) Lipsa rolului activ al instanţei prin raportare la art. 129 al. 5 Cod procedură civilă

Prin decizia civilă nr. 1249/25.02.2010, pronunţată în dosarul nr. 2423/108/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de reclamant, a casat decizia civilă nr. 156/11.06.2009 a Curţii de Apel Timişoara şi sentinţa civilă nr. 839/06.11.2008 a Tribunalului Arad şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond.

Instanţa supremă a reţinut că principiului disponibilităţii, specific procesului civil, consacrat prin art. 129 al. 6 Cod procedură civilă, îi este alăturat principiul adevărului (art.129 al.5 Cod procedură civilă), care implică cerinţa stabilirii adevărului consfinţit printr-o hotărâre judecătorească, iar din acest punct de vedere se pune în discuţie rolul activ al judecătorului.

Prin urmare, a reţinut instanţa supremă, în determinarea obiectului şi limitelor sesizării, instanţele sunt datoare să analizeze, alăturat temeiului de drept indicat de partea interesată, şi alte norme legale incidente în cauză, dar după ce le pune în dezbaterea contradictorie a părţilor; de asemenea, trebuie să stabilească toate împrejurările de fapt ale cauzei în deplină concordanţă cu realitatea, iar acestea să corespundă normelor legale aplicabile raportului juridic litigios.

4. Indicele de desfiinţare/casare a hotărârilor pronunţate de instanţele din raza Curţii de Apel Timişoara, prin hotărâri ale Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilă.

Materia

Număr soluţii pronunţate în apel şi recurs

Indicele de desfiinţare

%


Indicele de casare %

Secţia Civilă

1581

57,08 %

27,97 %



3.6. Măsuri pentru unificarea practicii judiciare la nivelul Curţii de Apel Timişoara
Soluţiile diferite pronunţate de completele de judecată ale aceleiaşi instanţe, în cauze identice sau similare, reprezintă – astfel cum au arătat multiplele studii efectuate de organizaţii şi instituţii cu rol în sondarea opiniei publice – principala cauză ce afectează imaginea justiţiei.

În anul 2010, această activitate de unificare a practicii judiciare s-a derulat pe mai multe planuri, atât pe verticală, ţinând cont de ierarhia instanţelor de judecată, cât şi pe orizontală, la nivelul secţiilor curţii, această problematică a jurisprudenţei neunitare reprezentând o constantă a preocupării tuturor judecătorilor.

Aceasta s-a materializat, în primul rând, prin organizarea întâlnirilor lunare în care s-a făcut prezentarea unor teme de interes teoretic actual precum şi analiza periodică a practicii judiciare a completelor secţiei în scopul clarificării şi apropierii punctelor de vedere în anumite probleme juridice ce puteau genera interpretări diferite.

O prezentare detaliată a acestui program figurează în anexa bilanţului.

Atunci când urgenţa problemelor a reclamat o rezolvare imediată sau când a fost necesară comunicarea deîndată a unor informaţii juridice sau de ordin organizatoric, întâlnirile s-au desfăşurat şi în afara programării lunare iniţiale.

Discuţiile purtate cu aceste prilejuri au cristalizat în timp o practică unitară în aproape toate problemele importante supuse jurisdicţiei Secţiei Civile a Curţii.

Temele pentru discutarea practicii judiciare neunitare au servit ca suport teoretic şi pentru organizarea întâlnirilor cu colegii judecători de la instanţele din raza Curţii, calendarul concret al acestor întâlniri figurând şi în prezentul bilanţ în subcapitolul referitor la „Formarea profesională”.

Păstrarea legăturii şi schimbul de informaţii cu instanţele din subordine s-a făcut şi într-un cadru informal, prin comunicări telefonice sau prin poşta electronică, ori de câte ori acest lucru s-a impus ca necesar, după cum tot în afara unui program prestabilit conducerea secţiei a dat şi răspunsuri scrise judecătorilor de la instanţele din subordinea Curţii de fiecare dată când i-au fost solicitate, Tribunalul Arad şi Judecătoria Timişoara, fiind cele mai active în acest gen de iniţiative.

Tot în vederea abordării unitare a anumitor chestiuni procedurale sau de drept substanţial ca şi pentru informarea colegilor cu privire la dispoziţii normative noi şi de imediată aplicare, s-a dispus postarea informaţiilor utile pe pagina de intranet a Curţii de Apel Timişoara, prin intermediul specialiştilor I.T. din cadrul instanţei.

Răspunsul problemelor juridice generatoare de practică neunitară a fost deseori găsit de judecătorii secţiei şi în publicaţii de specialitate din cadrul bibliotecii Curţii precum şi în informaţiile furnizate de serviciul de internet de pe computerul pe care fiecare birou de judecători îl are în dotare.

Nu mai puţin important pentru realizarea dezideratului unei practici judiciare unitare în diferite domenii a fost şi publicarea celor mai importante decizii ale completelor secţiei atât în „Culegerea de practică judiciară a Curţii de Apel Timişoara” cât şi în apariţii editoriale cu difuzare naţională, pe portalul instanţelor din pagina de web a Ministerului Justiţiei sau pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii la rubrica JURINDEX.

În cadrul Secţiei comerciale, această activitate de unificare a practicii judiciare s-a derulat pe mai multe planuri, atât pe verticală, ţinând seama de ierarhia instanţelor de judecată, cât şi pe orizontală, la nivelul secţiei sau curţii de apel. Putem reţine câteva idei de înfăptuire, dar şi neajunsuri, astfel:

- preşedintele secţiei, conform atribuţiilor sale, a selectat şi centralizat problemele de practică judiciară neunitară comunicate de către instanţele inferioare şi constatate în soluţiile pronunţate la nivelul secţiei, le-a comunicat Comisei de unificare a practicii unitare de la nivelul CSM, unde au fost întotdeauna înscrise în vederea discutării lor;

- preşedintele secţiei a participat la toate întâlnirile organizate trimestrial de către CSM, având ca temă - problemele de drept soluţionate în mod neunitar în materie comercială, după care, notele transmise de Comisie şi concluziile acestor întâlniri au fost dezbătute în cadrul şedinţelor trimestriale organizate la nivelul Curţii de Apel cu participarea magistraţilor secţiei şi a judecătorilor specializaţi de la tribunale; acestor instanţe le-au fost comunicate toate materialele scrise în acest sens;

- în cursul anului, într-un rând au fost identificate practici neunitare în materie comercială, cu ocazia soluţionării recursurilor de la secţie de către Î.C.C.J. şi materialul a fost transmis la C.S.M.;

- ca urmare a solicitărilor de la Parchetul de pe lângă Î.C.C.J., C.S.M. sau instanţa supremă, au fost dezbătute în secţie şi întotdeauna comunicat cu argumente şi uneori hotărâri anexate, puncte de vedere cu privire la probleme de drept soluţionate neunitar la nivel naţional, fie, în vederea promovării unui recurs în interesul legii, fie, pentru soluţionarea unui astfel de recurs aflat deja pe rol;

- se realizează lunar şi trimestrial un tabel al problemelor de practică neunitară identificate, care se comunică vicepreşedintelui instanţei, şi apoi centralizate, se transmit la C.S.M. şi în format electronic pe portalul instanţei;

- s-a constatat totuşi o reducere considerabilă a problemelor de practică neunitară comunicată de către tribunale sau judecători, fără a fi convinşi că o cauză a acestei stări de fapt ar fi inexistenţa lor;

- nu s-a realizat o eficientă legătură şi colaborare cu secţia specializată de la instanţa supremă şi cu alte secţii de la curţii de apel, deşi cu acestea din urmă, la nivel individual (preşedinte secţie sau unui magistraţi) s-a efectuat un schimb de opinii şi practicii judiciare în situaţiile când s-au ivit probleme de interpretare;



Secţia Contencios administrativ şi fiscal

Şi în cursul anului 2010 au continuat eforturile în direcţia unificării practicii judiciare la nivelul secţiei. Trimestrial, au avut loc întâlnirile judecătorilor ce funcţionează în materia contenciosului administrativ şi fiscal de la nivelul Curţii de Apel Timişoara, cu preşedinţii secţiilor de profil de la tribunalele arondate Curţii.

Discuţiile cu privire la problemele de drept generatoare de practică neunitară nu s-au limitat însă la acele întâlniri trimestriale organizate în urma hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii, ci, lunar, la întâlnirile de învăţământ profesional, au fost discutate astfel de chestiuni. Mai mult, de fiecare dată când judecătorii secţiei au observat hotărâri care au rezolvat diferit aceeaşi problemă de drept, au semnalat acest lucru, ocazie cu care, în cadrul unor întâlniri informale, acele chestiuni au fost luate în discuţie.

Menţionăm în acest sens, că:

1. în perioada ianuarie – noiembrie 2010 au fost organizate un număr de 8 şedinţe de practică neunitară la nivelul Secţiei de contencios administrativ şi fiscal (la 25.01, 8.02, 10.03, 12.04, 21.04, 6.05, 1.10.2010 şi 19.11.2010), la care se adaugă întâlnirile cu preşedinţii secţiilor de contencios administrativ ale tribunalelor arondate Curţii de Apel Timişoara, organizată la data de 21.05.2010 şi din 26.11.2010.

2. În cursul acestor şedinţe au fost dezbătute problemele referitoare la jurisprudenţa neunitară la nivelul Curţii de Apel Timişoara, o parte dintre acestea fiind rezolvate, iar pentru celelalte fiind sesizată şi Comisia de unificare a practicii judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.



Secţia Penală

Trimestrial, respectiv în lunile februarie, aprilie, septembrie şi noiembrie 2010, Consiliul Superior al Magistraturii a organizat întâlniri trimestriale în cadrul cărora au fost dezbătute probleme de drept a căror interpretare a generat o practică neunitară. La aceste întâlniri, au participat preşedinţii secţiilor penale de la toate curţile de apel din ţară, judecători din cadrul secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Problemele de drept a căror interpretare a generat o practică neunitară, dezbătute în cadrul acestor întâlniri au fost prezentate în şedinţele lunare de învăţământ profesional desfăşurate în secţie, la respectivele şedinţe participând şi judecători de la tribunalele din raza teritorială a curţii.

În anul 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după consultarea curţilor de apel a întocmit „Ghidul de individualizare a pedepselor, în cazul infracţiunilor de corupţie”, acesta fiind dezbătut în şedinţele de învăţământ profesional.



Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale

Unificarea practicii judiciare a reprezentat o premisă importantă în îmbunătăţirea calităţii actului de justiţie, unul din obiectivele Strategiei de reformă a sistemului judiciar, situaţie în care prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.46/2007 s-a stabilit obligaţia organizării de întâlniri trimestriale ale judecătorilor din cadrul curţilor de apel şi a instanţelor din circumscripţia acestora, pentru a fi dezbătute problemele de drept ce au generat o practică neunitară.

În acest sens, atât la nivelul secţiei cât şi la nivelul tribunalelor au fost identificate problemele de drept ce au primit dezlegări diferite şi au fost discutate trimestrial cu judecătorii pentru a se putea astfel asigura ajungerea la un punct de vedere unitar în soluţionarea acestor genuri de cauze.

În vederea unificării practicii în afara întâlnirilor trimestriale organizate s-au ţinut lunar şedinţe în acest sens, cu ocazia întâlnirilor de învăţământ profesional discutându-se de fiecare dată şi problemele de drept care puteau să genereze practică neunitară.

Mai mult s-au organizat şedinţe de secţie pe această temă ori de câte ori s-au semnalat cauze în care apar probleme de drept interpretabile, uneori şi săptămânal, scop în care s-a dispus de către complete amânarea pronunţării.

Nu în ultimul rând au avut loc discuţii zilnice, informale, între membrii celor trei complete în vederea identificării aspectelor de practică neunitară şi a problemelor de drept care o pot genera.

O altă măsură pentru unificarea practicii, este în curs de realizare în sensul că se analizează posibilitatea de a se utiliza în aplicaţia ecris a unui obiect secundar al cauzelor care să permită identificarea problemelor de drept relevante şi a celor care sunt interpretabile.

La nivelul secţiei s-a reînfiinţat evidenţa privind problemele de drept interpretabile şi practica neunitară şi s-a stabilit prin fişa postului obligaţia fiecărui preşedinte de complet de a completa caietul de practică neunitară şi care se va analiza lunar.




3.7. Aplicarea dispoziţiilor Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, astfel cum sunt interpretate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în activitatea judecătorilor instanţei
Potrivit art. 11 alin. 2 şi art. 20 alin. 1 şi 2 din Constituţia României ,Tratatul de aderare al României la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului face parte integrantă din dreptul intern şi, prin efectele sale, se dă prioritate aplicării Convenţiei ori de câte ori drepturile fundamentale ale omului nu-şi găsesc o rezolvare rezonabilă şi echitabilă în sistemul de drept naţional.

Întrucât, spre deosebire de dreptul comunitar, despre drepturile protejate prin Convenţie se cunoaşte şi se discută de aproape 17 ani este firesc ca uzul ei să fi devenit o practică curentă pe care cei interesaţi o invocă ori de câte ori instanţele sunt chemate să tranşeze probleme juridice a căror discuţie a făcut obiectul dezbaterilor în cauzele rezolvate de Curtea de la Strasbourg.

Ecoul generozităţii cu care instanţa europeană interpretează, printr-o abordare sui-generis, instituţii de drept cunoscute şi în dreptul naţional, de aşa manieră încât să valorifice efectiv şi în substanţă drepturile fundamentale ale omului protejate de Convenţie, a făcut din această instanţă, victima propriului său succes.

Avalanşa de cereri înregistrate la CEDO se explică în ceea ce-i priveşte pe cetăţenii români – astfel cum transpare şi din concluziile lor scrise sau verbale, formulate în faţa instanţelor naţionale – şi prin greşita reprezentare a competenţei sale ca fiind una ce o caracterizează ca o instanţă suprastatală de control judiciar, în realitate ea neavând o astfel de atribuţie ci doar pe aceea de verificare a convenţionalităţii deciziilor autorităţilor statului membru iar nu a legalităţii lor.

Cu toate acestea, numărul hotărârilor de condamnare a României în 2010 în cauzele în care acest stat figurează ca pârât a fost relativ redus întrucât din datele raportului Curţii de la Strasbourg pentru anul 2010 rezultă că din 11950 cereri înregistrate pe rolul instanţei, doar în 54 s-au pronunţat hotărâri de constatare a încălcării drepturilor convenţionale(faţă de 100 în 2009),restul de 644 de cereri declarate de principiu admisibile fiind în aşteptarea unui răspuns de la Guvern(cel mai probabil e vorba despre dosarele suspendate pentru 18 luni după pronunţarea hotărârii pilot din cauza Atanasiu şi Poenaru contra România).

Din punct de vedere al numărului cererilor indreptate împotriva statului român în 2010,de 11950 (de 8,6%)din totalul de 139650,România se situează pe locul 3 după Rusia-40300 cereri(28,9%) şi după Turcia-15200 cereri(10,9%). Cunoaşterea şi valorificarea corectă a acestui izvor de drept conform dispoziţiilor constituţionale reprezintă o constantă a practicii judecătorilor Curţii, exprimată nu numai prin conţinutul hotărârilor pronunţate ci şi prin articolele de specialitate publicate în diverse aparţii editoriale în formă clasică sau online.

Utilizarea curentă ca argumente de drept în faţa instanţelor Curţii a hotărârilor CEDO se observă în jurisprudenţa tuturor secţiilor.

Cu titlu de exemplu pot fi date următoarele hotărâri:



Secţia Civilă

Decizia civilă nr. 226/10.03.2010 în care s-a invocat art. 1 al Protocolului (adiţional) la Convenţie şi jurisprudenţă CEDO generată de aplicarea lui (cauza Malhous contra Cehia, Kopecky contra Slovacia), precum şi Decizia civilă nr. 33/9.06.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite pentru a confirma dreptul de proprietate al terţului dobânditor de bună-credinţă, cu titlu oneros.

Decizia civilă nr. 143/12.05.2010 prin care s-a menţinut sentinţa Tribunalului Arad care anulase acţiunea reclamantului ca insuficient timbrată considerându-se - în conformitate cu considerentele hotărârii CEDO din cauza Kupiec contra Polonia – că nu poate fi considerată disproporţionată o taxă de timbru aferentă unei cereri în despăgubiri exagerată şi nerealistă.

Decizia civilă nr. 218/15.06.2010 prin care, invocându-se ca argument precedentul creat prin pronunţarea de către CEDO a hotărârii din 12.01.2010 în cauza Parohia Greco – Catolică Sâmbăta – Bihor contra România a fost menţinută sentinţa Tribunalului Arad prin care se admisese acţiunea în revendicare a bisericii reclamante.

Secţia Litigii de muncă şi asigurări sociale

Decizia civilă nr. 1591/16.06.2010 prin care, modificându-se hotărârea Tribunalului Timiş, a fost admisă acţiunea sindicatului reclamant considerându-se - astfel cum rezultă din conţinutul hotărârilor că din cauzele Draon contra Franţa, Păduraru contra România, Podeanu contra România, Radu contra România – că părţile reprezentate de reclamant aveau speranţă legitimă „şi un interes patrimonial suficient de caracterizat” pentru a putea beneficia de drepturile salariale pretinse.

Decizia civilă nr. 1198/14.05.2010 în care instanţa de recurs nu a considerat întemeiată - printre altele – pretinsa încălcare a art. 6 pct. 1 din Convenţie (referitor la dreptul de acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil) câtă vreme dispozitivul unei hotărâri ce se cerea a fi lămurit era clar şi concis, aspect ce rezulta şi din motivarea acestei hotărâri.

Secţia Comercială

Decizia civilă nr. 368/16.03.2010 prin care s-a respins recursul societăţii pârâte împotriva unei încheieri de suspendare a judecăţii apreciindu-se - printre altele – că art. 6 par. 1 al Convenţiei nu garantează exercitarea dreptului de recurs la instanţă în mod absolut şi permanent ci el este supus unor reguli procedurale pe care părţile sunt obligate să le urmeze.

Decizia civilă nr. 1435/16.11.2010 prin care a fost menţinută hotărârea Tribunalului Timiş de respingere a unei noi cereri de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorului unei societăţi aflate anterior sub incidenţa procedurii insolvenţei, constatându-se corecta reţinere a incidenţei excepţiei autorităţii de lucru judecat care, potrivit art. 6 par. 1 al Convenţiei, este menit să prezume siguranţa raporturilor juridice ca element fundamental al supremaţiei dreptului.
Secţia Contencios administrativ şi fiscal

Decizia civilă nr. 616/25.05.2010 prin care s-a respins cererea reclamanţilor de lămurire a dispozitivului unei hotărâri (prin care s-a respins recursul pârâtei împotriva unei hotărâri a Tribunalului Arad prin care se acordaseră anumite drepturi salariale), a fost întemeiată şi pe aceea că argumentul reclamanţilor privind existenţa unei jurisprudenţe anterioare deciziei din recurs – care le era mai favorabilă – nu obligă instanţa la respectarea ei câtă vreme – aşa cum rezultă şi din hotărârea CEDO din cauza Unedic contra Franţa – revirimentul jurisprudenţei nu poate fi sancţionat ci, dimpotrivă, ori de câtre ori este menit să dea un răspuns corect şi pertinent problemelor judiciare generatoare de litigii.

Decizia civilă nr. 805/13.09.2010 prin care s-a respins recursul reclamantului – fiind astfel menţinută sentinţa Tribunalului Caraş-Severin de respingere a acţiunii acestuia – s-a bazat - printre altele – şi pe aceea că încălcarea art. 6 par. 1 al Convenţiei pretinsă de reclamant nu este întemeiată câtă vreme dreptul la acces la instanţă nu este absolut, el fiind supus unor limitări, în special în ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate, pe care toţi cei interesaţi de exercitarea acţiunii trebuie să le respecte.

Secţia Penală

Decizia penală nr. 287/15.03.2010 reţinându-se precedentele expuse în cauzele Brogan şi alţii contra Marea Britanie, N.C. contra Italia, Gusinsky contra Rusia, a fost admis recursul Parchetului şi s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, apreciindu-se că o astfel de măsură este atât justificată în situaţia concretă cât şi necesară pentru asigurarea unui echilibru necesar între aceasta şi interesul public de protecţie a cetăţenilor împotriva comiterii de infracţiuni grave ca cele săvârşite de inculpat.

Decizia penală nr. 1153/8.11.2010 prin care s-a admis recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T împotriva Încheierii pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin – menţinându-se astfel starea de arest a inculpaţilor – s-a întemeiat şi pe dispoziţii ale Convenţiei discutate în jurisprudenţa generată de aplicarea art. 5 şi 6 par. 1 (cauza Eckle contra Germania şi cauza Allenet de Ribemont contra Franţa) în sensul că la aprecierea termenului rezonabil de judecare a cauzei invocat de inculpaţi trebuie avute în vedere şi alte criterii decât durata măsurii preventive cum sunt şi cele privind miza procesului reflectată de pedepsele prevăzute de lege pentru faptele de care sunt acuzaţi inculpaţii precum şi cele legate de complexitatea cauzei datorate numărului mare al persoanelor trimise în judecată şi al faptelor imputate acestora.

Yüklə 0,84 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   5   6   7   8   9   10   11   12   13




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin