Raportul de analiză

3.7. Aplicarea dispoziţiilor Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, astfel cum sunt interpretate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în activitatea judecătorilor instanţei
Percepută de magistraţi ca un reper la care se raportează interpretarea dreptului naţional, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa generată de aplicarea ei au continuat să fie şi în 2007 un fundament teoretic important al unor hotărâri pronunţate de judecătorii Curţii.

Mai puţin importantă s-a dovedit a fi citarea în hotărâri a unor precedente de caz din jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg cât interpretarea normelor interne în spiritul Convenţiei, de aşa manieră încât să denote importanţa acesteia pentru soluţionarea litigiului şi astfel încât să prevină sesizarea ulterioară de către justiţiabili a instanţei europene.

Posibilitatea judecătorilor Curţii de Apel Timişoara de cunoaştere a jurisprudenţei Convenţiei Europene a Drepturilor Omului a fost facilitată de accesul fiecăruia din aceştia la informaţiile oferite de reţeaua de internet-de unde pot fi accesate atât documentele originale cât şi traducerile în limba română a celor mai multe din acestea – cât şi de prezentarea periodică a acestei jurisprudenţe în cadrul şedinţelor de secţii sau a seminarilor organizate de INM în această materie.

Întrucât Convenţia Europeană a Drepturilor Omului a fost adoptată în vederea protecţiei drepturilor şi libertăţilor fundamentale individuale cu caracter civil, invocarea jurisprudenţei CEDO a fost mai evidentă în cadrul Secţiei civile a Curţii de Apel Timişoara.

Cel mai adesea raportarea la jurisprudenţa CEDO a fost făcută în cauzele privind dreptul de proprietate asupra unor imobile în special a celor care au făcut obiectul legilor de retrocedare.

Ca exemplu în acest sens pot fi date :Decizia civilă nr. 407/25.04.2007 din dosar nr. 429/30/2006 ( complet de judecată: Lidia Barac- Cristian Pup - Maria Copoceanu) în care soluţionarea acţiunii în constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare încheiat între stat şi chiriaşi a fost fundamentată printre altele pe precedente discutate de Curtea de la Strasbourg în cauzele Păduraru c/a România şi Străin c/a România.

- Decizia civilă nr. 447/07.05.2007 ( complet de judecată:Maria Martinescu Petria - Marinela Giurgincă – Rujiţa Rambu) în care Curtea de Apel Timişoara a confirmat soluţia Tribunalului Arad de trimitere spre rejudecare a acţiunii în revendicare constatând că excepţia de inadmisibilitate a acţiunii a fost greşit reţinută, fiind invocat în susţinerea acestui fapt art.1 al Protocolului 1 ( adiţional) al Convenţiei referitor la protecţia dreptului de proprietate.

- Decizia civilă nr. 216/22.02.2007 din dosar nr. 6312/59/2006 (complet de judecată: Carmina Orza - Trandafir Purcăriţă - Lucian Lăpădat) prin care s-a dispus constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare dintre stat şi chiriaş, invocându-se şi dispoziţiile art. 1 al Protocolului 1.

- Decizia civilă nr. 231/27.02.2007 din dosar nr. 1843/59/2006 (complet de judecată: Daniela Calai-Florin Şuiu-Gheorghe Oberşterescu) în care soluţiile instanţelor anterioare privind constatarea ca prescrisă a acţiunii au fost menţinute prin invocarea interpretării date de Curtea de la Strasbourg, art. 6 alin.2 al Convenţiei privind dreptul la un proces echitabil.

Jurisprudenţa CEDO a mai servit ca reper juridic şi în motivarea unor hotărâri în domenii specializate ale dreptului civil.

În acest sens este demnă de remarcat raportarea repetată la prevederile Convenţiei şi la jurisprudenţa generată de aplicarea ei a completului specializat de familie şi minori cum ar fi de exemplu în:

- Decizia civilă nr. 430/24.04.2007 din dosar nr. 299/59/2007 (complet de judecată: Erica Nistor - Adriana Corhan-Maria Lăpădat) în care s-a casat decizia Tribunalului Timiş cu trimitere spre rejudecare, întrucât soluţia de respingere ca inadmisibilă a adopţiei încalcă dreptul de acces la justiţie prevăzut de art.6 alin.1 al Convenţiei.

- Decizia civilă nr. 451/08.05.2007 (complet de judecată Maria Lăpădat – Erica Nistor – Adriana Corhan) prin care s-a admis acţiunea reclamantei şi reintegrarea minorului în familia acesteia, întrucât refuzul dispunerii de către instanţă a unei astfel de măsuri este de natură să aducă atingere dreptului la viaţă privată şi de familie prevăzut de art. 8 al Convenţiei E.D.O, astfel cum s-a şi statuat deja într-o cauză similară împotriva Statului român, respectiv în cauza Latarge c/a României.

Jurisprudenţei CEDO a mai fost invocată ca temei legal de referinţă şi de către judecătorii Secţiei de litigii de muncă şi asigurări sociale putând fi date ca exemple în acest sens.

- Decizia civilă nr. 285/03.04.2007 din dosar nr. 6658/115/2006 (complet de judecată: Ioan Jivan - Mihail Decean – Carmen Pârvulescu) prin care s-a menţinut soluţia Tribunalului Caraş-Severin de acordare a sporului de vechime pentru magistraţi invocându-se art. 14 al Convenţiei E.D.O şi art. 1 al Protocolului nr. 12 referitoare la tratarea nediscriminatorie a unor persoane aflate în situaţii similare.

- Decizia civilă nr. 180/07.03.2007 din dosar nr. 4908.1/2006 (complet de judecată: Maria Biberea –Florin Dogaru- Ioan Jivan) în care au fost invocate aceleaşi dispoziţii pentru motivarea unei cauze similare.

În materie comercială demne de reţinut în această privinţă sunt următoarele hotărâri:

- decizia civilă nr. 367/R/26.03.2007 din dosarul 1220/30/2006(complet de judecată: Florin Moţiu – Petruţa Micu–Anca Buta) în care soluţia a fost pronunţată în considerarea art. 6 al. 1 al Convenţiei sub aspectul respectării în substanţă - iar nu în mod formal – a dreptului la apărare prin aceea că s-a considerat că plata benevolă a tuturor datoriilor de către debitor după data declanşării procedurii de faliment nu mai justifică continuarea acestei proceduri astfel cum hotărâse prima instanţă.

- dosarul nr. 425/59/2007 al aceluiaşi complet, aflat încă pe rolul instanţei, dar în care, pe baza încheierii profesionist argumentate de judecători prin invocarea inclusiv a art. 6 al. 1 al Convenţiei sub aspectul respectului dreptului la un proces echitabil, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a textelor de lege care prevedeau citarea debitorului aflat în faliment prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, stabilind că este mai conformă respectului acestui drept, citarea prin procedurile de drept comun.

- decizia civilă nr. 268/27.11.2007 din dosarul nr. 6370/59/2006(complet de judecată : - Csaba Bela Nasz – Mircea Boar) în care rezolvarea acţiunii în despăgubiri a fost întemeiată şi pe dispoziţiile art. 1 al Protocolului nr. 1 al Convenţiei pentru aceea că orice privare nejustificată de proprietate legitimează acţiunea în dezdăunare.

În egală măsură textul Convenţiei şi jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg au fost invocate de judecătorii Secţiei penale a Curţii de Apel Timişoara, în special în cauzele în care instanţei i-a fost cerut să se pronunţe asupra unor măsuri preventive.
3.8. Aplicarea directă a dreptului comunitar în activitatea judecătorilor instanţei. Aspecte privind cooperarea judiciară internaţională.
a. Ca efect al statutului României , de membru al Uniunii Europene, judecătorul român a devenit în acelaşi timp şi judecător comunitar, ceea ce înseamnă o responsabilitate uriaşă, atât din punctul de vedere al cantităţii de informaţie/legislaţie ce trebuie absorbită, cât şi din punctul de vedere al efectelor pe care le produce acest fenomen, în contextul Spaţiului Unic European de justiţie şi securitate comună, astfel cum a fost definit la Consiliul European de la Tampere (Finlanda), unde hotărârile judecătoreşti pronunţate în Statele Membre trebuie să circule şi să fie recunoscute şi executate fără oprelişti, asemenea bunurilor, serviciilor, capitalurilor şi persoanelor.

La nivel naţional, atât în anul 2008, cât şi în anii precedenţi, s-a remarcat o conjugare a eforturilor, materializate prin programele la nivel naţional, puse în practică de Institutul Naţional al Magistraturii din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în paralel cu programele Ministerului de Justiţie, împreună cu demersurile la nivel descentralizat, de la Curtea de Apel, (de unde de altfel a şi venit propunerea, încă din anul 2006) de extindere a numărului de judecători şi chiar şi procurori care să beneficieze de forme de pregătire în domeniul dreptului comunitar, la nivel descentralizat, astfel încât să fie cuprinşi absolut toţi magistraţii în acesta forme de pregătire, această propunere concretizându-se încă din anul 2006.

În acest context, într-o primă fază, s-a propus şi s-a acceptat organizarea unei serii de seminare, desfăşurate la Curtea de Apel Timişoara, în vederea pregătirii unor formatori locali, respectiv judecători din cadrul fiecărei instanţe aflată în circumscripţia Curţii de Apel Timişoara. Astfel, în cursul anului 2007 a devenit operaţională reţeaua de formatori locali în drept comunitar, existând acum un număr de aproximativ 20 de judecători, de la toate instanţele aflate în jurisdicţia Curţii de Apel Timişoara, desemnarea acestora realizându-se, în primă fază, prin voluntariat.

În etapa următoare, şi în special în cursul anului 2008, aceşti formatori locali şi-au luat în serios noua atribuţie şi şi-au desfăşurat activitatea la nivelul instanţelor din care fac parte (judecătorii şi tribunale din raza de competenţă a Curţii de Apel Timişoara), efortul lor fiind conjugat cu cel de la nivelul Curţii, unde s-au organizat 2 seminare de drept comunitar (unul de drept comunitar propriu-zis şi un altul privind cooperarea judiciară europeană).

În paralel, în privinţa aplicării directe a dreptului comunitar, apreciem că nu este poate deloc întâmplător faptul că instanţele din raza Curţii au fost primele în anul 2007 şi mai apoi în anul 2008, care au aplicat direct normele dreptului comunitar, în particular care au avut ca obiect verificarea compatibilităţii dispoziţiilor art. 214¹ – 214³ Cod fiscal român cu textul art. 90 par. 1 din Tratatul CE . Din păcate, deşi au fost zeci de asemenea cauze înregistrate pe rolul Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal, acestea sunt greu identificabile datorită sistemului statistic defectuos, care nu permite identificarea dosarelor în care au fost prezente elemente de drept comunitar.

Totodată, aplicarea directă a dreptului comunitar s-a materializat în anul 2008 şi prin soluţionarea cauzelor determinate de sesizările Direcţiei Generale de Paşapoarte, privind restrângerea dreptului la liberă circulaţie în spaţiul comunitar a cetăţenilor români returnaţi în baza unor acorduri de readmisie (L.248/2005), mult mai puţine însă în comparaţie cu anul 2007.

Statistic, în anul 2008, pe rolul Curţii de Apel Timişoaara s-au înregistrat 10 astfel de cause, iar soluţiile majoritare în aceste speţe au tins către respingerea cererilor de restrângere a libertăţii de circulaţie, în condiţiile în care reclamanta nu a fost în măsură să prezinte instanţelor probe din care să rezulte justeţea măsurii de returnare a cetăţenilor români, respectiv dovezi din care să rezulte că aceştia reprezintă o ameninţare/pericol la adresa siguranţei naţionale, ordinii publice ori sănătăţii din statele membre EU din care au fost returnaţi, care reprezintă singurele excepţii permise de Tratatul UE, respectiv Directiva privind liberate de circulaţie a cetăţenilor UE, în calea libertăţii de circulaţie în spaţiul comunitar, cu precizarea necesară că de la 1 ianuarie 2007 cetăţenii români şi bulgari nu mai pot fi consideraţi emigranţi, în acest spaţiu.

(DIRECTIVA 2004/38/CE din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 şi de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE şi 93/96/CEE (Text cu relevanţă pentru SEE),EMITENT: Parlamentul European şi Consiliul, PRIMA PUBLICARE: Jurnalul Oficial nr. L 158/2004).

De asemenea, se cuvine să precizăm că anul 2008 a consemnat şi transpunerea în legislaţia română a Directivei nr.8/2000 a CEE privind asistenţa judiciară, materializată prin OUG 51/2008, aceste aspecte fiind tratate la paragraful 3.9. din prezentul document.
b. În ceea ce priveşte cooperarea judiciară în materie civilă, comercială şi penală se impune a fi evidenţiată schimbarea cadrului legislativ, în sensul că de la 1 ianuarie 2007 au devenit direct aplicabile normele dreptului comunitar în materie, în special Regulamentul 1348/2001, înlocuit de Regulamentul CEE 1393/2007 şi Regulamentul nr.1206/2001, care vizează comunicarea actelor de procedură, respectiv administrarea probelor în cazul litigiilor cu elemente de extraneitate, dar şi a Regulamentului 805/2004 privind crearea unui titlu european pentru creanţele necontestate.

Uniunea Europeană şi-a stabilit printre obiectivele sale prioritare menţinerea şi dezvoltarea Uniunii ca spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, în care libera circulaţie a persoanelor este asigurată. În acest cadru, în vederea funcţionării adecvate a pieţei unice interne trebuie să fie adoptate, printre altele, măsurile privind cooperarea judiciară în materie civilă şi comercială.

Cei doi membri ai Reţelei judiciare române în materie civilă şi comercială din partea Curţii de Apel Timişoara, respectiv judecătorii Pup Cristian şi Moţiu Florin au participat la toate întrunirile reţelei organizate de Ministerul Justiţiei în anul 2008,ocazii cu care au fost dezbătute cele mai importante regulamente in vigoare, precum şi proiectele noilor regulamente ce urmează să fie adoptate in viitorul imediat, cu impact asupra cooperării judiciare în materie civilă şi comercială.

Lor li s-a adăugat doamna judecător Anca Nacu, care întregeşte Reţeaua de Cooperare Judiciară Europeană, domnia sa fiind specializată în materia penală.

De asemenea, la nivel local au fost organizate mai multe întâlniri între membrii Reţelei judiciare române în materie civilă şi comercială şi judecătorii şi grefierii de pe raza Curţii de Apel Timişoara pentru dezbaterea problemelor legate de aplicarea regulamentelor comunitare, în special Regulamentul Consiliului nr. 1348/2000 din 29 mai 2000 privind comunicarea documentelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă şi comercială între statele membre şi Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1206/2001 din 28 mai 2001 privitor la cooperarea între instanţele statelor membre în obţinerea probelor în materie civilă şi comercială

Membrii reţelei au participat activ la reuniunile organizate de Ministerul Justiţiei din România la nivelul Reţelei judiciare române în materie civilă şi comercială, inclusiv la dezbaterea proiectelor de legi pentru pregătirea aderării în această materie:

- 9 iunie 2008, reuniunea la nivelul Reţelei judiciare române în materie civilă şi comercială, Ministerul Justiţiei din România, Curtea de Apel Bucureşti

- 15 decembrie 2008, reuniunea la nivelul Reţelei judiciare române în materie civilă şi comercială, Ministerul Justiţiei din România, Bucureşti

În plus, au fost organizate trei întâlniri cu judecătorii şi grefierii instanţelor de pe raza Curţii de Apel Timişoara cu privire la noile regulamente comunitare aplicabile în activitatea instanţelor (comunicarea de acte, somaţia de plată europeană, cererile cu valoare redusă, obligaţiile contractuale şi necontractuale) – septembrie şi octombrie 2008
Totodată, domnii judecători Moţiu Florin şi Pup Cristian au participat la o serie de cursuri şi seminare specializate, după cum urmează:

1. 31 ianuarie - 1 februarie 2008, Conferinţa internaţională „Consolidarea spaţiului de libertate, securitate şi justiţie”, Ministerul Justiţiei din Austria, Ministerul Justiţiei din România, Programul Phare RO 2005/IB/JH/03, Bucureşti

2. 7 - 8 februarie 2008, seminarul internaţional „Cooperarea judiciară în materie civilă şi comercială”, Ministerul Justiţiei din Austria, Ministerul Justiţiei din România, Programul Phare RO 2005/IB/JH/03, Timişoara

3. 18 februarie 2008, seminarul „Folosirea videoconferinţei în cooperarea judiciară în materie civilă şi comercială dintre statele membre UE”, Ministerul Justiţiei din Austria, Ministerul Justiţiei din România, Programul Phare RO 2005/IB/JH/03, Timişoara

4. 29 septembrie – 1 octombrie 2008, Seminarul internaţional The European order for payment procedure, Escuela Judicial Española, Barcelona (Spania)

5. Moţiu, Florin Aurel, prezentare lucrare Noi tendinţe în dreptul procesual civil european, în cadrul Conferinţei internaţionale bienale, Centrul European de Studii şi Cercetări Juridice, Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative, Timişoara, 23 – 25 octombrie 2008

În sfârşit, precizăm că există în continuare o serie de aspecte care considerăm că se impun a fi îmbunătăţite, respective cele legate de:

• 
  pregătirea continuă a judecătorilor şi grefierilor în domeniul aplicării regulamentelor comunitare
  
• 
  modificarea regulamentului de organizare şi funcţionare a instanţelor pentru introducerea de prevederi speciale privind cooperarea judiciară, în special în relaţia cu statele membre UE .
  

Din punct de vedere statistic, în anul 2008, în aplicarea legislaţiei comunitare particulare, Secţia comercială a înregistrat 4 astfel de cazuri (3 cu Germania şi 1 cu Franţa), secţia civilă 1 situaţie (1 Germania), toate vizând comunicarea de acte de procedură , sub imperiul Regulamentului 1348/2001, prin contact direct cu autorităţile desemnate ale statului solicitat. Pe de altă parte, sub imperiul aceluiaşi Regulament, s-au identificat 37 de comunicări de acte de procedură prin intermediul scrisorilor recomandate cu confirmare de primire.

Pe de altă parte, în cadrul mecanismului de cooperare internaţională în materie penală, s-au înregistrat 137 astfel de proceduri la secţia penală (111 cu state membre UE şi 26 non-UE).

Sub alt aspect, toate aceste secţii reunite nu au fost chemate să aplice dispoziţiile Regulamentului 1206/2001, în sensul că instanţa Curţii de Apel Timişoara nu a fost nici în poziţia de entitate solicitantă şi nici de entitate solicitată în procedurile privind comisiile rogatorii internaţionale.

O activitate mult mai intensă din acest punct de vedere a avut Secţia penală, care a fost competentă să soluţioneze aducerea la îndeplinire a mandatelor de arestare europene şi a fost activă, în calitate de entitate solicitată în ceea ce priveşte comisiile rogatorii internaţionale, prin sistemul de videoconferinţă.

Din punct de vedere statistic, în cursul anului 2008, Secţia penală a înregistrat şi soluţionat 44 de cereri de executare a unor mandate europene de arestare ( 14 Austria, 3 Franţa, 11 Germania, 6 Italia, 5 Ungaria, 1 Belgia, 3 Spania, 1 Polonia).

În plus, în cursul anului 2008 a existat o implicare directă a Curţii de Apel Timişoara şi în alte forme de cooperare judiciară internaţională, fie prin intermediul Reţelei Judiciare Europene de Cooperare în Materie civilă şi Comercială, fie prin intermediul EJTN (European Judicial Training Network.).

În primul caz, judecătorul Cristian Pup, ca reprezentant al Curţii de Apel în reţeaua naţională de cooperare judiciară în materie civilă şi comercială a participat la o sesiune de lucru organizată de Comisia Europeană şi Consiliul Judiciar Spaniol, în Spania şi Luxemburg (iunie 2008).

În cel de-al doilea caz, Curtea de Apel Timişoara, a fost gazdă pentru doi judecători spanioli provenind de la instanţe din Madrid (dl.judecător Alfredo Del Cura Alvarez), respectiv Barcelona (dna..judecător Martha Garcia del Valle), care au participat într-un program de schimb de experienţă la instanţele din raza Curţii, cu o durată de 2 săptămâni, în fiecare caz. La aceştia s-a adăugat şi domnul judecător Joaquin Moreno Grau de la Tribunalul Administrativ din Murcia, care a participat la un schimb similar la Curtea de apel Suceava, însă şi-a petrecut ultimele 2 zile de stagiu la Curtea de Apel Timişoara

În sfârşit, au existat numeroase alte contacte directe, fie cu colegi judecători din state membre UE, fie cu funcţionari ai instituţiilor comunitare, respectiv judecători de la Curtea Europeană de Justiţie, care au solicitat şi primit informaţii privind cadrul legislativ intern român.

3.9 Îmbunătăţirea accesului liber la justiţie
În spiritul principiului asigurării liberului acces la justiţie, la nivelul Secţiei civile, a fost urmărită funcţionarea mecanismului de aplicare a taxelor de timbru, sens în care există o evidenţă specială a cererilor înregistrate în materie, precum şi a modului de soluţionare a acestora.

În concret, în cursul anului 2008 au fost admise 12 cereri de scutire taxă de timbru şi în alte 4 cazuri au fost admise cererile de acordare a asistenţei judiciare gratuite.

În plus, având în vedere dispoziţiile OUG nr. 51 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, în scop de evidenţă a cererilor formulate la Curtea de Apel Timişoara şi la instanţele din raza sa de activitate, începând din data de 01 noiembrie 2008 se utilizează la nivelul instanţelor menţionate o aplicaţie creată în acest scop de către specialişti IT al Tribunalului Arad.

Această aplicaţie este administrată de grefierii şefi secţie, care introduc datele pe baza încheierilor primite de la grefierii de şedinţă şi, la rândul lor, le furnizează acestora informaţiile legate de numărul de cereri formulate de o persoană şi cuantumul sumelor de care a beneficiat cu titlu de asistenţă gratuită în decursul anului calendaristic.

Impedimentul acestei aplicaţii este acela că furnizează date centralizate la nivel de persoană (solicitant) numai cu privire la cererile formulate de acea persoană la instanţele din raza Curţii de Apel Timişoara, neputând fi obţinute date cu privire la eventualele scutiri de taxă de care a beneficiat acea persoană la alte instanţe din ţară.

Aplicaţia reprezintă însă un progres incontestabil în materia aplicării corespunzătoare a mecanismului de acordare a asistenţei judiciare şi se înscrie în efortul general depus la nivelul instanţelor, pentru o cât mai riguroasă evidenţă în această privinţă.

Acelaşi drept al liberului acces la justiţie a fost stimulat în activitatea curţii, printr-o serie de acţiuni menite a asigura transparenţa activităţii desfăşurate de instanţele judecătoreşti.

Toate acestea fac obiectul discuţiilor rezervate sub pct. 3,13 din prezentul capitol.

3.10. Progrese înregistrate în domeniul justiţiei pentru minori şi a protecţiei drepturilor copilului
În anul 2008 judecarea cauzelor de familie şi minori a revenit completului specializat din cadrul secţiei civile a instanţei.

Având în vedere volumul uneori diminuat al cauzelor, completul specializat pentru cauze de familie şi minori din cadrul secţiei civile a soluţionat şi cauze civile, fiind astfel stabilite şedinţe cu cauze civile şi şedinţe cu cauze de familie.

În penal, cauzele cu inculpaţi şi părţi vătămate minori au continuat să fie judecate de toţi judecătorii secţiei penale a instanţei.

Specializarea judecătorilor a continuat, în acest sens fiind de remarcat faptul că judecătorii au participat la acţiunile de formare profesională continuă, atât la nivel centralizat, cât şi la nivel descentralizat, în cadrul instanţei.

Ca o noutate, la aceste acţiuni au participat şi psihologul instanţei, precum şi cei doi grefieri ai completului specializat.

De asemenea, trebuie remarcat faptul că s-a constituit o practică judiciară unitară la nivelul instanţei.

Se impune să remarcăm câteva din aspectele pozitive înregistrate la nivelul instanţei, ce privesc pregătirea continuă a judecătorilor şi calitatea actului de justiţie în această materie.

Cu referire la activitatea de formare continuă a judecătorilor, au avut loc întâlniri trimestriale ale judecătorilor cu procurorii specializaţi pentru cauze de familie şi cu minori şi cu reprezentanţii direcţiilor de asistenţă socială şi protecţia copilului, organizate la Curtea de Apel Timişoara.

Aceste întâlniri au fost monitorizate de doamna judecător dr. Adriana Corhan, ce face parte din completul specializat pentru cauze de familie şi minori din cadrul secţiei civile a Curţii de Apel Timişoara.

Iniţiate începând cu toamna anului 2005, întâlnirile judecătorilor şi procurorilor specializaţi de la instanţele şi parchetele din raza curţii cu reprezentanţii direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul celor trei judeţe, Timiş, Arad şi Caraş-Severin, au devenit tradiţie, adunând de fiecare dată un număr semnificativ de participanţi.

Având experienţa anilor anteriori, aceste întâlniri nu numai că au prilejuit dezbaterea unor teme teoretice interesante şi actuale, precum şi a soluţiilor relevante, ci au creat posibilitatea realizării unui schimb de idei şi a informării reciproce asupra problemelor de practică judiciară cu care s-au confruntat.

Trebuie menţionat că aceste întâlniri sunt organizate după modelul unor seminarii de formare profesională, fiind stabilite temele ce urmează a fi prezentate şi dezbătute, precum şi soluţiile relevante ori de practică neunitară ce prezintă interes pentru judecători.

A existat mereu preocuparea pentru calitatea acestor întâlniri, modul de desfăşurare fiind convenit cu participanţii, precum şi tematica abordată.

Pentru a avea imaginea acestor activităţi ale judecătorilor specializaţi pentru cauze de familie şi minori redăm în continuare temele dezbătute în cadrul celor patru întâlniri ce au avut loc în anul 2008.

Cu ocazia întâlnirii din 28 martie 2008 au fost dezbătute următoarele teme:

• 
  „Protecţia minorilor în calitate de victime ale infracţiunilor”;
  
• 
  „Problematica filiaţiei în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului”;
  
• 
  Legile nr. 87/2007 pentru ratificarea Convenţiei asupra relaţiilor personale care privesc copiii, adoptată la Strasbourg la 15 mai 2003 şi nr. 361/2007 pentru ratificarea Convenţiei privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea, executarea şi cooperarea cu privire la răspunderea părintească şi măsurile privind protecţia copiilor, adoptată la Haga la 19 octombrie 1996.
  

Cu ocazia întâlnirii din 20 iunie 2008 s-au dezbătut următoarele teme:

• 
  „Aspecte privind competenţa instanţelor judecătoreşti de soluţionare a litigiilor cu elemente de extraneitate în materia unor raporturi de familie”;
  
• 
  „Filiaţia rezultată din procrearea asistată medical”;
  
• 
  Decizia Curţii Constituţionale nr. 369/2008 din 20/03/2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 238 din 27/03/2008 prin care art. 35 alin. (2) lit. i) teza întâi şi art. 63 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, au fost declarate neconstituţionale, precum şi Proiectul Ordonanţei de Urgenţă de modificare a Legii nr. 273/2004.
  

Cu prilejul întâlnirii din 26 septembrie 2008 au fost dezbătute următoarele teme:

• 
  „Adopţia internaţională”;
  
• 
  „Efectele în plan psihologic asupra copilului în cazul divorţului părinţilor săi”;
  
• 
  ultimele decizii ale Curţii Constituţionale pronunţate în materia raporturilor de familie.
  

La întâlnirea organizată în data de 5 decembrie 2008 au fost dezbătute următoarele teme:

• 
  „Tehnici de ascultare a copilului de către instanţa de judecată”;
  
• 
  Concluziile Seminarului „Justiţia în interesul copilului” desfăşurat la Bucureşti în perioada 13-14 octombrie 2008;
  
• 
  Strategia naţională privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului aprobată prin O.U.G. nr. 860/2008 şi Planul naţional pentru implementarea Strategiei naţionale în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului 2008-2013 – sarcini ce revin justiţiei;
  
• 
  Strategia naţională privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului aprobată prin O.U.G. nr. 860/2008 şi Planul naţional pentru implementarea Strategiei naţionale în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului 2008-2013 – sarcini ce revin direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului;
  
• 
  „Impactul aplicării legislaţiei comunitare şi al asimilării jurisprudenţei CEDO şi CJCE asupra sistemului judiciar din România”.
  

Aceste întâlniri au prilejuit cunoaşterea şi aprofundarea legislaţiei şi a jurisprudenţei în materie, colaborarea între judecătorii specializaţi de la nivelul tuturor instanţelor din raza curţii, cu magistraţii din cadrul parchetelor, cu reprezentanţii direcţiilor de asistenţă socială şi protecţia copilului, precum şi cu organismele şi persoanele cu atribuţii în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului.

Aceste întâlniri, impuse altfel prin lege, sunt apreciate de magistraţi, fapt ce se constată din participarea cu consecvenţă a acestora, din implicarea în stabilirea şi prezentarea unor teme de actualitate bine analizate şi a unor soluţii relevante din practica instanţelor unde îşi desfăşoară activitatea.

Prin aceste întâlniri magistraţii au posibilitatea de a cunoaşte şi dezbate problemele controversate din practica lor, ceea ce contribuie în final la crearea unei practici unitare în materia raporturilor de familie şi cu minori.

Tematica abordată în cadrul acestor întâlniri reflectă preocuparea judecătorilor pentru cunoaşterea legislaţiei naţionale, a celei convenţionale şi comunitare, precum şi a jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia raporturilor de familie şi cu minori.

Cât priveşte aspectul vizând calitatea actului de justiţie, remarcăm preocuparea judecătorilor specializaţi pentru aprofundarea pregătirii lor profesionale, ce rezultă în primul rând din modul de soluţionare a cauzelor.

Judecătorii din completul specializat au soluţionat cauze complexe, în care au avut în vedere respectarea drepturilor părţilor, precum şi a interesului superior al copilului.

În unele cauze, în raport de circumstanţele particulare şi de opinia exprimată de copil, faţă de lipsa unui psiholog independent, angajat al instanţei pentru cauzele de familie şi minori, s-a recurs la ascultarea copilului cu participarea psihologului instanţei.

Soluţiile pronunţate reflectă preocuparea pentru o abordare a cauzelor cu mult profesionalism, prin raportare la materia drepturilor copilului şi a drepturilor omului, în general, precum şi la jurisprudenţa celor două instanţe europene.

S-a cristalizat la nivelul Curţii de Apel Timişoara o practică judiciară unitară în materia cauzelor de familie şi minori, întrucât toate problemele controversate au fost analizate în cadrul întâlnirilor judecătorilor specializaţi, ocazii cu care au fost argumentate toate punctele de vedere iniţial divergente.

În acest sens, remarcăm referirile în deciziile pronunţate la hotărârile relevante ale Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Remarcăm, de asemenea, calitatea motivării hotărârilor pronunţate de judecătorii specializaţi, apreciere ce a avut ca finalitate publicarea acestora, în număr semnificativ, în paginile publicaţiei trimestriale Buletinul curţilor de apel, editată de Editura C.H. Beck.

În altă ordine de idei, trebuie să remarcăm faptul că materia cauzelor de familie şi cu minori prezintă particularităţi ce legitimează o atenţie sporită, o analiză cu luarea în considerare a specificului uman şi a încărcăturii emoţionale pe care o degajă raporturile de familie, ca raporturi strâns legate de persoana membrilor de familie, în calitatea lor de soţi, părinţi sau copii. De asemenea, aceste cauze obligă la o responsabilitate sporită, având în vedere că nu numai dezvoltarea personalităţii copilului, ci şi întreg viitorul acestuia pot fi influenţate de soluţiile pronunţate de judecători. Tocmai datorită acestor particularităţi, în majoritatea sistemelor de drept asemenea cauze se soluţionează pe baza observaţiilor şi a rapoartelor unor specialişti independenţi, care pot da semnificaţia pertinentă aspectelor ce se degajă din fiecare speţă, judecătorii nefiind decât specialişti în drept, ceea ce nu este suficient.

Înfăptuirea justiţiei pentru minori presupune în primul rând o organizare judiciară adecvată, o specializare a judecătorilor şi a personalului şi, mai ales, dotarea cu specialişti independenţi, cum ar fi: psihologi, asistenţi sociali, educatori, medici pediatri, sociologi.

Din păcate, crearea instanţelor specializate nu a reprezentat nici în anul 2008 o prioritate a reformării sistemului judiciar.

Rămâne în discuţie aşadar numai specializarea judecătorilor ce alcătuiesc complete specializate.

S-a sesizat necesitatea aplicării unitare a dispoziţiilor Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi ale Convenţiei privind drepturile copilului în toate procedurile judiciare, fapt ce impune o altă abordare nu numai la nivelul secţiei civile, unde specializarea este mai evidentă, existând unele realizări concrete, aşa cum s-a arătat, ci şi la nivelul secţiei penale, atât din punct de vedere organizatoric, cât şi în ce priveşte respectarea drepturilor minorilor inculpaţi ori părţi vătămate.

Remarcăm în acest cadru faptul că nu există amenajată o cameră de consiliu, necesară pentru ascultarea copilului, cu toate că s-a discutat această problemă în cadrul colegiului de conducere al instanţei. În aceeaşi măsură, trebuie stabilit dacă în cadrul instanţelor din raza curţii s-a procedat ca atare.

Problema înfiinţării unei noi secţii mixte pentru cauze civile de familie şi cu minori ce ar urma să preia şi cauzele penale cu infractori şi părţi vătămate minori, având în vedere că există o anume experienţă în ce priveşte protecţia drepturilor copilului, nu se impune a mai fi reiterată, având în vedere că o asemenea discuţie porneşte în primul rând de la volumul de cauze, iar în această materie, la nivelul Curţii de Apel Timişoara, volumul este destul de fluctuant.

Pe de altă parte, politicile actuale de reducere a investiţiilor în sistemul judiciar impun şi ele o renunţare, să sperăm temporară, la acest subiect.

Nu va mai fi nevoie să se repartizeze completului specializat cauze civile, iar specializarea ar fi pe deplin realizată.