Raportul stiintific si tehnic (în extenso) responsabilitatea sociala corporativa. Stimularea firmelor romanesti pentru cresterea performantelor de mediu in contextul integrarii romaniei in uniunea europeana director proiect: prof univ dr

4. Evaluarea empirica al efectului taxelor de mediu asupra deciziei companiilor de adoptare a unui comportament responsabil fata de mediu

1. Introducere

Procesele economice de bază sunt producţia şi consumul; firmele transformă resursele naturale, prin procesul de producţie, în mărfuri cerute de consumatori. În termeni fizici, această conversie nu este niciodată perfect eficientă şi ca urmare în urma acestor procese de producţie apar produsele reziduale. Când acestea nu au nicio valoare economică, ele pot fi considerate ca deşeuri, şi evident surse de poluare. Eliminarea sau distrugerea acestora implică evident costuri şi de multe ori substanţiale. Astfel, firmele generatoare de deşeuri impun un cost altor agenţi din societate care au ca obiect de activitate recuperarea, depozitarea, prelucrarea sau distrugerea deşeurilor, costuri care nu sunt pe deplin compensate. Acesta este un caz tipic de « externalitate negativă ». Sunt multe situaţii în care preţurile nu ţine cont de efectele dăunătoare asupra mediului şi astfel preţul nu reflectă pe deplin costurile de producţie a societăţii. Pentru a corecta această situaţie este în mod evident necesar să se internalizeze externalităţile negative. Pentru a se asigura acest lucru politica de mediu comunitară a introdus principiul "poluatorul plăteşte", care este menţionat în Article174, alineatul 2, din Tratatul UE, şi care presupune ca toate costurile pentru combaterea poluării şi a factorilor nocivi, în primul rând, să cadă în sarcina poluatorului, respectiv, industriei poluante. Eforturile pentru combaterea poluării se concretizează în două direcţii şi anume: investiţiile de mediu (utilaje, tehnologii) şi costurile operaţionale de protecţie a mediului (taxe, cheltuieli de întreţinere a investiţiilor de mediu).

Consecinţele problemelor de mediu, devin astăzi tot mai complexe in ce consta modelele de dezvoltare durabila.

In aceste condiţii guvernele care pana acum au utilizat legile, normativele ca util principal in problemele de protecţie a mediului, iniţierea si folosirea fiscalitatii in acest sens a devenit un instrument tot mai preferat pentru a influenta deciziile in producţie, investiţii, consumaţie. Completând reglementările de mediu cu instrumentele economice, acestea pot influenta atât producţia cat si piata si in consecinta unele tipuri de procese de productie pot fi amenintate cu incetarea activitatii, iar cele care aduc mai putine prejudicii mediului sa fie stimulate. In Europa tot mai multe tari includ problemele de mediu in politica lor de dezvoltare si multi decidenti si-au insusit reformele fiscale intelegand ca protejarea mediului este un determinant a dezvoltarii durabile.

Atitudinea fata de mediu, in sanul dezbaterilor publice europene, este acum diametral transformata fata de perioada trecuta. Problemele de protectie a mediului fac parte dupa cum sublinia si Sbragia(2003) din principalele domenii de actiune publica unde ‘Bruxelul’ ocupa un rol esential. Si pe plan international Europa isi asuma rolul de lider in lupta contra schimbarilor climatice dupa ce SUA avea sa renunte la toate formele de angajament dupa administratia lui George H. W. Bush dupa cum mentioneaza P.G. Harris.

Utilizarea fiscalitatii si a instrumentelor economice in general, in problemele de mediu este din ce in ce mai prezenta in experientele straine.

In acest contet prezentul studiu este conceput sa abordeze mecanismele relatiei intre instrumentele economice pe de o parte si politicile de dezvoltare durabila pe de alta parte luand in consideratie protectia si ameliorarea mediului.

In fapt se va demonstra empiric utilitatea recurgerii la fiscalitate pentru a schimba comportamentul ‘indivizilor’ in vederea , pe de o parte a imbogatirii si a aprofundarii cunostintelor in ce priveste rolul instrumentelor economice relative in domeniul protectiei mediului si ca aceasta din urma este in stransa legatura cu dezvoltarea durabila.

2.